Am făcut inimaginabilul și n-a venit sfârșitul lumii

Sunt ceva ani buni de când n-am mai intrat la Kontiki pentru altceva decât pentru ciorba de burtă. Că de ce ai intra la Kontiki pentru altceva? Mai ales că ani buni la rând restaurantul nu prea excela la altceva decât la divina ciorbă de burtă. Cum consum frecvent ciorba de burtă de la Kontiki am văzut că de vreun an încoace apar tot mai multe farfurii cu felul doi pe masă și nu doar ciorbă, ciorbă. Iar ăsta deobicei e semn bun.

Prin urmare, am făcut inimaginabilul. Am intrat în restaurant pe la 5 și ceva, mai degrabă ora cinei decât un prânz târziu. Cum nu prea găsești la ora amiezii, mai spre seara am găsit rapid și loc. Nici nu am răsuflat bine și m-a întrebat domnul: „vă pun o ciorbă?”. „Nu, azi mâncăm altceva”. Jur că pentru o secundă s-a oprit timpul în loc ca în Matrix. Mi se părea că toată lumea se uită la mine: „cum, nu vrea ciorbă de burtă?”. M-am dezmeticit cerând o ciorbă de fasole cu costiță și ceapă roșie alături și un șnițel de porc cu garnitura casei, cartofi prăjiți și pilaf de orez plus o salată de murături. Am ochit de când am intrat pe una din mese o porție de cartofi prăjiți care arăta demențial. Arăta a cartofi prăjiți adevărați. Cum la Kontiki e imposibil să nu știi pe cineva, am încins o conversație cu un amic cele trei-patru minute cât a durat să vină ciorbița. Așezată în farfurie exact pe stilul ciorbei de burtă, până-n buză.

Întotdeauna m-am minunat de cum reușesc chelnerii de la Kontiki să umple farfuria în halul în care ai 50% șanse să verși când bagi prima dată lingura. Să știți că ciorba asta de fasole nu-l face deloc de rușine pe bucătar. Nu-i deloc de lepădat, chiar dacă are burta de concurență. După cea de la Grand Plaza cred că e cea mai bună ciorbă de fasole din oraș. N-am apucat să termin farfuria plină ochi că a venit și felul 2. Exact cum mă așteptam. Invazia asta de cartofi prăjiți la botul calului a cam stricat gustul cartofilor prăjiți. Majoritatea cartofilor din restaurante sunt feliați și congelați, avem o largă paletă de plastic la mc-uri sau la KFC, adevărul e că nu e simplu să găsești undeva cartofi prăjiți buni dacă ai chef de niște cartofi adevărați. Ăia care sunt maro închis în comparație cu galbenul perfect corporatist servit din plastic, care sunt crocanți la exterior și moi, dulci la interior, zici că-s arși dar sunt perfecți. Exact așa au fost. Cu șnițelul am aceeași problemă prin restaurante toate arată impecabil, mai niciunul n-are gust. Și a fost excelent, o crustă pufoasă, cu mult ou, foarte, foarte bun. Cu niște murături asortate și o cola care să împingă la vale bucatele am plătit 37 de lei și a fost una dintre cele mai bune mese din ultima perioadă.