Joi,
28.03.2024
Parțial Noros
Acum
16°C

Sibianca Andreea Teodorescu, despre viața de vlogger la 100.000 de urmăritori: „Nu-mi place să fiu basic”

Sibianca Andreea Teodorescu, despre viața de vlogger la 100.000 de urmăritori: „Nu-mi place să fiu basic”

Se recomandă Andreea, are 18 ani și studiază la Colegiul Național Gheorghe Lazăr, lucru pe care puțini dintre urmăritorii ei îl știu. Are un păr nebun și zâmbește mult, pârtia e locul ei preferat pe timpul iernii și a crescut mult, într-un timp foarte scurt. Asta pentru că, spune ea, mesajele răutăcioase ale unor internauți nu au făcut altceva decât să o ajute să devină mai puternică. Ea e Andreea Teodorescu și e una din cele mai urmărite vloggerițe din Sibiu, la momentul actual.

Andreea spune despre ea însăși că e diferită. Îi place să fie inedită, colorată și altfel decât restul fetelor de vârsta ei. „Nu-mi place să fiu basic”, spune tânăra. „Vibe-ul, cum zic cei de vârsta mea, este și el unul diferit”, iar rapper-ul ei preferat este Juice Wrld.

Vrea să urmeze o facultate, dar nu în țară. Își iubește țara, dar sistemul a dezamăgit-o mult prea tare ca să mai vrea să rămână aici, iar faptul că a descoperit cât de bine e în alte țări a convins-o că trebuie să studieze în afara granițelor. Ar vrea să meargă la Facultatea de Film Production, în Miami, să învețe mai multe despre film, să editeze și, mai ales, să trăiască într-o țară caldă pentru că „atunci când ești îmbrăcat cu jumătate din dulap pe tine pentru că e frig, nu iese absolut nicio poză bine”.

Andreea Teodorescu a vorbit cu reporterul Turnul Sfatului despre pasiunea pentru vlogging, internauții care știu doar să dea „hate” și cele mai frumoase momente ale vieții de vlogger.

De unde a apărut pasiunea pentru vlogging?

Pasiunea mea pentru vlogging a apărut acum aproximativ șase ani, când urmăream tot felul de vloggeri americani care făceau DIY-uri (n.r. do it yourself), travel videos sau room tours. Niște exemple ar fi MyLifeAsAva, MayBaby sau Amanda Steele. Totodată, urmăream persoane pe un site numit Keek, nici nu știu dacă mai există acum. Erau fete care postau niște videoclipuri de aproximativ un minut zilnic, erau ca un fel de daily vloguri, și le urmăream cu plăcere și mereu îmi doream să fac și eu ceva de genul.

Îți amintești momentul primului video încărcat pe youtube? Despre ce era?

Era octombrie 2014 când am luat camera în mână pentru prima dată, am pus-o pe pervazul de la geam, pentru că nu știam ce e ăla un trepied atunci, și am început să vorbesc. Primul meu vlog s-a numit "TMI tag" adică "too much information tag", unde am început să zic chestii despre mine. Vlogul începe așa: „Heyy, eu sunt Andreea, am 14 ani și sunt din Sibiu. Vreau să mă apuc de video blog, iar azi o să încep cu un TMI tag, deci să-i dăm drumul”. Dacă vă întrebați unde este acel video acum, este privat, dar o să îl fac public din nou dacă e cineva interesat să îmi vadă prima „operă de artă”. Eram în clasa a opta atunci și aveam câțiva colegi care își băteau joc de mine, dar îi ignoram. Am ajuns apoi la liceu, locul pe care îl uram cel mai mult în clasa a noua. Plângeam în fiecare dimineață. Acolo bullying-ul ăsta a început să se intensifice. Veneau elevi din alte clase de a noua la mine în clasa și îmi spuneau chestii de genul „Bună Andreea Teodorescu de pe youtube, poți să îmi dai un autograf?”. Știam foarte clar că ce ziceau ei era într-un mod ironic și chestia asta m-a făcut să mă opresc din a mai posta pe youtube (un lucru pe care îl regret acum). Pe de altă parte, nu mă înțelegeam nici cu colegii mei de clasă, așa că am preferat să mă las de youtube pentru că mă simțeam atacată din toate părțile când eram la școală.

Cam prin 2017 am observat că am mulți urmăritori pe Instagram (nu aveam nici măcar 5k dar pentru mine era mult atunci) și mai mulți oameni mă întrebau cum îmi editez pozele de pe insta. Pe vremea aceea, obișnuiam să fac fundalul alb-negru la fiecare poză pe care o postam. Mi se făcuse dor de vorbit cu o cameră, așa că în octombrie 2017 am filmat un video numit „CUM ÎMI EDITEZ POZELE PENTRU INSTAGRAM | FUNDALUL ALB-NEGRU”. De atunci am continuat să postez, dar nu regulat. În aprilie 2018 am postat un video în care explicam cum e să ai box braids și tot ce trebuie să știi despre ele. Basically experiența mea cu codițele. Videoclipul a avut succes o lună mai târziu când am observat pe Instagram că primeam urmăritori noi și mă gândeam „ce naiba se întâmplă”. Abia după am văzut că video-ul cu codițele „explodase”. Acel video mi-a crescut canalul de la nici măcar 5k, la aproximativ 25k. Eram șocată și fericită și tot ce vreau este să le mulțumesc oamenilor care mă susțin.

Care e lucrul care îți place cel mai mult la vlogging? Dar cel mai puțin?

Când fac vlogging, îmi place că pot să fiu eu. Nu există nicio regulă care să mă facă să fac lucrurile într-un anumit fel, fac totul după voința mea. Îmi place că e ceva nou, ceva ce evoluează tot mai mult în România. Când vorbesc cu camera simt că mă eliberez. Am zile în care aș vorbi non-stop, le-aș spune oamenilor tot felul de povești din trecutul meu și aș aborda orice subiect, dar sunt și zile în care efectiv nu am chef să fac nimic, atunci când sunt foarte obosită din cauza școlii. Am momente în care nu postez pentru că nu am chef pur și simplu. Sincer, decât să vin în fața camerei fără chef și arătând ca un bum, prefer să nu filmez.

Cel mai puțin îmi place atunci când filmez pe stradă și se uită toți la mine de zici că fac ceva interzis. De asta prefer să filmez „daily vlogurile” cu telefonul, ca să nu fie atât de ciudat. Eu filmez de obicei cu un DSLR și este mega mare. Încă un lucru care nu-mi place este atunci când vreau să fac un vlog pe stradă sau mergând undeva și cineva îmi strică mood-ul (n.r. starea). Pur și simplu atunci când sunt nervoasă sau supărată, nu pot apărea pe cameră zâmbind. Dar de cele mai multe ori fac asta, pentru că nu pot lăsa vlogul așa în aer. Mi-ar fi plăcut să am prieteni care fac vlogging în Sibiu, ca să nu fiu singura „ciudată care vorbește cu o cameră” și să putem filma împreună.

Cum se poartă cei din jur cu tine? Prieteni, familie, necunoscuți? S-a schimbat ceva de cât ai devenit cunoscută?

S-au schimbat destul de multe, chiar dacă eu nu îmi prea dau seama. În familie totul este ca înainte, între prieteni la fel. Însă unii prieteni îmi spun că m-am schimbat, devenind mai nepăsătoare și fiind într-un fel prea „obsedată” de chestia asta cu youtube-ul și social media. Eu consider că a fi youtuber este într-un fel o responsabilitate în plus, care, evident, îți ia din timp. Aici mă refer la timpul petrecut cu prietenii care se combină cu filmatul și timpul pe care îl pierzi editând. Din punctul meu de vedere sunt la fel ca înainte, doar că am o responsabilitate în plus. Pentru unii, youtube-ul e job, pentru alții pasiune. Pentru mine e ambele. Nu pot spune că depind de youtube, dar nici nu îmi displace când primesc mail de la Google cu „verificați plata recentă”.

Și mai ales când văd că oamenii apreciază ceea ce fac, mă simt cea mai fericită. Legat de „necunoscuți”, sunt o grămadă de copii care atunci când mă vad pe stradă vin la mine foarte fericiți, mă iau în brațe și mă întreabă dacă putem face o poză. Este cel mai drăguț sentiment pe care l-am simțit vreodată, nici nu știu cum să explic pentru că sentimentele trebuie trăite, nu pot fi explicate… efectiv mă simt atât de bine și sunt mulțumită cu mine pentru că sunt oameni care mă apreciază și îmi apreciază efortul.

Mesajul Andreei pentru cititorii Turnul Sfatului: 

Simți o anumită presiune din faptul că ești urmărită de atâția oameni?

Când sunt în public, da. Sunt momentele acelea când trec pe stradă sau sunt în magazin, sau în autobuz și lumea se uită la mine. E foarte ciudat. Am momente când sunt fericită și sunt okay cu asta dar apoi vin momentele când sunt tristă și nu am chef de nimic și toți ochii sunt pe mine, e oribil. Am impresia că toți se uita la mine ca să mă judece, chiar dacă nu e așa. E doar starea pe care o am. Ca personalitate, sunt o persoană căreia îi place să fie în centrul atenției, în general, dar nu mereu. Cum am zis, depinde de stare. Cred că dacă aș fi pe o scenă și acolo ar fi 100k de oameni care s-ar uita la mine fericiți că mă văd, aș începe să plâng de fericire.

Care sunt categoriile de vârste care te urmăresc? Dar ca sexe - mai multe fete, mai mulți băieți?

Pe statistici îmi arată că cea mai mare audiență, adică 46.4% au vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani. Eu nu cred. Majoritatea copiilor își fac contul de youtube spunând că au peste 18 ani pentru a avea acces la orice tip de video. Am făcut un poll pe comunitate acum ceva timp în care i-am întrebat ce vârstă au, iar majoritatea au răspuns că au între 13-17 ani iar apoi sunt cei de sub 13. Majoritatea sunt fete. 70% fete și 30% băieți.

Ce subiecte abordezi în video-urile tale?

Zic sau fac ce vreau pe moment, nu există un subiect anume. Majoritatea clipurilor mele sunt de divertisment, urmate apoi de cele de machiaj. Dacă azi vreau să mă cațăr pe un munte și să fac vlog, mâine vreau să mă machiez iar poimâine vreau să filmez ceva amuzant cu un prieten, asta fac. Canalul meu nu are o „temă”.

Care este mesajul pe care ai vrea să îl transmiți cuiva care își dorește să se apuce de vlogging?

Cel mai important lucru este să nu pui la suflet tot ce zic oamenii. Nu lăsa hate-ul să te afecteze. E internet, e o lume total diferită și nu trebuie să îți pese de ce se întâmplă pe acolo. În lumea asta există tot felul de oameni, care zic o grămadă de chestii care să te facă să te simți prost. Hate-ul vine din gelozie și neputință. Dacă ești un om care e afectat ușor, nu citi comentarii, închide laptopul și gândește-te că ei dau hate cu un scop. Gândește-te la citatul acesta: „If i wasn't winning, you wouldn't care” (n.r. Dacă nu aș câștiga, nu ți-ar păsa).

Daca vrei să te apuci de vlog, trebuie să știi că vor exista momente în care vei simți că faci munca asta degeaba, că nimeni nu te apreciază și te vei gândi să te lași. Nimic nu este degeaba. Muncește până ajungi unde ți-ai propus. Nimic nu este imposibil și când o să ajungi sus o să îți dai seama că a meritat efortul.

Încă un sfat este să îți iei o cameră de filmat bună. Exista foarte multe camere performante așa că lumea e obișnuită și preferă calitatea la video-uri. De asta sfatul meu este ca dacă începi să filmezi cu telefonul, în timp să treci la o cameră care să fie bună.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta legată de vlogging? Dar cea mai urâtă?

Cea mai frumoasă amintire a fost atunci când am făcut 50k abonați și i-am sunat pe o parte din ei. Lucrurile pe care mi le spuneau erau mult prea drăguțe și m-au făcut să mă simt foarte bine în ziua aceea. Când oamenii te apreciază pentru ceea ce faci, începi să iubești și mai mult acel lucru. Cea mai urâtă amintire... eram în mașină și primeam într-una link-uri cu un video pe care l-a făcut un tip despre mine, comentând de anumite lucruri pe care le-am făcut sau le-am zis. Acela a fost momentul în care am primit un val super mare de hate. Mereu e așa, când un youtuber face video despre tine, toți abonații lui devin haterii tăi. Dar cum spuneam, valul ala de hate m-a făcut mai puternică acum.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Cristina Bălău

de Cristina Bălău

Eveniment, Cultură 
Telefon:
0770 962 946
E-mail: cristina[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus