Vineri,
29.03.2024
Cer Senin
Acum
19°C

VIDEO Am sărit gardul cu unul dintre ultimii parkour-iști din Sibiu: „Nu îmi imaginam că pot face atât de multe”

VIDEO Am sărit gardul cu unul dintre ultimii parkour-iști din Sibiu: „Nu îmi imaginam că pot face atât de multe”

Sibianul Lucian Drăgici pare un om obișnuit la prima vedere, dar practică un sport neobișnuit. Pentru orașul nostru. Parkour-ul nu se găsește în sălile de sport și nu apare în competiții. Cu toate acestea Lucian îl practică precum un profesionist. Face antrenamente regulat, chiar dacă poate deveni greu, neavând o sală. De 11 ani practică un sport din pasiune, care nu îi aduce satisfacții materiale sau medalii.

Lucian Drăgici este absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „Lucian Blaga” Sibiu. Lucrează ca și suport tehnic la o firmă din oraș, meserie care îi oferă libertatea și timpul necesar pentru pasiunile lui. În 2008, într-o plimbare prin Parcul Sub Arini, Lucian a văzut doi băieți care încercau să sară peste o bancă, și-a propus să încerce. „Am văzut că am sărit foarte ușor și am încercat în mai multe moduri să fac același lucru, de aici a început totul. De la o simplă săritură peste o bancă, la sărituri mult mai complexe”, povestește tânărul.

În urmă cu 11 ani, Lucian Drăgici, a descoperit lumea sportului urban – parkour. Conform definiției parkour-ul cere să ajungi din punctul A în punctul B cât mai repede pe un traseu plin de obstacole, similar cu ”Free Running”-ul, dar mai spectaculos, datorită elementelor de gimnastică. „Parkour-ul pentru mine înseamnă libertate în mișcare, fac ce vreau, îmi depășesc limitele”, explică Lucian. Parkour-ul poate fi comparat cu jocurile copilăriei sau se poate spune să este derivat din acestea, doar că locul de joacă este orașul. Copiii se joacă sărind de pe o bancă pe alta, de pe comodă pe pat sau se învârt pe barele din fața blocului. Își imaginează că podeaua e din lavă și trebuie să se ferească de toate obstacolele imaginare din casă. Parkour-ul este similar, având adăugate obstacole reale și un pic de spectacol, datorită elementelor complexe de o dificultate ridicată.

„M-au inspirat filme precum «Yamakasi», un film francez care atunci m-a motivat. M-a ținut pe linia cea bună să mă antrenez în continuare. Între timp au început și prietenii mei, era fain pentru că ne antrenam împreună. Era mai ușor, atunci când faci de unul singur nu îți vine să faci salturi grele sau mai complicate, dar cu cineva care te ajută e mult mai ușor”, spune parkour-istul.
Beneficiile de sănătate în practicarea acestui sport sunt la fel de multe precum dezavantajele. Parkour-ul îți dezvoltă motricitatea, agilitatea, conferă energie și te menține în formă. Dezavantajele sunt legate de șocul pe care oasele, ligamentele și tendoanele trebuie să le suporte la fiecare antrenament. Din acest motiv, un om mai slab este avantajat, fiindcă se poate mișca mai repede, iar șocul căzăturilor este mai mic. „Am avut foarte multe vânătăi, entorsele sunt cam o dată pe lună, întinderi de ligamente sau musculare, toate te țin pe tușă chiar și două-trei săptămâni. Am avut și o accidentare urâtă care m-a ținut pe tușă trei luni. Am descoperit, în schimb, de ce anume este capabil corpul meu, nu îmi imaginam că poate face atât de multe. După un antrenament intens corpul are nevoie de două – trei zile de refacere. Evident, înainte de antrenament este indicat să consumi mulți carbohidrați pentru energie”, spune Lucian. Pentru un antrenament de parkour ai nevoie de o încălzire foarte bună, urmată de salturi ușoare care să pregătească corpul. Apoi urmează un traseu, Lucian pleacă din Parcul Sub Arini, în Parcul Cetății, apoi la zidurile de la Liceul de Arte, iar dacă mai are energie merge până în Parcul Tineretului.
„Îmi place, este o pasiune, îmi place să mă mișc liber și să nu urmez reguli. De exemplu, la gimnastică sunt reguli impuse despre cum trebuie să aterizezi, să ai o anumită poziție, dar în parkour, nu. Poți trece mai ușor prin viață, pentru că la acest sport ai nevoie de un mental puternic, trebuie să fii mereu coordonat fizic și psihic. Este un sport plin de adrenalină, cu cât înveți mai multe, cu atât vrei vrea să știi și mai multe. Nu cred că mă voi plictisi vreodată, cât mă ține corpul o să fac. Acum practic și street workout, este forte bine să te antrenezi cu propria greutate corporală”, detaliază pasionatul de parkour.
Lucian Drăgici a fost izgonit de mai multe ori de poliție în timpul antrenamentelor, uneori a fugit, alteori a încercat să se explice, dar cu puțin noroc. Cu toate acestea, trecătorii se opresc să vadă spectacolul, anumite persoane se îngrijorează de sănătatea lui, dar cei mai uimiți sunt copiii, impresionați de salturile puternice.

„Copiii ar putea practica acest sport, eu chiar le-aș recomanda, dar trebuie să încerce într-un mediu sigur, precum o sală de sport și să facă o încălzire serioasă. Pot studia de pe YouTube, de unde poți învățat orice, de la început până la elemente complexe. Nu ar trebui să se grăbească să evolueze, pentru că atunci apar cele mai multe accidentări. Să nu facă un salt afară până nu îl pot controla într-o sală, pentru că siguranța trebuie să fie pe primul loc. De exemplu, o săritură peste balustradă se poate învăța și în 10 minute, dar elementele cu o dificultate ridicată pot cere chiar și câteva săptămâni”, transmite Lucian tinerilor interesați.
Elementele devin din ce în ce mai complicate, iar Lucian a reușit să facă exerciții grele, similare cu exercițiile atleților la bârnă. Pentru că nu a avut o sală în care să se antreneze, a început direct pe iarbă sau ciment, Sibiul devenind propria sală de antrenament supradimensionată. Evoluția lui ar fi fost mult mai spectaculoasă dacă ar fi reușit să găsească o sală care îi ofere elementele de care avea nevoie. „Sunt multe locuri bune pentru parkour în Sibiu, dar după atâția ani m-am plictisit de ele. Am reușit să execut elemente complexe, cea mai mare înălțime de la care am sărit este de patru – cinci metri pe ciment, la zidul de la Arte și de lângă Podul Minciunilor”, spune mândru ultimul parkour-ist din Sibiu.

Comunitatea din România obișnuia să fie mare, dar a scăzut și motivele rămân necunoscute. „În Sibiu nu mai știu pe nimeni care să facă parkour. În 2008 eram vreo 20 – 25 de oameni ...”, conchide Lucian Drăgici.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Denisa Laicauf

de Denisa Laicauf

Denisa Laicauf Reporter 0744196362

Comentarii

3 comentarii

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Hipsterul pe trotineta

Acum 4 ani

Lipsa de ocupatie
Raspunde

blabla

Acum 4 ani

Sunt destui "parkour"-isti in Sibiu ... experti in sarit garduri si fugit, mai ales de politie... dar de obicei activeaza noaptea. Si spre deosebire de "amatorul" asta, ei mai si duc chestii in mana sau in spate :-D
Raspunde

jonyjon

Acum 4 ani

Urme de talpi pe peretii monumentelor istorice? Acum stiti de la cine sunt.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus