Sibiul, la pas. Ca-n 90

Am plecat de acasă pe jos, spre centru. Locuiesc în Ștrand și după maxim 20 de metri am scos telefonul și am început să fac poze.

Pot înțelege o cârpeală făcută în urma unei gropi apărută de nicăieri. Pot pricepe că e greu să prinzi perfect, la milimetru, față de asfalt, un capac de canal. Înțeleg că orașul abundă de spații verzi și că e greu pentru serviciul primăriei să tundă ”la zi” iarbă, gard viu și pomi. Sunt alături de cei care lucrează în construcții și mă gândesc că e dificil să pui indicatoare, avertizări și plase de protecție la toate șantierele edilitare. E trist să vezi pisici moarte pe asfalt, chiar și șobolani pe alocuri (strada Octavian Goga, duminică, la prânz). Dar oricât de greu ar fi, cineva ar trebui să ridice chiar și leșuri înainte de a fi devorate, încet, de viermi.

Mi-e greu totuși să pricep de ce nu se face mai nimic din toate cele mai de sus. Drumul din cartier, până în Piața Mare l-am făcut cu telefonul în mână și am făcut fotografii, pentru că și mie mi-ar fi fost apoi greu să-mi aduc aminte totul. Impresia mea este că Sibiul pare din nou un oraș prăfuit în colbii anilor 90. Atunci când bani nu erau decât pentru cârpeli, când nu exista un plan, iar principala grijă era doar mâine. Nimeni nu visa la planuri privind săptămâna viitoare, măcar.

Nu vorbesc doar de detalii. Despre felul în care se reface orice stradă sau trotuar din oraș. Nu e vorba de un singur capac de canal care nu e pus OK. În afară de cele de pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, NICI UN CAPAC DE CANAL nu e pus conform unei proceduri din orice stat vest european. Peste ORICE capac treci în Sibiu cu mașina, îl vei simți. Ca să nu mai vorbesc despre felul absolut oribil în care arată aproape toate trotuarele. Nici nu mai detaliez starea pistelor de biciclete. Și n-am vorbit nimic despre mizerie, deși peste oraș tronează un contract de milioane de lei.

În plus, avem exemplul din centrul orașului. Acolo unde dacă miști o piatră din pavaj, în maxim 24 de ore va fi pusă la loc și fără sesizare. Tot acolo există dovada că se poate. Canalele sunt montate perfect. Nu sunt cârpeli la fiecare metru. Iar cartierele proaspăt finalizate mulțumesc pe deplin o comunitate optzecistă. Dar suntem în 2020.

Poate deranjează că am făcut comparația cu un oraș vest european. Dar eu mă gândesc că aceasta este zona spre care Sibiul trebuie să tindă. Dacă ne comparăm cu altele de la noi, s-ar putea să ne revină la loc orgoliul, însă s-ar putea să avem și surprize. Neplăcute.

Las pentru posteritate o firimitură din Sibiul meu. Cel de săptămâna trecută și cel mai probabil din anii 2020-2025.