Atunci când am aflat că s-a deschis o pizzerie nouă în centrul Sibiului, am decis că trebuie încercată. Cel puțin după nume, La Pizza Napoletana părea a fi ce trebuie, iar faptul că și-a făcut loc în mijlocul orașului ne-a dat curajul să o încercăm.
Așadar, într-o după-masă, lihniți după o zi plină la muncă, ne-am așezat la mica terasă din fața siglei care anunță că undeva, într-o curte în care nu am intrat pentru că oricum accesul în restaurante este interzis, se afla acest nou local. O chelneriță lucra la șapte sau opt mese de una singură, iar distanța dintre bucătărie și clienți făcea ca așteptarea să fie cu atât mai mare. Ne-a întâmpinat însă cu veselie și scuzele de rigoare pentru întârzieri, așa că nu ne-am supărat, ci am comandat imediat și am așteptat fără să batem prea mult din picior a nerăbdare.
Meniul de pizza era împărțit în preparate clasice și preparate speciale, așa că am ales câte o pizza din fiecare „rubrică” – o Pancetta de la speciale (gorgonzola, pancetta, ciuperci, rucola, usturoi și parmezan) și o Quattro formaggi de la clasice (sos de brânză, fior di latte, gorgonzola, emental și parmezan).
Un mic șoc avea potențialul de a ne strica după-amiaza – paharele aveau pete ce păreau a fi o combinație între amprente și urme de calcar, iar tacâmurile arătau puțin mai bine, dar nu îndeajuns încât să ne fi folosit de ele. Am decis să bem apa direct din sticlă, iar pentru pizza oricum nu aveam nevoie de tacâmuri, așa că nu am făcut prea mare caz.
Pizza nu a venit foarte repede, probabil din cauza drumului anevoios între bucătărie și terasă, de care vorbeam mai sus, astfel că preparatul a fost gata de mâncat, la primire. Contrar așteptărilor, pe care ni le-am coborât până la subsol după ce am văzut vesela și tacâmurile, preparatele chiar ne-au surprins în mod plăcut. Aluatul a fost pufos la margine, crocant în rest, iar combinația de ingrediente pentru pizza specială pe care am comandat-o eu a fost cu adevărat inedită. Dacă făceam abstracție de gălăgia din jur și uitam pentru câteva momente că sunt în Sibiu, aproape, aproape mă puteam imagina la o terasă din Italia. Pizza clasică a primit și ea o recenzie bună și trebuie să recunosc că am fost de acord – a fost printre cele mai bune quattro formaggi pe care le-am gustat.
Pizza a fost destul de sățioasă cât să ne săturăm foamea, așa că desertul l-am comandat din pură curiozitate – un cheesecake și un tiramisu. Rai! Atât vă spun. Cheesecake-ul a fost exact cât trebuie de dulce, cu blatul de biscuiți perfect de moale, perfect de crocant. Tiramisu, dacă aș fi gustat vreodată unul italian, sunt sigur că exact gustul celui de la restaurantul acesta l-ar fi avut.
Pe toate cele de mai sus am plătit puțin peste o sută de lei. La terasă nu știu dacă voi mai ajunge prea curând, însă dacă ar avea un serviciu de livrare, aș mai comanda oricând o pizza și o prăjitură de la ei.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: la pizza napoletana , local sibiu , cronica restaurant , restaurant sibiu , pizza , pizzerie
Vizualizari: 8320
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Claudiu
Acum 2 ore
Alzara 1918
Acum 2 ore
Cosmin
Acum 2 ore
Alzara 1918
Acum 3 ore
Sibian