Vineri,
25.09.2020
Innorat
Acum
22°C

Mesaj pentru români de la o libanezo-italiancă ce trăiește în Sibiu: ”Nu vreau o "țara ca afară", o vreau pe a mea cu oamenii care îmi zâmbesc în inimă”

09 August 2020 11:20

Mesaj pentru români de la o libanezo-italiancă ce trăiește în Sibiu: ”Nu vreau o

S-a născut în Italia, mama e libaneză, tatăl – italian. A ajuns în România să vadă locurile unde tatăl ei a lucrat mai mulți ani și de atunci a rămas aici. O puteți vedea în Parcul Subarini, se ocupă de dresajul canin la ”Dogdharma”. E posibil să o fi întâlnit la Festivalul Internațional de Jazz, unde a fost manager, sau la o simplă cafea în Piața Mică. Deborah Faoro a lansat zilele trecute un mesaj pe Facebook care a fost receptat de mii de români, cunoscuți sau anonimi. Mesajul e simplu și a mers la inimile tuturor: ”să ne insuflăm reciproc încredere și luându-ne de mână să recladim ceea ce din lăcomie a fost distrus și vândut”.

Mesajul care a fost dat mai departe pe paginile de Facebook de peste 1400 de români:

"Datorită exploziei de ieri, mi-am dat seamă că până și Libanul arată de o mie de ori mai bine decât ceea ce avem noi", "vreau o țară ca afară", "trăim într-o țară de căcat".

Asta citesc eu azi în postările ce-mi apar pe Facebook.

”Știți ceva? Libanezii protestează împotriva guvernul de un an de zile, sunt bătuți, gazați, iar după ce au văzut că civilii nu se retrag, au început să taie curentul. Libanul are curent doar 30 de minute pe zi, asta înseamnă că atâta timp au și apa. Au ridicat schimbul la dolar, oamenii nu mai au bani pentru a mânca. Nu poți trimite sau scoate bani din țară, covidul îi a oprit plecatul. Asta se întâmplă în râvnitul "afară".

N-am plâns că mama mea a rămas fără casă. Nici că de ieri nu mai știu nimic de ea. Știu doar că e puțin rănită dar e teafără. Stau și petrec cu neputință mea de a face ceva. Astea sunt, astea ducem. Fiecare în sinea lui.

Totuși am plâns azi, am plâns când am citit postările de sus în care văd oamenii care orice ar fi își scuipă țară. Ne scuipă România.

Asta este țara mea. Pentru că pe ea am ales-o.

Aici sunt, aici stau, aici rămân. Clădesc zi de zi țară mea, cu mână mea. Fac asta neobosit.

Nu vreau o "țara ca afară", o vreau pe a mea cu oamenii care îmi zâmbesc în inima.

Nu mă interesează ce fac ceilalți, aici sunt, aici fac. De nu clădim noi piatră cu piatră, cine să clădească? De renunțăm când ne arde soarele, cu ce ne alegem?

Nu suntem decât câte un om de nu ne ținem de mână. Când ne ținem de mână nu suntem doar oameni, devenim o forță. O forță care hrănește țară noastră. Am tot secat-o în ură și frică. Am secat-o în dezbinare. Țara a obosit, noi am obosit.

Asta este mână mea, cu ea îmi clădesc țară mea. O întind înspre voi, luați-o dacă o vreți. Ridicați și voi mână și reclădiți-vă țară!” 

”Singurul lucru de care mi-e frică acum este ca oamenii să își piardă speranța

Evenimentele din Liban sunt urmărite de Deborah cu înfrigurare, are acolo o parte din familie, dar și o mulțime de amintiri. ”Mătușa mea m-a crescut de mică și-mi povestea despre Liban și îmi punea să ascult Fayrouz. M-a învățat arabă și dragostea de țară.  Am trăit și am mers la școală în Liban, în Jbeil mai exact, în anii 2001-2003. Portul Byblos este locul care mi-e cel mai drag dintre toate cu străzile lui înguste și întrări cu boltă în magazine, aleele pietruite, cornișe pe care poți merge 500 de metri în mare și cel mai mult oamenii. Oricine mă întreabă ce iubesc cel mai mult în Liban, înafara munților care se pierd în mare, răspunsul este mereu: oamenii. Există o bunătate, o frăție, simți ca și cum ai împărți cu toții același sânge. Este un spirit de întrajutorare și iubire, multă iubire între oamenii de rând. Libanezii poartă o veselie împreunată cu tristețe, care le colorează bucuria, cum rar întâlnești la multe popoare. Îți pot cânta a dor cu zâmbetul pe buze. Dar asta avem și la noi, cum spune Maria Casandra Hausi, "Doina plânge, dar nu se plânge. Doina nu se văicărește. Doina se mărturisește, demn și curajos. Doina este vie, se viețuiește, supraviețuiește"”, mărturisește Deborah.

În comparație cu libanezii, ea îi vede pe români mai obosiți, mai lipsiți de încredere. ”Regăsesc multe trăiri asemănătoare în România, doar că pe aici văd oamenii mai obosiți, mai înfrânți și mi-aș dori să nu fie așa... mi-aș dori să ne insuflăm reciproc încredere și luându-ne de mână să recladim ceea ce din lăcomie a fost distrus și vândut”, explică ea.

Între Liban, Italia și România, Deborah Faoro spune că preferă țara noastră. ”Ultimă oară am fost în Liba, în 2017, am plecat cu gândul să stau trei luni pe acolo, dar mi s-a înfiripat prea tare nevoia să nu plec prea mult de acasă, prea departe de Făgărașii mei, de muntele meu Suru și atunci nu a durat o lună până să mă pornesc spre calea dorului înapoi la mine "acasă", povestește sibianca pentru Turnul Sfatului.

”Politica și interesele care zguduie Libanul de atâția decenii sunt povești pe care le las la o discuție la o cană cu vin. Singurul lucru de care mi-e frică acum este ca oamenii să își piardă speranța. Și-au tot recladit țară ca imediat să vadă cum tot ce au făurit să sară în aer într-un minut. Este zguduitor”.

Revoluție în Liban

Mii de libanezi au ieșit sâmbătă în stradă și au cerut demisia politicienilor de la putere, în urma exploziei care a produs sute de morți și mii de răniți. La un moment dat, protestele au degenerat și manifestanții s-au luat la bătaie cu polițiștii, apoi au atacat clădiri guvernamentale. Pe una dintre ele au vrut să o transforme în „sediul Revoluției”, anunță Digi24.ro Evenimentele au degenerat, pe măsură ce s-a lăsat seara. Un polițist a murit și peste 200 de manifestanți au fost răniți. Între timp, în Parlament, mai mulți deputați au dat semnalul pe care îl cer și oamenii în stradă: și-au dat demisiile și au îndemnat la construirea unui „nou Liban”.

Tag-uri: liban , Sibiu

Vizualizari: 6401

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

3 comentarii

Oigo Kukuruku

Acum 1 lună

Bineinteles, cine vrea o "tara ca afara" ca Libanul e incult. Da, sigur ca sunt locuri in beirut/liban mai frumoase decat la noi, dar per total...iar cu restul problemelor, Libanul e mult mai jos. Eu nu vreau o tara ca afara, nici daca e vorba de tari mai occidentale. Vreau ca aspecte punctuale sa fie ca afara, ca acolo. Sanatatea, educatia, infrastructura si ceea ce ajunge la suprafata din punct de vedere cultural. Restul lucrurilor sa fie mai bune decat sunt, dar nu stiu daca neaparat "ca afara" e calea cea buna.
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Dan2 Cp

Acum 1 lună

nu o cred de trecerea sf sofia din muzeu in moschee NIMIC KEINE nema hai sa vorbim,hai sa declaram nimic
Raspunde

Alin G

Acum 1 lună

Vrei ca oamenii sa puna botul...mesaj indirect!!!!
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus