Vineri,
25.09.2020
Ploi Scurte
Acum
23°C

Sibianca Mălina Găianu este diplomat ONU la numai 24 de ani: „Oricine poate să ajungă acolo unde își dorește”

09 August 2020 17:40

Sibianca Mălina Găianu este diplomat ONU la numai 24 de ani: „Oricine poate să ajungă acolo unde își dorește”

La numai 24 de ani, Mălina Găianu este diplomat al Organizației Națiunilor Unite în Belize. Născută în Mediaș, ea spune că numirea ei a venit în urmă cu șapte luni după nenumărate interviuri și o muncă asiduă. În momentul de față coordonează un proiect în cadrul Organizații Internaționale pentru Migrație (OIM). Mălina a oferit un interviu pentru Turnul Sfatului chiar de pe Coasta de Est a Americii Centrale.

Programul pe care îl implementează Mălina, pentru prima dată în Belize, are scopul de a oferi o soluție sigură și demnă migranților care doresc să se întoarcă în țările lor de origine, dar nu au mijloace suficiente pentru a face acest lucru. În ultimele două luni a reușit să organizeze două zboruri umanitare care au adus belizeni în țară, dar în același timp, a permis persoanelor din alte state să se întoarcă acasă, în țări precum Costa Rica, El Salvador și Honduras. Programul, cunoscut ca AVR, este unul dintre cele mai vechi programe a OIM. S-a implementat pentru prima dată în 1979 și a ajutat mai mult de 1,6 milioane de persoane.

Mălina este părere că ambiția și realizările ei pot ajuta tinerii din România să cunoască cum se lucrează într-o agenție a Națiunilor Unite, și să creadă în ei. „Oricine poate să ajungă acolo unde își dorește”, spune fata născută în Mediaș.

Reporter: Vorbește-mi despre anii copilăriei tale, petrecuți în România.

Păstrez amintiri foarte frumoase de când eram în țară. M-am născut la Mediaș, iar drumul de acasă la grădiniță era o aventură, mă jucam cu prietenea mea Simina ascunselea pe toată traectoria lui. Ne cunoaștem de la 3 ani, ținem legătura și ne revedem cu drag când sunt în țară. Îmi amintesc cu nostalgie orele de balet de la Sibiu urmate de mici plimbări jucăușe cu prietenele în parcul Sub Arini. Savuram cu plăcere excursiile cu părinții prin toată țara, din acest motiv, iubesc România. Cred că de aici să trage pasiunea mea de a călătorii și a descoperi noi locuri. Am vizitat multe părți ale lumi, însă eu sunt îndrăgostită de Sibiu, ador să mă plimb prin străduțele din Centrul Vechi, admir architectura urbană a locului.

Era frumos când îi aveam pe bunicii, mergeam cu bunica la biserică iar cu bunicul mă jucam șah în curtea casei. La Cluj, de unde este familia mamei, petreceam alături de verișorul meu vacanțele de vară. Bunicii aveau animale și asta pentru noi era distractiv.


Când ai părăsit România? 

La vărsta de 7 ani, după ce părinții mei au divorțat m-am mutat cu mama în Spania. Din primul an de facultate, mi-am dorit să creez un acord Erasmus+ între Universitatea Rovira Virgili, la care eram studentă, și Universitatea Lucian Blaga din Sibiu cu scopul de a cunoște învățământul romănesc și cel mai important, de a petrece mai mult timp cu tatăl meu. Îmi amintesc cum unele personane îmi spuneau, că este imposibil să finalizes acest proiect doar pentru că eu asta îmi doream. Dar părinți mei m-au învățat să cred în mine, și de asemenea, că orice e posibil. Datorită Departamenul de Relații Externe a ULBS, acest acord a fost posibil și am urmat cursurile unui semetru în anul trei la Facultatea de Drept, Simion Bărnuţiu. A fost o experiență extraordinară. După ce m-am întors în Spania, m-am pregătit pentru licență și pentru admiterea la Școala Diplomatică din Spania. Voiam să învaț în acestă instituție pentru prestigiul său la nivel internațional în domeniul diplomației și relaților internaționale. 

Câți pași au mai fost până ai ajuns să lucrezi la Organizația Națiunilor Unite?

La masterul de la Școala Diplomatică m-am specializat în studii latino-americane. Aveam convingerea, că vitorul meu profesional se va îndruma în domeniul emigrației în continentul american. Asta, pentru faptul că eu de la vărsta de 7 ani sunt o persoană migrantă. După ce am terminat masterul în 2018, m-am pregătit să aplic la multe stagii în diferite agenți a Organizația Națiunilor Unite, în America Latină. Procesul de selecție este foarte exigent, chiar și pentru pozițiile de stagiar, dar am avut oportunitatea de-a fi considerată pentru două inverviuri. Așa am ajuns la Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) în Costa Rica, Agenția Națiunilor Unite specializată în teme de migrație. Finalizând stagiul, mi s-a oferit un contrat ca funcționar. În decursul unui an și jumătate ca asistent de proiect, mă simțeam pregătită pentru a conduce singură un program. Pentru asta, am decis să aplic la alte poziți tot în cadrul OIM. 

Povestește-mi despre momentul acreditării tale ca și diplomat OIM.

În Decembre anului trecut, mi s-a comunicat că am obținut poziția pe care mi-o dorisem, la OIM în Belize. Procesul a fost foarte exigent, am realizat nenumărate interviuri, postul fiind foarte solicitat. M-am instalat în Ianurie în Belize pentru a prelua noua poziție, unde am fost acreditată ca diplomat a Organizației Internaționale pentru Migrație. Acreditarea mea s-a produs în formă solemnă dar într-un context simplu, fiind considerat de superiori mei ca un fapt firesc. La vârsta de 24 de ani am primit acest statut, care îmi reamintește că realitatea începe în gând. Toate drumuluri și decizile pe care le-am luat de-a lungul anilor, m-au condus la momentul de față.  

Știu că ești foarte încântată de proiectul pe care îl conduci în acest moment, ca diplomat OIM.

Da. Lucrez într-o divize dedicată protecției migranților. Coordonez un program umanitar care are scopul de a oferi o soluție sigură și demnă migranților care doresc să se întoarcă în țările lor de origine, dar nu au mijloace suficiente pentru a face acest lucru. Când am preluat acest proiect, am început de la zero. În primul rând am lucrat mult partea de capacity bulding cu instituțiile guvernamentale și misiunile diplomatice, pentru a le arăta importanța implementării a acestui program. Am susținerea lor, fapt care mi-a permis să conduc primele operațiuni în Belize. În ultimele două luni, am reușit să organizesz două zboruri umanitare care au adus belizeni în țară, dar în același timp, a permis persoanelor din alte state întoarcerea în țări, precum Costa Rica, El Salvador și Honduras. Provocarea a fost să realizez aceste repatrieri în contextul actual, în care granițele și aeropoartele sunt închise. Acest program, cunoscut ca AVR, este unul dintre cele mai vechi programe a OIM care s-a implementat pentru prima dată în 1979, și a ajutat până la momentul de față mai mult de 1,6 milioane de persoane. 

Ce înseamnă pentru tine ceea ce faci în momentul de față?

Este o mare responsabilitate coordonarea unui program care are un buget de 464.000 de dolari, și nu doar asta, responsabilitatea de a ajuta câț mai mulți oameni. Am depășit obstacole legale și birocratice, deoarece migrația ilegală în Belize este pedepsită prin codul penal și prin urmare, este o faptă penală care se pedepsește cu închisoare. Am depus multe eforturi în negocierile conduse cu Guvernul, pentru a găsii o cale care să-mi permite să ajut persoanele care-și doresc să se reîntoarcă în țărilor lor dar nu au un statut legal. Asta a devenit posibil prin semnarea unui document tehnic între mai multe părți interesate în acest proces.

Ești atât de tânără. Ce te-a motivat să-ți urmezi visurile?

De mică auzeam că „tinerii sunt viitorul”. Acestă frază mi-a marcat copilăria, îmi doream să fiu un exemplu. Nu am fost briliantă în toate materile, îmi amintesc și mi-e imposibil să nu zambesc, când colegi mei mă alegeu ultima la jocurile de sport, nu îmi plăcea deloc. Nu înțelegeam orele de chimie sau fizică, dar părinții mei mă încurajau întodeauna, să nu mă compar cu alții și să fiu eu însămi. Asta m-a determinat să mă concentrez în ceea ce-mi plăcea mie, de exemplu îmi plăceau orele de artă, filosofie și istorie. Din acest motiv am ales să urmez facultatea de drept. Am înteles, cu timpul, că toți suntem diferiți și că trebuie să descoperim ceea ce putem oferi altora. Împărtășesc istoria mea cu migranții pe care i-am cunocut de-a lungul carierei profesionale, pentru a le arăta partea pozitivă de a trăi în altă țară. Pentru mine migrația, nu a avut și nici nu are o conotație negativă. 

Ce vei face de acum înainte?

Mă bucur de prezent, care este așa cum mi-am dorit. Am învățat că legile binelui funcționează și asta mă ghidează ca să ofer ceea ce este cel mai bun din mine, pe partea profesională și personală.
Doresc să fac ceea ce mă face fericită și actualmente acest lucru se traduce prin a lucra pentru OIM în Belize. Ceea ce îmi doresc pe viitor... îmi iubesc țara sunt o idealistă și o visătoare. Doresc să pot reveni în țară când Dumnezeu va decide.

Cum a fost pentru tine, acolo unde te afli, experiența pandemiei de Covid-19?

În fiecare zi îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru faptul că mă aflu în Belize. În această țară, situația s-a trăit foarte diferit de restul lumii. Primul caz a apărut la sfârșitul lunii Martie, când întreaga lumea vorbea doar despre asta, însă noi aici nu credeam că va ajunge. Guvernul când a detectat primele cazuri, a instaurat stare de alertă, impus carantină și interdicții privind circulația, între alte măsuri, cu scopul de a controla situația. Actualmente multe dintre ele nu se mai aplică, însă de exemplu, granițele și aeroportul internațional rămân închise. La momentul de față, există mai puțin de 100 de cazuri. 

Când crezi că te vei întoarce în țară? 

Cu siguranță mă voi întoarce în țară când mi se va prezenta oportunitatea care să-mi permite să aplic experiența și cunoștințele dobândite pentru a-i ajuta pe ceilalți. Eu îmi iubesc țara și mă mândresc că sunt româncă. Este primul lucrul care-l spun când mă prezint. De când am ajuns în acestă regiune, am împărtășit cu persoanele din jurul meu cultura, gastronomia și tradițile românești. De exemplu, colegilor mei le-am dăruit un mărțișor de 1 martie, le-am gătit salată de vinete, prăjitură cu mere, salam de biscuți și cu ocazia Zilei Universale a Iei am purtat o iei la birou. Mici gesturi care mă fac fericită.

Care este mesajul tău pentru tinerii din generația de astăzi?

Perseveranță. Eu nu am fost niciodată cea mai bună elevă sau studentă, luam note bune, dar nu eram excelentă la toate materiile. Însă, asta nu m-a făcut să mă dau bătută în a-mi urma visurile. Tot timpul am reușit să ajung acolo unde mi-am dorit. Rezultatele nu sunt imediate, e nevoie de timp și perserveranță. Trebuie să lucrăm constant la ele. Recunosc că părinții mei m-au încurajat tot timpul și asta mi-a dat multă încredere în mine. 
Spiritualitate. Îmi doresc ca tinerii români să fie capabili să creadă în Dumnezeu, pentru că aveam nevoie de el. Admir Colona infinitului a lui Brăncuși care reprezintă foarte frumos acest lucru.

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

2 comentarii

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Dan2 Cp

Acum 1 lună

pilele pilele

Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Ion Ban

Acum 1 lună

Apai no...unealta in mana globalistilor, banuiesc ca nu e chiar atat de greu sa fii. Trebuie sa fii doar destul de prost incat sa nu iti dai seama, dar sa ai totusi inteligenta necesara, pentru a fi o sluga buna. Cam asta e unealta perfecta, in mana globalistilor... de exemplu Greta Thunberg si toti propagandistii de 2 lei, cantareti, actori care fac campanie politicilor, ba feministe, ba lgbt, ba rasialo sclerozate la cap...etc, etc. Deci, nu e o mare realizare.... tot noi o platim si pe-asta. Azi maine te miri ce ONG va initia si ce politici de manipulare va impinge pe gatul romanilor... ca doar e romanca, cica o credem.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus