Marţi,
27.10.2020
Ceata
Acum
6°C

Povestea celui mai iscusit meșter căldărar din Sibiu: „tinerii de la mine au învățat meserie”

10 Octombrie 2020 10:40

Povestea celui mai iscusit meșter căldărar din Sibiu: „tinerii de la mine au învățat meserie”

Vorba despre cel mai iscusit meșter căldărar din Sibiu a umblat prin toată țara, iar această meserie prin el a mers mai departe în zona noastră. La 50 de ani, Victor vorbește cu mândrie de meseria căreia și-a dedicat viața și pe care a transmis-o și fiului său, așa cum și el a învățat-o de la tatăl său. Spune că pasiunea i-a intrat în sânge la șapte ani și de atunci nu își poate imagina că ar putea face altceva.

Meșterul căldărar Victor a moștenit meseria de la tatăl său. Când era de-o șchioapă a început să învețe încet, încet, cum și ce trebuie să facă, apoi, odată instruit, a dus tradiția mai departe.

„Sunt meșter în tablă de cupru, tinichigerie și lucrez de la 7 ani. Am moștenit meseria asta de la părinții mei. Nu se face școală pentru meseria asta, se merge din generație în generație. Cu meseria asta ne câștigăm existența. Mi-a plăcut foarte mult dintotdeauna, e ceva ce îți intră în sânge și nu mai poți să te lași. E o pasiune și e foarte greu de lucrat, dar noi suntem învățați, așa că ne e ușor”, explică acesta.

Alături de fiul său, Victor muncește de dimineața până la apus, astfel că pe timpul verii orele de lucru sunt mai multe. Dar nu se supără. „Facem cazane de țuică, anumite bibelouri din cupru, ibrice de cafea, căldări, căzănele, ceaune, tavă, tot felul de vase care există într-o bucătărie. Mie nu mi-e mult nimic să fac din mână, dacă ai meseria asta, cu asta te-ai născut, alta n-ai făcut, îți vine ușor să faci orice, îți face plăcere. Cel mai mult durează la cazanul de țuică, e multă muncă. Noi suntem doi, eu și băiatul, facem un cazan cam în 3-4 zile, o săptămână. Muncim de la ora 8 dimineața până la 7 seara. Dacă e vară, ziua e mai lungă și muncim mai mult.”

Au un atelier special acasă, unelte, scule, nicovale și spune că multe sunt făcute și de mâinile lor, iar materialul îl procură de oriunde, pentru că se găsește fără probleme. „Nu e ca în timpul lui răposatul, că atunci procuram greu. Atunci ne mai aducea câte o bucățică. În sacoșa în care își punea mâncare, punea și o bucățică de aramă și așa reușeam. Era greu că nu găseai material. Mai găseam vechituri, cazane de baie și alte obiecte din cupru și mai lucram și din obiecte vechi. Acum unde dai cu piciorul găsești tablă de cupru”, spune Victor.

Cel mai apreciat meșter din Sibiu

Fiind cel mai iscusit dintre meșteri, așa cum chiar el se recomandă, Victor a preluat sarcina de a-i instrui pe cei mai tineri.

„Eu sunt cel mai iscusit dintre meșteri. Majoritatea tinerilor au învățat totul de la mine. Am fost ca un profesor pentru meseria asta și îmi pare bine că au învățat, să nu se piardă meseria, pentru că sunt alți tineri care nu mai lucrează, nu le mai place, au mai luat și calea străinătății, dar băiatul, eu și mai sunt încă câțiva, noi nu renunțăm. Cu asta ne-am născut și cu asta o să murim”, povestește el.

Întrebat dacă se mai caută o astfel de meserie, meșterul spune că deși nu mai este atât de populară ca pe vremuri, întotdeauna va exista. „S-o căutat dintotdeauna. E moștenită de cel puțin 300-400 de ani. Cu asta au trăit și bunicii, străbunicii, cu asta au trăit și și-au câștigat existența de pe o zi pe alta. Asta merge toată viața.”

Meșterul căldărar spune, mândru, că vasele din cupru sunt tot mai căutate în țara noastră. A avut comenzi din Capitală, este căutat pe la târguri și chiar primește invitații din întreaga țară, pentru a merge la evenimente cu vasele sale. Și pe bună dreptate, spune el – un vas din cupru rezistă și câteva sute de ani.

„Să vă spun adevărul și numai adevărul, acum 400-500 de ani, astea erau vasele. Primele erau din lut de pământ, apoi când a venit epoca cuprului s-au profilat pe cupru. Vlad Țepeș a avut toate vasele din cupru. Atunci era cel mai căutat material. Oală, cană de băut apă, vas pentru magiun, zacuscă, toate se făceau din cupru. Acum există chiar o carte despre cupru și își dau oamenii seama că e cel mai sănătos material. Dacă iei un vas de plastic, ăla e toxic, dar cuprul e sănătos și rezistent. Dacă cumva ai scăpat în bucătărie un ibric de cafea, nu se sparge, nu se topește. Nu pățești nimic cu el. Rămâne întreg, odată l-ai cumpărat. Un ibric de cafea se cumpără odată și rămâne toată viața. Ține până la 300 de ani. Peste tot locul ne cunoaște lumea, suntem renumiți în țară, aici la Sibiu chiar. Îmi pare bine că cine a cumpărat de la noi a fost foarte mulțumit, cu marfă rezistentă, de calitate, lucrată numai manual. E greu lucrul, că lucrăm la forjă, dar suntem învățați”, explică Victor.

Cristina Bălău

de Cristina Bălău

Eveniment, Cultură 
Telefon:
0770 962 946
E-mail: cristina[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

2 comentarii

Dragos Dascalu

Acum 2 săptămâni

Bravo !!
Raspunde

Iulian .

Acum 1 săptămână

Oare... Stăteam de vorbă, acum câțiva ani, vreo 10, cu Nea' Mihai, din spate de la Roșu... Îmi făcea un cazan de țuică. Se apropia un botez țigănesc. Era plin de puradei și Mercedesuri. L-am întrebat "Nea' Mihai mai știe cineva să facă ce faci matale ?". L-au pornit lacrimile, și-a coborât privirea în pământ și mi-a spus "Ăștia nici ciocanu' nu mai știe să-l ție în mână..." De neuitat... Respect pentru cei ce muncesc !
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus