În momentul în care comunicarea nu mai cunoaște nicio barieră fizică, într-un oraș precum Sibiul descris adesea drept ”un sat mai mare”, cea mai mare investiție realizată în ultimii 30 de ani din banii oamenilor acestui oraș a apărut ca ”un dat”.
Acum doi ani și jumătate, în momentul în care a fost prezentată, investiția într-un nou stadion al orașului cu 19.000 de locuri era descrisă ca având nevoie de 17 milioane de euro. După două, trei sau patru etape de modernizare (depinde ce investiții sunt incluse în socoteală), costurile finale se vor apropia de 39 de milioane de euro (asta era suma estimată de primarul Sibiului în vara anului trecut), pentru un stadion cu 12.363 de locuri. Pe acelaşi amplasament cu cel vechi.
Cum și când s-a ajuns ca cea mai mare investiție a orașului în ultimele trei decenii - realizată integral din fonduri locale, nu atrase - să fie cea într-un stadion?
Când și cum orașul care acum trei ani ieșea în număr impresionat în stradă scandând ”vrem spitale, nu catedrale!” a decis să își aloce aproape o jumătate din excedentul bugetar într-un obiectiv care – în țările unde fotbalul e cu adevărat rege – este ridicat din fonduri private?
Evident, cele două întrebări de mai sus sunt mai degrabă retorice. În primul rând pentru că, în ciuda unei posibile impresii generale, oamenilor nu le pasă cum le sunt cheltuiți banii din taxe și impozite de tot felul. Nu le pasă într-un mod documentat, vreau să spun. Păi, nu s-au interesat sibienii (ne limităm la Sibiu, deși situația este probabil universal românesc valabilă) de prevederile planului urbanistic general, acum mai bine de zece ani când a fost dezbătut public. Nu s-au interesat deși un astfel de document strategic afectează direct fiecare proprietate, privată ori publică. Ce să ne mai întrebăm atunci de strategiile de dezvoltare ale acestui oraș, documentații care tocmai asta includ: proiectele pe care administrația publică le propune pentru viitor. Lista pașilor pe care o administrație publică îi urmează în cheltuirea banilor publici presupune o listă amplă de documente. Care, deși sunt menite informării publice, zac aproape nebăgate în seamă.
Sunt prea puțini cei care se interesează la modul serios asupra mersului administrației publice, fie locală, fie centrală. Iar vocile lor sunt, oricum, acoperite de hoardele de păreriști, care din două titluri citite la o bârfă cu amicii au impresia că stăpânesc tot felul de subiecte.
Cea mai mare investiție a orașului în ultimii 30 de ani, realizată cu mai bine de o treime din excedentul bugetar care s-a tot strâns în ultimii opt ani, este un stadion. Într-un oraș care nu are spital municipal, nu are nicio școală nou-construită în toată această perioadă, are un deficit major de creșe și resimte o amplă nevoie de grădinițe.
Iar orașul acesta a găzduit o capitală culturală europeană, are un sediu nou de bibliotecă județeană, are o centură cu profil de autostradă la câțiva pași de un aeroport modernizat, are – prin urmare – o experiență generoasă în proiecte care urmăresc creșterea calității vieții, dacă ne raportăm la restul acestei țări.
Cu toate acestea, în Sibiul din 2020, în care oamenii bântuiți de pandemia de Covid-19 așteaptă câte zece ore în curtea Spitalului pentru un petic de decizie, în care elevii ținuți în izolare nu știu dacă primesc o temă pe WhatsApp ori dacă își pot păcăli în continuare părinții că ”au făcut ceva pe Zoom”, se investesc 39 de milioane de euro într-un stadion.
Atât am putut, ca și comunitate.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: stadion , Sibiu , spital , investitii
Vizualizari: 7516
Ultimele comentarii
Acum 13 ore
MB
Acum 13 ore
Claudiu
Acum 13 ore
Liberal autentic
Acum 13 ore
Neli Oproiu
Acum 13 ore
Bobo