Colțescule, ești atât de bătrân, încât aproape că ți se iartă că ești rasist

”Uimitoarea lume a lui Gumball”, în engleză ”The Amazing World of Gumball”, e un serial de desene animate de la care îmi mai ajung la ureche câteva replici extrem de deștepte, dar și haioase. Semn că cel mai probabil copiii noștri vor fi mai buni decât noi. De una dintre el mi-am adus aminte atunci când am văzut isteria europeană cu privire la acuzațiile de rasism adresate arbitrului de fotbal Sebastian Colțescu, într-un meci desfășurat aseară, în Champions League. ”Ești atât de bătrân, încât aproape că ți se iartă că ești rasist” a fost replica din desenul animat de care mi-am adus aminte.

Acuzat că a ajutat arbitrul central al partidei să identifice o persoană ce urma să fie penalizată cu apelativul ”ăla negru”, Colțescu a ajuns pe prima pagină a ziarelor europene. Jucătorii echipei din care făcea parte persoana în cauză au părăsit terenul, iar partida urmează să fie rejucată, cu altă brigadă de arbitri.

Sunt convins că arbitrul român nu a vrut să facă o remarcă rasistă, ci pur și simplu așa a considerat că e normal. Să te adresezi unui om cu ”ăla negru” e perfect normal în societatea noastră.

Tot așa cum ”bă handicapatule” e o formă de alint. Sau ”bă p--dă”. E perfect normal să termini fiecare frază cu un ”mânca-ți-aș p--a ta”. E evident că persoanele în cauză nu au nicio dizabilitate, nu au fața organului genital feminin și nici nu le este foame.

E cu atât mai ușor să-l înțelegi pe arbitru, cu cât știi că numele de familie în țările române nu sunt mai vechi de 200-250 de ani. Astfel că oamenii se chemau unul pe altul ”Șchiopu”, ”Surdu”, ”Scurtu”, ba chiar și ”Negru”, porecle care au ajuns să fie apoi asimilate ca nume de familie pe la începutul secolului XIX. Unde pui că, restaurantul unde mănânci cei mai buni mici din București se numește ”La Cocoșatu”.

Cred că pe fond suntem chiar o națiune OK. La modul cel mai sincer, noi nu suntem xenofobi, extremiști sau rasiști. Nu avem o noțiune clară legată de ce înseamnă asta în anul 2020, asta da. Dar am ajuns aici pentru că ne lipsește educația. Și nu mai vorbesc aici de matematică, fizică sau abilitatea de a citi corect un anunț în ziar, ci de educația primară, felul în care înțelegem să ne comportăm în societate. Din acest punct de vedere, trebuie să recunoaștem că majoritatea dintre noi suntem blocați undeva prin 1890. Pe vremea când Ion Creangă, autorul celebrei ”Povestea p--i”, nu se numea așa, ci Nică al lui Ștefan al Petrei. În timp ce restul lumii nu ne-a așteptat.

Am citit în presa centrală că Ministerul Educației nu e dorit de niciunul dintre partidele care va forma viitoarea alianță de guvernare: PNL, USR PLUS și UDMR. E cel mai greu minister, pentru că, de bine, de rău, celelalte s-au mai mișcat. Aici suntem în urmă, aici e de muncă.

Foto: News.ro

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro