La 21 de ani, un sibian confecționează cojoace alături de tatăl său. „S-a dus vorba în toată țara că facem treabă bună”

La 21 de ani, când alți tineri aleg meserii la oraș, un tânăr din Poiana Sibiului a ales să urmeze drumul tatălui său, să rămână în comuna în care a crescut și să i se alăture în confecționatul cojoacelor. 

Marius Vonica vorbește cu multă plăcere de ocupația pe care o are alături de tatăl său, în mica afacere de familie pe care au pus-o pe picioare în ultimii ani. A crescut în Poiana Sibiului, înconjurat de animale, cojoace și culturi de legume, iar pasiunea cu care tatăl Vonica s-a ocupat de gospodărie i-a fost transmisă și lui Marius. Așa se face că acum câțiva ani a început să fie mult mai atent la modul în care erau confecționate cojoacele, pe timpul iernii.

„Meseria aceasta transmite din generație în generație. Și tata face asta și de la 17 ani am început să stau pe lângă el. Am tot tras cu ochiul, pentru că îmi plăcea, mi se părea interesant și am vrut să învăț. E o senzație faină, să lucrezi la cojoace, dacă ai crescut pe lângă animale așa cum am fost eu crescut, sunt obișnuit cu viața aceasta”, spune tânărul. 

Confecționatul cojoacelor e o activitate sezonieră. În restul anului, cei doi se ocupă cu producția de legume, având două hectare de pământ pe care le cultivă. „Lucrez cu tata, e o afacere de familie. Primim comenzi din toată țara. Ni s-a dus vorba că facem treabă bună. Cojoace facem doar pe timpul iernii, iar vara mă ocup de producția de legume. În zonă, sunt cel mai mare producător de legume care a mai rămas. Lucrez 2 hectare de legume.”

Seral, gospodărie și cojoace – viața unui tânăr de 21 de ani

Marius și-a reluat și studiile, pentru că în urmă cu ceva timp a renunțat la școală. Acum face cursuri la seral, se ocupă de tot ce e necesar prin gospodărie, iar în restul timpului lucrează la cojoace, cu tata. „Dimineața mă trezesc, beau cafeaua și apoi trec la muncă – fac orice prin gospodărie, văd de animale, apoi lucrez la cojoace sau vara la culturi. Acum m-am înscris la un seral, pentru că am abandonat școala și acum vreau să continui. Așa că îmbin munca cu școala acum. Cu cojoacele a început totul ca un hobby, apoi dacă am văzut că merge treaba, am dat anunț. Nu e ceva stabil, depinde, poți să ai săptămână când vinzi zece, apoi săptămână când nu vinzi nimic”, spune tânărul.

Un cojoc poate să coste, în medie, 450-500 de lei. Totul depinde de cât de mult material este necesar pentru comanda făcută. L-am rugat pe Marius să ne explice care este procedura prin care trec pieile până să devină cojoace.

„Prima dată îți trebuie materia primă – pieile. După ce le-ai cumpărat, trebuie să le duci la o tăbăcărie să le prelucreze, să le tăbăcească, să le argăsească, mai multe. Plătești în jur de 30 de lei manopera la fiecare bucată în parte. Odată luate pieile de la tăbăcar, de aici încolo e treaba croitorului. Îs multe măsurători de făcut întâi, împărțiri, depinde de înălțimea clientului. Ai nevoie de un tipar rotund, făcut după umeri. Deci prima dată intră în croi, îl pregătești, apoi te apuci de cusut. Poate să dureze o zi să faci un cojoc. Stau cam de dimineață până seara, dacă trag tare. Dacă lucri lejer, durează două zile la bucată”, spune el.

Tânărul povestește că an de an investește, în această afacere, aproximativ 20.000 de lei, bani care se duc pe materiale și ustensilele necesare. 

Pe Marius îl puteți găsi sunând la numărul de telefon 0762 078 107.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Cristina Bălău

Eveniment, Cultură 
Telefon:
0770 962 946
E-mail: cristina[at]turnulsfatului.ro