O sibiancă a devenit cunoscută la nivel internațional după ce a trecut de la jurnalism la croitorie

Mihaela Cojocariu a visat întotdeauna să lucreze într-un domeniu al artelor. Cu toate că tatăl ei a căutat încă din copilărie să îi insufle pasiunea pentru o meserie „de viitor”, gândul ei s-a îndreptat în mod constant spre ocupațiile care îi puteau pune la treabă creativitatea. Așa a ajuns, la 42 de ani, să dețină o afacere care i-a adus comenzi chiar din SUA – creează haine în stil istoric și fantasy, dar și casual, cu o notă personală.

S-a născut în orașul Sibiu, apoi, prin prisma meseriei tatălui ei, s-a mutat prin alte câteva localități din județ. Drumul părinților s-a oprit la Avrig, însă ea a continuat să se mute. De la Avrig a ajuns chiar la București, unde a lucrat câțiva ani în presa centrală, ajungând într-un final în Brașov, orașul în care a găsit succesul în croitorie. Mihaela are acum comenzi pentru rochii și alte costumații din întreaga lume, inclusiv din SUA. Nu a fost însă totul ușor chiar de la început. „Am urmat cursurile liceului Economic, la Sibiu, deși voiam Artele. Tata credea că mori de foame cu artele (râde), așa că m-a îndrumat spre ceva mai practic, însă mintea mea zbura mereu la scris, cântat, dansat, citit, orice îmi cerea creativitate. Am intrat la Facultatea de Istorie și Jurnalism, așa se numea pe vremea aceea, la universitatea de la Sibiu, unde am cunoscut-o pe doamna profesoară Jalea, la radio. O iubeam cu toții. Dânsa a fost cea care m-a chemat la București, la „Noapte bună, copii”. Apoi m-am angajat la Mediafax, unde am lucrat timp de 17 ani, inclusiv câțiva ani în timp ce locuiam deja la Brașov”, își amintește sibianca.

Spune că a ales Brașovul pentru că simțea că, dacă s-ar fi întors la Sibiu, ar fi făcut-o „cu coada între picioare”, așa că a ales un alt oraș drag sufletului ei, care era totuși aproape de casă. Dar chiar și așa, Sibiul rămâne preferatul ei.

„Cu cât stau mai mult departe de casă, cu atât mi se pare mai frumos Sibiul, îmi e dor mereu de el. Rămâne în sufletul meu.”

Croitoria a fost o plăcere pe care o avea încă de mică, dar cu greu a ajuns să o transforme în afacere. A fost nevoie de 17 ani de carieră jurnalistică pentru ca într-un final să ajungă să se ocupe în totalitate de creațiile sale.

„În liceu, facultate, făceam mereu pentru mine. Apoi la Brașov a devenit mai serioasă treaba, când mi-am cumpărat o mașină de cusut. În rest lucram 100% manual totul. Am zis gata, investesc puțin în visul meu. Lucram în paralel. Au văzut prietenii, apoi colege, am avut câteva creații pentru proiecte foto și de acolo am început să cresc”, își amintește Mihaela.

Investiția nu a fost una enormă, opinează ea, explicând faptul că nu a avut nevoie de prea multe pentru a-și pune pe picioare afacerea. „Am investit cam 1.500 de euro, nu foarte mult. Am cumpărat o mașină de cusut, un manechin de croitorie și o mașină de surfilat. Apoi, desigur, am cumpărat și materialele și alte obiecte de care aveam nevoie.”

Prima comandă – un corset medieval și un brâu cu păsări brodate

Comenzile internaționale vin în mod constant, spune Mihaela, ceea ce îi aduce o mare satisfacție. Știe că munca îi este apreciată. Iar faptul că fiecare client al ei îi oferă 5 stele din 5, o convinge de acest lucru și o mobilizează să dea pentru fiecare comandă tot ceea ce poate. 

„Chiar ieri am primit o comandă pentru o pelerină cu glugă, din străinătate. Practic, intrarea mea pe piața internațională a fost printr-un site de hand made-uri, unde postează o grămadă de artiști din întreaga lume. E greu să ajungi să fii băgat în seamă, trebuie să crești treptat, însă acum am doar 5 stele de la toți clienții pe care i-am avut. Aceasta este cea mai mare satisfacție la final, să fie toți clienții fericiți.”

Am rugat-o să își amintească de prima comandă pe care a avut-o, la nivel internațional. „A fost un corset medieval și un brâu cu păsări brodate, de la o clientă pe care le-a comandat pe amândouă. Am fost foarte încântată, pentru că îmi era teamă că dacă nu ai nici o comandă, lumea nu se prea înghesuie să comande de la tine. Începutul e întotdeauna greu.”

Sibianca lucrează pe două paliere – partea istorică și fantasy. 

„Încerc să redau cât mai fidel atunci când creez o haină istorică, mă documentez să văd ce materiale se foloseau, cum erau croite, iar la fantasy pornesc de la o idee poate istorică și o transform, o stilizez. La fel și pe partea casual, prefer să o stilizez, fac și ii sau alte produse tradiționale, dar îmi las amprenta, îmi place să mă joc cu imaginația. Încerc să combin trecutul, cu prezentul și cu viitorul în așa fel încât să fie ceva frumos la final.”

Puteți admira și comanda creațiile ei pe pagina de Facebook a afacerii, Ela Art Atelier.