Marţi,
19.10.2021
Parțial Noros
Acum
6°C

”Ai grijă la geantă”. Reacțiile primite de o sibiancă îmbrăcată în port corturăresc

”Ai grijă la geantă”. Reacțiile primite de o sibiancă îmbrăcată în port corturăresc

Sara Budrala a lucrat la un proiect, prilejuit de necesitatea de a realiza o lucrare de licență, care i-a schimbat în totalitate percepția asupra modului în care tot ceea ce o înconjoară o influențează. A îmbrăcat, pe rând, hainele unor persoane din diferite arii culturale, pentru a vedea cum se schimbă comportamentul ei și al celor din jur în funcție de modul în care se îmbracă. Printre costumații a fost și una de corturar, care i-a oferit o perspectivă clară asupra „bulei izolate în care îmi trăiesc viața de zi cu zi”, așa cum chiar tânăra explică.

La 21 de ani, studentă la două facultăți în Cluj, a profitat de faptul că avea nevoie de un proiect de licență ca să pună în aplicare o idee pe care a vrut să o experimenteze. Și-a dorit să mai facă un pas în ceea ce-i privește dezvoltarea personală și să înțeleagă mai multe despre modul în care funcționează societatea, îmbrăcând hainele unor persoane care vin din medii diferite.  „Proiectul la care am lucrat, l-aș fi înfăptuit indiferent de circumstanțe. Pur și simplu am simțit o nevoie foarte mare de a mă înțelege mai bine pe mine și felul în care funcționează societatea. Pentru asta am ales perspectiva hainelor de zi cu zi, care sunt, în opinia mea elemente constitutive esențiale a identității noastre și a felului în care ne auto-percepem. Asta a devenit și lucrarea mea de licență la facultatea de grafică, în cadrul căreia am făcut un experiment: Am purtat hainele unor persoane din diferite arii culturale, pentru câte o zi”, povestește Sara.

A început să lucreze la proiect în iarnă, având mai multe etape. Tânăra explică faptul că ultima etapă a proiectului va avea loc peste câteva zile, atunci când va fi prezentă în piața Mihai Viteazu.

„Punctul culminant al procesului va fi un performance, în care voi da toate hainele mele trecătorilor în Piața Mihai Viteazu, pe 08.07.2021. Prin asta doresc să scap măcar simbolic de identitatea pe care mi-am construit-o până acum, dar mai ales să dau oportunitatea oamenilor să poată purta și ei hainele altora.”

O concluzie importantă a proiectului a fost că până de curând își trăia viața într-o „bulă”, spune ea. „Pentru mine, cel mai șocant a fost să simt pe propria piele cât de mult mă influențează tot ce mă înconjoară. Imersiunea în cultura corturarilor, mi-a dat o perspectivă clară asupra bulei izolate în care-mi trăiesc viața de zi cu zi. A fost de fapt o auto etnografie și mi se pare fascinant că a fost destul ca și catalizator un simplu schimb de haine.”

Printre ținute, una specifică rromilor corturari

Sara a luat legătura cu antropoloaga Cătălina Tesar, care a trăit mai mulți ani printre corturari, o comunitate de rromi, care locuiesc în sate din Țara Oltului și de pe Târnave. 

„Am mers în Merghindeal unde locuiau, aveau o casă mare portocalie neterminată, zugrăvită în verde pe dinantru. Am făcut cunoștință cu Băra (femeia de 29 de ani, de la care urma să împrumut hainele), cu fratele ei, cumnata, soacra și copii lor. (...) Când m-a văzut complet îmbrăcată, fratele Bărei ne-a zis: Vezi că acuma dacă te vede pe stradă, poate te fură corturarii!”, notează tânăra în jurnalul de proiect.

„Mi-au dat o bluză roz, nou nouță, i-au rupt eticheta cu mine de față, au cumpărat-o de la Dragonul roșu (un magazin chinezesc din București). Am vrut să-mi dau jos pantalonii, ca să rămân în ciorapi dar mi-au spus toate că nu e nevoie, că ele poartă colanți oricum pe sub fuste. Apoi mi-au dat o fustă albă pentru dedesubt, a trebuit să mi-o trag foarte sus, pentru că-mi era lungă și mi-a spus că nu e frumos să se vadă pe sub fustele celelalte. Mi-au legat de șolduri două șorțuri cu pliseuri, roșii și foarte amplu decorate. Apoi am încălțat o pereche de botine cu toc, tot roșii din imitație de piele de șarpe, făcuți la comandă pentru Băra. Mi-au legat un batic cu franjuri pe cap și mi-au dat geacă roșie de piele cu puf la glugă. M-am uitat în oglindă. Au început să râdă cu toții, văzând-mi mirarea și entuziasmul. M-a învăluit o senzație pe care o simțisem cu mult timp în urmă, când eram mică și mă îmbrăcam în prințesă.”

„Sigur o să se enerveze și vor crede că-mi bat joc de ei”

După primele câteva minute de purtare, când entuziasmul inițial a trecut, Sara a simțit mustrări de conștiință. „Mă simțeam ignorantă și inconștientă, purtând niște haine ce dincolo de frumusețea lor, erau îmbâcsite simbolic de tot bagajul cultural de care habar nu aveam. Preconcepțiile față de romi, atât de adânc codate în mine au ieșit la suprafață. Fiind țigancă, ar trebui să fac asta și asta, ar trebui să mă comport așa și așa.” (...) M-am gândit apoi: Dacă o să dau peste un grup de țigani și ei își dau seama că doar le port hainele, dar nu sunt țigancă…? Sigur o să se enerveze și vor crede că-mi bat joc de ei, poate chiar o să mă bată. Oare ce să le zic?”

Reacțiile celor din jur au fost diverse. Prietenii au întrebat-o dacă a spălat hainele înainte să le îmbrae, dacă nu vrea să meargă să fure ceva sau să facă un experiment social cu magazine de lux. „Am ieșit în oraș cu niște prieteni, prima replică a prietenei mele, după ce i-a trecut șocul inițial a fost: Da le-ai spălat înainte de a le purta? Nu miros? Mi-a fost puțin rușine să recunosc că nu le-am spălat și că nici nu mi-a trecut prin cap să le spăl înainte de a le purta. Prietenul ei, mi-a spus: Da îți spun sincer, corturarii sunt singurii romi pe care-i respect. Acum până ai fusta ar trebui să mergi în Kaufland să furi un salam măcar, între picioare! Și știi ce? Ar trebui să facem un experiment social cu camere ascunse, în care tu să intri în magazine de lux și noi să filmăm reacțiile”.

Tânăra mărturisește că experiența i-a schimbat modul de a vedea lumea și de a se raporta la îmbrăcămintea celor din jurul ei.

„Aceste comentarii veneau din rărunchi, dintr-un inconștient colectiv plin de preconcepții, bine împământenite în fiecare dintre noi. De fapt ce m-a șocat a fost chiar faptul că poate și eu aș fi făcut remarci asemănătoare dacă nu aș fi fost purtătoarea acelor haine. M-am așezat apoi pe o bancă, la cafeneaua Sisters. Au trecut pe lângă mine o mamă și o fiică. Fiica i-a zis mamei în maghiară: Mama, grijă la geantă!.

Puteți să citiți povestea Sarei și concluziile pe care le-a tras în urma experimentului, pe site-ul pe care l-a creat în acest sens, tuceportiacum.wordpress.com

Vizualizari: 5989

Cristina Bălău

de Cristina Bălău

Eveniment, Cultură 
Telefon:
0770 962 946
E-mail: cristina[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

4 comentarii

Daniel

Acum 3 luni

Super experiment. Bravo Sara!
Raspunde

Paul

Acum 3 luni

o idee de Ziua romilor , 8 aprilie, ar fi bine ca prezentatoarele de TV sa se imbrace in haine de romi.
Raspunde

Mihaly

Acum 3 luni

vai dar ce mi s-a schimbat asa...brusc perceptia in privinta comunitatii tiganilor...!
Raspunde

Roger

Acum 3 luni

Deci asta e o lucrare de licență în zilele noastre? Idiocracy.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus