La 11 ani, Cristian este singurul român care a câștigat o competiție despre spațiu. În Olanda

Cristian Arghir are doar 11 ani și tocmai a terminat clasa a IV-a a Școlii Gimnaziale „Nicolae Iorga” din Sibiu. Băiatul este pasionat de limbi străine, la vârsta lui vorbește fluent engleza, adoră să deseneze și mama lui spune că scrie toată ziua. În vara anului 2020 a participat la concursul  „Spațiul în sufrageria ta!”, organizat de spaceEU, un proiect cu finanțare europeană din Olanda, care îi încurajează pe tinerii din întreaga lume să privească spațiul într-un mod creativ. Cristian a participat cu o poveste în care îmbină, cu imaginație, elemente din folclorul românesc, cum este Baba Dochia, cu elemente ce țin de spațiu. A impresionat juriul și a fost declarat câștigător la secțiunea „Povești din spațiu”, fiind singurul român care a câștigat la acest concurs.

Cristian Arghir a participat la concursul „Spațiul în sufrageria ta!” în perioada iulie-august 2020. Băiatul s-a înscris la secțiunea „Povești despre spațiu”, categoria de vârstă 8-12 ani și a concurat cu o poveste despre spațiu și Baba Dochia. Întreaga acțiune se întâmplă pe planeta Tepra, acolo unde viața liniștită a locuitorilor este întreruptă de un răufăcător. Noroc cu Tom, eroul poveștii care reușește să salveze situația.  

Alături de Cristian au participat numeroși copii din întreaga lume care au trimis povestiri științifico-fantastice respectând și ideea originală a propunătorilor concursului: explorarea spațiului din perspectiva propriei culturi. În concurs l-a înscris mama lui care este profesor de engleză la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu și ambasador Scientix în România.

„Ca ambasador Scientix în România, am aflat despre concursurile din vara lui 2020 adresate copiilor vorbitori de limba engleză din buletinul informativ primit lunar. Proiectul Scientix este coordonat din Bruxelles, de către European Schoolnet, un consorțiu de 30 de ministere ale educației. Scientix promovează și susține colaborarea paneuropeană între cadrele didactice, cercetătorii în domeniul educației, factorii de decizie și alte categorii de profesioniști din sfera știintelor, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STEM) și sunt mândră să mă număr printre ambasadorii proiectului, fiind unul dintre cei câțiva profesori de limbi moderne acceptați datorită proiectelor transdisciplinare de succes pe care le coordonez în Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu de 15 ani”, spune Daniela Bunea, mama lui Cristian.

Cristian este un copil căruia îi place să învețe

Daniela Bunea spune că băiatul ei este un copil căruia îi place să învețe lucruri noi încă de când era mic. La vârsta lui, vorbește fluent engleza, citește cărți în engleză, iar povestea cu care a participat la concurs este în întregime opera lui scrisă, de asemenea, în engleză. I-au fost mereu aproape învățătoarea Mariana Chirhoc și profesoara de engleză, Raluca Petcu care l-au încurajat și l-au susținut. Cristian este pasionat de spațiu, de geografie, de istorie și matematică. Mama lui spune că-i place foarte mult și să deseneze sau să înoate. Nu există caiet de-al lui care să nu aibă un colț desenat. Este un copil special, care reține foarte repede și explorează cunoașterea fără efort.

Concursul câștigat în Olanda l-a făcut fericit și îi dă curaj să continue să-și imagineze povești pe care să le împărtășească lumii întregi. Este obișnuit și cu competițiile, „Spațiul în sufrageria ta!”, nefiind singurul concurs la care a participat.

Despre concurs: https://www.space-eu.org/space-in-your-living-room

Toți câștigătorii: https://www.space-eu.org/siylr-contests-winners

Clopotul din Tepra, povestea lui Cristian tradusă în română

„A fost odată ca niciodată o planetă pe care trăiau oameni fericiți. Planeta se numea Tepra. Peste tot erau flori, copaci și animale. Toate creaturile orașelor și pădurilor erau vesele și amabile.

Într-un turn înalt chiar în mijlocul unei păduri se afla camera Dochiei, păstrătoarea anotimpurilor. Era fiica unui rege bătrân care locuia în partea planetei numită România. Dochia avea nouă haine de lână și le purta pe toate iarna, una peste alta. Când își dădea jos o haină, venea primăvara. Apoi urma o altă haină, și primăvara domnea. Apoi, o altă haină, iar vara se apropia. Un clopot magic suna ori de câte ori una dintre hainele ei ajungea pe podea, așa că oamenii, animalele și florile din Tepra știau că este primăvară, sau vară, sau toamnă, sau iarnă, deoarece clopotul suna și când Dochia își încheia și ultimul nasture.

Toolamp era un individ rău care trăia pe luna neagră și rece a planetei Tepra, numită Zark. Toolamp a dorit mereu să aibă el clopotul din Tepra și a petrecut ani buni încercând să-l fure. Își planifica călătoriile pe Tepra într-un mod diabolic, venea cu nava sa spațială până la turn și încerca să se strecoare înăuntru. Dar mereu eșua.

În cele din urmă, Toolamp a găsit o cale de a intra în turn și stătea acum chiar lângă clopot! Dochia dormea și nu-l putea auzi. Toolamp luă clopotul și îl duse în nava sa, apoi zbură spre Zark. Clopotul strălucea nemaivăzut. Îl puse în camera lui, lângă pat. L-a păstrat doar pentru el, căci era extrem de egoist.

Fără clopot, planeta Tepra a devenit cenușie și întunecată. Dochia a continuat să-și dea jos și să-și pună înapoi cele nouă haine de lână în ordinea corectă, dar nu mai era niciun clopot care să semnaleze aceste acțiuni locuitorilor Teprei, așa că florile creșteau iarna și erau ucise de îngheț, animalele mergeau prin zăpadă vara, copacilor le îngălbeneau frunzele de mai multe ori pe parcursul anului, oamenii erau nefericiți mereu și sufereau de inimă albastră, zilele erau lungi și reci și toată frumusețea dispăruse de pe planetă.

Tom Chairs era nepotul Dochiei. Era doar un băiat de 10 ani, dar tristețea poporului său l-a făcut să se gândească la modalități de a recupera clopotul. Mulți alții au încercat înaintea lui, dar se pare că el era cel mai hotărât: a intrat în nava sa spațială purtând cel mai nou costum de astronaut și a plecat spre lună.

A aterizat lângă casa lui Toolamp. Zark era în continuare o lună neagră și rece. Tom mai avea doar zece pași până la ușa lui Toolamp când dintr-o dată a simțit că pământul de sub el a devenit ud, noroiul l-a prins de picioare și a căzut într-o groapă mare. A început să țipe după ajutor și din neant a apărut o pisică magică, purtând și ea un costum de astronaut, care l-a ajutat să iasă din groapă.

– Grăbește-te! Vino cu mine chiar acum! i-a spus pisica. Îți pot arăta drumul spre camera lui Toolamp și poți recupera clopotul.

S-au dus împreună, băiat și pisică. Au ajuns în holul de la intrare și au trecut prin bucătărie, apoi au mers la etaj, spre camera lui Toolamp. În cele din urmă au ajuns în camera în care era clopotul. Tom nu mai văzuse niciodată clopotul și a rămas câteva clipe uimit de frumusețea lui.

– Te așteptam! a strigat Toolamp.

Fuseseră descoperiți!

Dar pisica l-a ajutat încă o dată pe Tom. A sărit pe clopot și l-a făcut să sune atât de zgomotos încât urechile lui Toolamp au început să-l doară foarte tare. Clopotul suna secundă după secundă, din ce în ce mai tare. Din fericire, Tom și pisica erau protejați în costumele lor de astronauți!

– Oprește-l, oprește-l! Urechile mele vor exploda! a țipat Toolamp.

A încercat să-l spargă cu un ciocan, dar fără niciun rezultat. În cele din urmă, nu a mai suportat zgomotul și l-a lăsat pe Tom să ia clopotul.

– Ia-l, ia-l! a strigat Toolamp.

Așa că cei doi astronauți s-au întors pe Tepra cu clopotul. Dochia a fost încântată să aibă clopotul la locul lui. Încet, dar sigur, frumusețea a revenit pe Tepra – păsările cântau din nou, florile înfloreau, frunzele mici creșteau pe ramurile copacilor, oamenii zâmbeau din nou, viața era minunată.

Și toți au trăit fericiți pentru totdeauna pe frumoasa planetă Tepra.”