Chestiunea terenului Tursib de pe Calea Dumbrăvii din Sibiu (terenul de cinci hectare al fostei autobaze, estimat de proprietari la 21 de milioane de euro) a rămas un subiect în umbră. Cu toate că este cel mai valoros teren edificabil pe care îl dețin în prezent sibienii, prin intermediul societății de transport pe care o deține orașul.
Zona nu este una reglementată urbanistic: acum 11 ani, când era aprobat actualul Plan urbanistic general al Sibiului, peste terenul evaluat la 455 de euro pe metru pătrat a fost hașurată necesitatea unui plan urbanistic zonal. Prin care să se stabilească ce și cum e mai bine.
Administrația Tursib-ului, cu aprobarea primarului Astrid Fodor, a decis ca respectivul plan urbanistic zonal să fie făcut după ce va fi vândut terenul. Rațiunea e simplă: obținerea unui preț cât mai bun pe teren. Reversul monedei este că această rațiune va fi imediat dublată: și cei care vor ajunge să cumpere terenul vor căuta același lucru, adică să scoată un profit cât mai mare pe fiecare metru pătrat. Poate să tot prevadă PUZ-ul ulterior elaborat și teren pentru un parc și teren pentru o școală: în cel mai bun caz, acelea vor fi edificate la finalul ridicării unui cartier cu blocuri cât mai înalte și parcări cât mai numeroase pentru noi valuri de mașini. Plus, neapărat, un magazin, cu alte locuri alocate mașinilor.
O abordare incorectă, comentează arhitecții sibieni printr-o opinie profesională emisă legat de soarta acestui teren (detalii aici). Și preluată mai apoi și de useriștii din Consiliul local, dar într-o formă cam prea electorală: ei sunt deja parte a deliberativului local, prin urmare sunt de așteptat și soluții de la ei, nu doar sloganuri.
Deocamdată, singurul lucru pe care vrea să îl facă Primăria pe acest teren este tot infrastructură pentru mașini. Așa că a fost desenată o stradă cu trotuar standard, plus pistă de biciclete evident redusă la meschinul minim prevăzut de lege: un metru. Pentru a obține terenul construirii acestei noi căi pentru un viitor trafic, Primăria Sibiu a făcut un schimb de terenuri cu Tursib acum doi ani.
Iar acesta este un aspect esențial al situației terenului: el aparține unei societăți comerciale. Și chiar dacă are drept proprietar orașul (prin Consiliul local, până nu demult, prin primar, mai nou, în urma unor evenimente insuficient detaliate public), Tursib-ul funcționează după regulile unei societăți comerciale. Nu poate înstrăina gratis un bun, nu îl poate dona orașului. Trebuie să îl vândă la prețul pieței, altfel Curtea de Conturi va taxa o tranzacție în dauna profitului societății comerciale, iar noi ceilalți vom urla că așa se fac afacerile din averea orașului.
Tursib-ul are nevoie de finanțare, e adevărat, deși această finanțare este asigurată, în cele din urmă, zi de zi: 80% din cheltuielile societății de transport public a orașului sunt acoperite din subvențiile primite de la bugetul local. Asta a însemnat cam zece milioane de euro, anul trecut. Prin urmare, banii obținuți din terenul acela înseamnă subvenția încasată de Tursib de la fiecare sibian, timp de doi ani și un pic.
Această formă proprietate asupra terenului nu este chiar un capăt de țară în eventualitatea în care s-ar dori nu maximizarea profitului, ci amenajarea unor obiective comunitare pentru sibieni. La fel cum a făcut schimbul de terenuri pentru stradă, Primăria ar putea propune noi schimburi. Cel puțin cât să asigure laolaltă terenul necesar pentru o nouă școală, cu grădiniță și creșă alături de un petic generos cu verdeață umbrită, de exemplu.
Bineînțeles, mai există și varianta prin care Primăria să realizeze un plan urbanistic zonal înainte ca terenul să fie vândut. Și prin acel PUZ viitorii proprietari să fie obligați să amenajeze ori să doneze terenul pentru școală, grădiniță, pistă de biciclete și stație de autobuz decente, parc sau orice alte satisfacții publice ar mai putea aduce un astfel de proiect. Evident, valoarea terenului ar scădea după aprobarea unui PUZ restrictiv, nu s-ar mai vinde cu 21 de milioane de euro. Dar bunăstarea locuitorilor din zonă și nu numai ar crește.
Utilizarea terenului Tursib în alte scopuri decât cele eminamente lucrative este un demers dorit fără tăgadă de sibieni. Asta și prin prisma faptului că, din semnele de până acum, administrația a împins noile investiții pentru recreerea și sportul de masă ale sibienilor cu precădere în zone mărginașe: noul skate-board a fost deschis la marginea orașului, noul parc Tilișca – în construcție la marginea orașului, Gușterland – proiectat la marginea orașului, baza sportivă Obor – licitată la marginea orașului. Ca să dau doar câteva exemple. Asta în condițiile în care celor puțini care practică sportul la nivel profesionist le este reabilitat stadionul la câțiva pași de centrul orașului. Cu aproape 40 de milioane de euro.
O discuție amplă care să ducă la o decizie clară legată de destinul celor cinci hectare de teren de pe Calea Dumbrăvii cred că se impune, mai ales că e tocmai în facere un nou Plan urbanistic al orașului. O suprafață edificabilă cu o astfel de poziție aflată, chiar și indirect, în proprietatea orașului este o rara avis.
Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube
Tag-uri: autobaza , Sibiu , Tursib , teren
Vizualizari: 4855
Ultimele comentarii
Acum 5 ore
Un biciclist
Acum 5 ore
Anonim
Acum 7 ore
Velu
Acum 7 ore
Florin
Acum 8 ore
BON