O tânără de 24 de ani și-a deschis recent o cofetărie cochetă în apropiere de centrul orașului. Pe Ocnei 19, cei care trec pragul micului local găsesc în fiecare zi prăjituri proaspete, brunch la orice oră din zi și o plăcere pentru dulciurile de casă care inevitabil vă vor încărca și cu ceva kilograme în plus.
Andrada și-a descoperit pasiunea când încă locuia cu părinții. Mereu ocupați cu munca, cei doi preferau să cumpere dulciuri, în loc să le pregătească acasă, ceea ce Andradei îi provoca frustrări – prăjiturile luate de la supermarket erau fade, nu aveau gust sau personalitate – așa că a decis să încerce ea să coacă ceva bun. Rețeta i-a ieșit din prima, așa că a mai făcut și un tiramisu. Și pentru că erau atât de bune, rudele și prietenii au început să o aștepte în vizită pregătită cu dulciuri pentru gazde. Pandemia a fost imboldul de care avea nevoie să deschidă și o cofetărie pentru sibienii care au adoptat-o deja de câțiva ani.
„Le mâncam rudelor toate prăjiturile, pentru că acasă nu aveam”
A urmat studii de securitate și nu a atras-o în mod deosebit, așa că și-a schimbat drumul. A lucrat ca agent de turism, până când a venit pandemia și a rămas fără job. Cumva, locul acesta de muncă îi aducea satisfacție, pentru că îi place mult să călătorească, însă a reușit să treacă peste pierderea jobului. Singurul lucru care a rămas neschimbat în tot acest periplu prin meserii a fost plăcerea de a pregăti prăjituri – o activitate pe care a început-o pentru că acasă nu avea parte de dulciuri delicioase.

„La mine în familie nu face nimeni prăjituri. Ai mei au fost foarte ocupați cu munca și întotdeauna au preferat să-și cumpere, doar că la noi la țară nu era cine știe ce de cumpărat. Mie îmi plăceau dulciurile și mereu când mergeam la rude în vizită le mâncam toate prăjiturile pentru că cele pe care le aveam acasă erau fără gust”, povestește Andrada.
Prima prăjitură pe care a încercat-o a fost Kinder. „Este super simplă”, spune tânăra. I-a ieșit din prima și nu oricum, ci delicioasă. Toată lumea a fost impresionată. Așa că a mai încercat o rețetă – un tiramisu. „Apoi lumea a început să-mi ceară să fac de sărbători cele două prăjituri învățate. Nu mergeam nicăieri fără. În rest, făceam pentru colegi, prieteni, așa câte o prăjitură din când în când”, își amintește ea.

De la prăjituri pe post de cadou la comenzi plătite
Venirea la Sibiu la facultate nu a oprit-o pe tânără din copt prăjituri. Când se adunau mai mulți studenți, ea era cea cu dulciurile întotdeauna. Prima prăjitură pe care a dus-o la o astfel de întâlnire a fost mâncată în primele zece minute.
„Eu aveam emoții, că poate nu le place, nu-i cunoșteam pe oameni. Ei, ce să vezi, s-a mâncat prăjitura mea după zece minute de când am pus-o pe masă. Nu-mi venea să cred.”
A început să ducă prăjituri cadou de zilele de naștere ale prietenilor, pentru că le plăceau foarte mult. Ulterior a renunțat, mai făcea doar la câte o cabană, pentru că între timp se și angajase și nu mai prea avea timp. Lucrurile s-au schimbat însă odată cu venirea pandemiei de COVID.

„Chiar înainte de Paști am rămas fără locul de muncă. Nu știam ce să fac. Așa că înainte de sărbători, pentru că nici nu aveam încredere să cumpărăm de oriunde, am încercat eu o prăjitură nouă. Apoi încă una și încă una, îmi petreceam timpul așa. Un prieten m-a rugat să-i fac un tort de ziua lui, așa că i-am făcut. Prietenii care au fost la petrecerea lui au vrut și ei, după care și prietenii lor și uite tot așa. La început luam bani doar pe ingrediente, apoi am cerut și pentru efortul meu pentru că alt venit nu aveam”, își amintește Andrada.
Rețetele sunt deosebite, pentru că sunt gândite chiar de ea. Înainte să deschidă cofetăria, a urmat un curs privat intensiv unde a învățat noțiunile de bază, apoi a început să facă tot felul de combinații, ca să vadă ce se potrivește și ce nu.
A vrut să-și vândă mașina
Comenzile se înmulțeau de la o zi la alta, iar tânăra deja nu mai avea spațiul necesar să se ocupe de ele așa cum trebuia. În plus, chiar simțea că poate și că merită mai mult. Așa că, alături de iubitul ei, a început să pună bani deoparte pentru un vis frumos – propria ei cofetărie.
„Mi-am creat pagini pe rețelele de socializare și lumea a început să ne urmărească, ba chiar să ne cheme la evenimente. Am început să punem bani deoparte – eu din ce strângeam de pe prăjituri, prietenul meu dădea jumătate din salariul lui și așa am adunat necesarul pentru a deschide cofetăria. Tatăl meu când a aflat că vreau să-mi vând mașina ca să pot să-mi duc planul la capăt, s-a oferit să îmi dea 6.000 de euro, ca să nu fac asta. În total am investit undeva la 25.000 de euro.”

Când au închiriat spațiul de pe Ocnei, totul era un dezastru. Au fost nevoiți să o ia de la zero, să pună pereți falși, gresie, să amenajeze bucătăria – pentru că, da, în sfârșit avea o bucătărie așa cum meritau prăjiturile ei. Cu excepția câtorva aspecte care aveau nevoie de munca unor profesioniști, Andrada a făcut totul doar cu ajutorul prietenului și al surorii ei, care și acum îi oferă asistență necondiționată.
Pentru viitorul foarte apropiat, are în plan să deschidă o terasă în fața cofetăriei, să organizeze seri de cocktail, iar momentan oferă brunch pe tot timpul zilei, fresh-uri și, desigur, faimoasele prăjituri (există chiar și prăjituri vegane).
Pe Andrada o găsiți în primul rând în cofetăria de pe strada Ocnei nr. 19, din Sibiu, însă dacă nu aveți timp să mergeți până acolo, puteți să vedeți ce pregătește și să comandați pentru acasă prăjituri pe pagina ei de Facebook sau pe cea de Instagram.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Alătură-te comunității
26 de răspunsuri
-
Toate povestioarele mediatizate aici la TS, au exact, dar exact aceleasi ingredinte!
Pasiunea intreprinzātorilor pentru ce au fācut, sacrificiile lor, ale familiilor si prietenilor lor, cât de greu a fost, dar nu s-au lāsat, cum au vândut ce-au avut doar ca sā isi vadā visul cu ochii…..( eu deja lācrimez de emotia care mā incearca ), Si toate astea pentru NOI ! DA! Pentru noi clientii cei scumpi si dragi! Pentru ca noi sā fim fericiti!
Înduiosātor! Sunt coplesit de recunostintā. Eternā !
Bā, n-ar spune unul, bā, unul n-ar recunoaste cā a fācut biznisu pentru bani!
Io am o afacere….. pentru bani am fācut-o! Multi! M-am saturat sā lucrez pentru altii. Dar, am facut treaba asta PENTRU MINE SI BUNĀSTAREA MEA! Nu mā intereseazā nici pasiunea ( pentru muncā? Fiti seriosi!), nici bucuria clientilor care -sablon – ” multi dintre ei ne-au devenit prieteni..” ci EXCLUSIV PENTRU BANI ! BAAAAAAAAAANNNNNI !
Restul e gargarā!
Dacā mâine cineva imi dā 1mil de euro sā las totul balta, bā, mâine la 5 dimieata renunt. Concluzia? Pasiune ? -vax! Dragostea pentru frumos ? O laie! Clienti? Niste jigodii care cred cā stiu ei mai bine decât tine cum se face treaba !
Succes cu prajiturelele ! Am sā le incerc si eu. O sā intru in cofetārie cu 100euro în mana si am sā intreb? Vreti banii mei sau vreti sā mā vedeti fericit? Dacā opteazā pentru a 2-a variants ies in Piata Mare si dezmint tot ce-am glāsuit mai sus!-
Hater până la capăt!
Unii chiar pun suflet în ceea ce fac și un zambet din partea unui client sau o laudă referitor la locație/produse/atmosfera face toți banii. Orice afacere e construita pt profit. Și dvs mergeți la scârbici pt bani, e normal. Dar, un antreprenor pune suflet în afacerea lui… Trebuie susținuți (cu cei 100Eur) și lăudați pt curajul lor.
In rest, de acord cu observațiile legate de limbajul de lemn al autorului. Asta e școală de jurnalism din România
-
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
Ciorāpel tatā ! Tu trāiesti in lumea sabloanelor, doctrinelor si teoriilor. Eu, pe de altā parte mā mânjesc zilnic cu realitāti dintr-o lume in care trebuie sā îl sfâsii pe semenul tāu ca sā speri cā vei avea o bucata de pâine, unde tre’ sā fii foarte atent cā toti vor sā te jupoaie de viu, o lume in care ” cultura muncii ” inseamnā cine i-o trage primul si adânc celuilalt . Si culmea naibii, trāiesc in Sibiu in anul 2022 ca si antreprenorii de mai sus care ” trebuie sprijiniti” – adicā ? Asta n-am inteles-o ” trebuie! ” De ce ? Sā se descurce fārā cā EU sā trebuiascā sā fac ceva special…..
In fine, e prea adâncā analiza pentru argumentatii.
Bravo lor ! Atât ! Fārā lacrimi înduiosātoare, fārā frectii . Adicā dacā îsi faceau o statie de betoane sau un biznis de concasat fier nu tot asa era efortul ? Doar glazura de migdale si siropul de bambus pitic fac efortul si dāruirea sā fie ” vis devenit realitate” ?
-
-
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
-
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
-
-
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
-
Pe mine ma distrează asta cu ,,de casa,,.toți care vor sa vândă ceva se lauda ca e de casa .ha ha restul sunt de ogor sau ce altceva .am auzit de porci de casa ,roșii de casa ,oua de casa ,cine știe mâine auzi și de banane de casa .mai sunt unii cu cofetarii de casa și dacă intri saa iei ceva chiar îți lași casa la ce preturi au .
-
Da minunat, buna initiativa…. din pacate astea sunt “intreprinderi” fara studiu de piata… e asa de fandoseala… calculul simplu…cate torturi trebuie sa vanda (fiscalizat) numai pt chirie si costurile fixe…. de aici incolo toul e un basm… pariu ca nu prinde vara lui 2023? Sincer ii doresc mult succes si sa nu am dreptate….. dar realitatea e mai urata din pacate
-
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
-
Din păcate nu cred că va merge foarte mult timp,nu o vad ca pe o afacere de succes.Zona e oarecum la limita centrului,nu e una oau desi in urma restaurantelor și pensiunilor de aici, ai putea spune că e oarecum atractiva pentru turiști.Ai un liceu nu departe,dar mă îndoiesc că elevii de acolo și-ar face un obicei din a da mai mult de 10-15 Ron pentru o prăjitură,când pe partea cealaltă e Simpa cu preturi mai lesne.Si fie vorba intre noi,prăjiturile lor chiar sunt ok.No,ce sa zic,bafta și vânzare buna că de entuziasm nu duceți lipsa 🙂
Toate comentariile sunt moderate de către redactorii TS, înainte de publicarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv/licențios sau informațiile false. Mulțumim.
Faceți blocuri pentru nepalezi că olteni n-ați vrut.
Călăul economiei românești a spus că nu demisionează.
Și banii rusești sunt bani europeni, aceștia sunt fonduri comunitare la care și noi participăm contribuim deci nu ne dă…
Cum spunea Tudor Vladimirescu: „De la vlădică până la opincă!”
Deci tăierile se fac doar la opincă.












Lasă un răspuns