Pe toată Via Transilvanica. Ziua 3: am găsit locul unde a fost compusă Miorița

În cea de-a treia zi pe Via Transilvanica am ieșit din Bucovina și am intrat pe plaiurile întinse ale Ținutului de Sus, pedalând 70 de km între Vatra Dornei și ”inima” acestui proiect, Tășuleasa Social. Pe o vreme care, combinată cu starea personală de spirit, a dus la un vis al unei zile de toamnă, al cărui summum îl reprezintă un picior de plai.

Am ieșit din Bucovina și am intrat în ceea ce Ghidul Drumețului numește Ținutul de Sus. Teritorial-administrativ scris, am ieșit din județul Suceava și am intrat în Bistrița-Năsăud. Literar, însă, am parcurs o bucată de Românie în care sufletul s-a conectat direct la privirile care au sorbit cu nesaț schimbări domoale de relief și porțiuni pe care orice biciclist va chiui de bucurie.

Ca și în ziua precedentă, tot pe trei segmente de drumeție am pedalat: între Vatra Dornei și Poiana Negri (21 de km), apoi până la Lunca Ilvei (23 de km) după care am prins răsăritul de lună în timp ce ne apropiam de Piatra Fântânele (19 km), acolo unde își are sediul Tășuleasa Social, asociația prin care Alin Ușeriu a dat existență experienței unice care înseamnă Via Transilvanica.

Diferența până la 70 de km o reprezintă plimbările de dimineață prin Vatra Dornei, al cărui centru dominat de șantiere promite un viitor boem.

Traseul a inclus bucăți de creste în care peisajele depărtărilor devin un însoțitor mirific, cu atât mai mult cu cât, spre bucuria noastră, previziunile meteo nu s-au adeverit deloc. Soarele a strălucit toată ziua înconjurat de nori pufoși, astfel încât verdele ondulat al Bucovinei, continuat pe plaiurile domoale ale depresiunii Dornei, a dat tot ceea ce e mai bun privirii.

Visul unei zile de toamnă

Am plecat târziu din Vatra Dornei și asta exclusiv din cauza faptului că în noaptea precedentă am scris până către zorii zilei, după care într-un mod straniu n-am mai putut adormi defel. Orice strădanie matinală de a lipi geană de geană s-a izbit de eșec, iar Sergiu Pâcă, ghidul după care pedalez pe traseu, a decis: acolo unde somnul mă va birui ne oprim și găsim noi o cazare.

Doar că în aceeași notă stranie, lipsa somnului a fost suplinită de o energie furnizată în permanență de locurile pe care le-am parcurs: de la tainicele drumuri prin pădurile de deasupra Vetrei Dornei, la coborârea în viteză către Dorna Candrenilor pe un drum forestier care îți dă ghes ”să dai drumul la frâne”, la pajiștile stropite din belșug cu flori de toamnă în jurul Poienii Negri ori la smârcurile din apropierea turbăriei Larionului, continuate de o potecă creată de natură pe care ar fi invidios orice proiectant de trasee de biciclete.

Drumul s-a dovedit a fi mai dificil mai ales că, la oprirea în Poiana Stampei, am înfulecat hulpav prea mult la un han din zonă, ceea ce s-a dovedit a-mi îngreuna pedalatul mult mai mult decât că nu am dormit.

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai

Că am părăsit spectaculoasele peisaje ale Obcinelor Bucovinei a fost oblojit rapid de Via Transilvanica: la ieșirea din Lunca Ilvei, după o urcare îndelungată care a înlocuit și ultima moleculă de aer din cotloanele plămânilor, aveam să descoperim locul în care anonimul creator inițial al Mioriței a compus primele două versuri ale baladei. Pe un picior de plai, într-o liniște deplină, cu spatele la un peisaj întins până către vârfurile semețe ale munților Rodnei, o mână de mioare și o pereche de cai au urcat experiența visului de peste zi la un cu totul alt nivel.

Aici trebuie să fi șezut ciobanul care-a gândit primele versuri din Miorița

Peisajul avea să se repede și pe creasta care a urmat, dar și mai apoi, acolo unde am întâlnit ciobani puși pe voie bună, dornici de a oferi de-ale gurii trecătorilor pe Via Transilvanica, în timp ce pun de mămăligă pentru cățălandrii care se hârjonesc cu un pâlc de purceluși în grohăitul tihnit al unei scroafe care s-a scăldat cât i-a poftit inima prin noroaie.

Și chiar dacă soarele n-avea de gând să ne păsuiască poveștile, n-am avut cum nu ne opri. Să ronțăim o bucată de brânză, ba să și sorbim o bere, dacă nu vrem numai apă. Așa am aflat și stâna lui Onisâm Gălanu, care alături de soția lui, Reghina, au prins sincer drag de drumeții de pe Via. Iar cine vrea casă și masă peste noapte, la stâna lui Gălan sigur găsește.

Soții Gălanu sunt uimiți că drumeții de pe Via Transilvanica cară după ei și gunoaiele aruncate de alții

Inima

Până la urmă n-avea să ne pară rău de faptul că ne-a prins noaptea pe drum. Anunțând regulat eventualii moș-martini că suntem pe traseu, am ajuns la Piatra Fântânele însoțiți de o lună care ne-a zgândărit în repetate rânduri înclinația de fotografi amatori.

Așa aveam să ajungem la Tășu (Tășuleasa Social), locul din care a pornit ideea Via Transilvanica. Așezământ care, în cele din urmă, are nevoie de o poveste separată pentru a fi echitabil descris. 

O mână de drumeți, câțiva voluntari și reprezentanți ai asociației, toți tineri, animau locul în care, în ziua următoare, avea să fie reluat lucrul la noi borne ori refacerea altora, remarcări de traseu și, mai ales, pregătirea evenimentului din 8 octombrie, de la Alba Iulia: inaugurarea oficială a întregii Via Transilvanica.

După noaptea nedormită și traseul mioritic, somnul din patul uneia din căbănuțele pentru drumeți de la Tășu a reprezentat finalul tihnit al visului dintr-o zi de toamnă.

Pentru bicicliști

Pe cei 69,84 de km parcurși între Vatra Dornei și Tășuleasa Social am pedalat timp de cinci ore (cu tot cu povești, stat la masă și admirat peisaje am consumat pe traseu mai bine de zece ore). 

Față de primele două zile, relieful s-a mai îmblânzit, astfel că porțiunile de ”push-bike” s-au tot rărit. Cu toate că diferența de nivel a fost de puțin peste 2.800 de metri, ceea ce face ziua drept una dintre cele mai pline de cățărări de pe toată Via, din planurile făcute până acum.

Traseul răsplătește din plin biciclistul pasionat de coborâri pe diferite forme de drumuri, de la cele forestiere, la cele înierbate printre pajiști ori sub forma unor poteci încolăcite după copaci ori curbe de nivel.

La oprirea făcută pentru a mânca la Poiana Stampei mi-am pus la încărcat bateria bicicletei, astfel încât am parcurs tot traseul fără nicio emoție că va fi nevoie să suplinesc din picioare greutatea bicicletei, plus gentuțele atârnate de cadru și ghidon.

Sursa: Strava

Pentru cea de-a patra zi, la care pedalatul începe iar târziu ca urmare a textului de față, planurile n-au nimic prestabilit: pe vremea care ba burnițează, ba scapără picuri, ba lasă loc brizelor de vânt, vom pedala până unde vom putea, îmi spune Sergiu.

Citește și Pe toată Via Transilvanica. Ziua 2: spectaculos pare puțin spus

Imaginile celei de-a treia zi pe Via Transilvanica:

Muzica: Domino - Foaie verde

 

Toată aventura poate fi citită mai jos:

Am plecat pe toată Via Transilvanica. Ziua 1, ”`ai mai grea”

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 2: spectaculos pare puțin spus

Pe toată Via Transilvanica, ziua 4. De la Tibi Ușeriu și până când norii ne-au devenit prieteni

Pe toată Via Transilvanica, ziua 5. Cei care dau farmec potecii: Ilona, Attila și Laci, spre exemplu

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 6, în care aventura era să se încheie brusc, de două ori. Revanșa - fabuloasă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 7. Atunci când oamenii și locurile te umplu de cadouri

Pe toată Via Transilvanica, ziua 8. Pe autostrada urșilor am ajuns în satul-muzeu

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi