Pe toată Via Transilvanica, ziua 19 (și 20). Prin Poarta de Fier a Transilvaniei am trecut din Țara Hațegului în Banat

Trecerea din Terra Dacica în Terra Banatica în cea de-a 19-a zi a aventurii noastre de la Putna și până la Dunăre a fost sărbătorită (se putea altfel?) cu cea mai grozavă ploaie de când pedalăm, după o fascinantă despărțire de Țara Hațegului și o a doua seară în care ne-am găsit calea la lumina plăpândelor faruri.

În cei aproape 64 de km parcurși în cea de-a 19-a zi am ieșit din județul Hunedoara și am intrat în Caraș-Severin, pornind din Nucșoara și oprindu-ne în Oțelu Roșu.

Am încheiat, totodată, și traseul prin regiunea botezată – pe harta Via Transilvanica – Terra Dacica și am intrat în Terra Banatica. Și asta printr-un pas al cărui nume – Poarta de Fier a Transilvaniei – îndeamnă la căutat prin poveștile istoriei, începând cu cele despre bătăliile dintre daci și romani, socotite a fi avut loc aici. 

Trecerea prin pasul care leagă depresiunea Hațegului de valea Bistrei se face – pe Via Transilvanica – pe terasamentul unei foste linii de cale ferată, cu cremalieră pe câțiva kilometri, scoasă din utilizare în vremea comuniștilor, dezafectată și vândută după anii `90. 

Plecarea dinȚara Hațegului a avut loc pe coame care au deschis priveliști către pastelata depresiune

A urmat o zi de pauză impusă de reparații la una din biciclete, reparații care au făcut ca în cea de-a 20-a zi de pedalat pe Via Transilvanica să mai apucăm să parcurgem doar 27 de km. Am plecat abia spre seară din Oțelu Roșu și, cu toată distanța scurtă, tot ne-a prins noaptea pe deasupra Caransebeșului. 

Am parcurs cinci rute de drumeție în această zi și ”un pic”: cea de la Nucșoara la Sarmisegetuza Ulpia Traiana (23 de km), cea până la Bucova (14 km), apoi până la Marga (16 km) și Oțelu Roșu (14). În ”picul” din ziua 20 am parcurs ruta Oțelu Roșu – Caransebeș (28 de km în Ghid).

Vezi aici rezumatul video al zilelor 19 și 20

Faină-i Țara Hațegului!

Cea de-a 19-a zi a început din Nucșoara. Un sat de la poalele Retezatului (vezi foto principală), care prin oameni precum Aurel Croitoru – care oferă găzduire în căsuțele din lemn amenajate în grădina imensă care se-ntinde până sub pădure – ori prin cei patru membri ai familiei Daj – care gestionează un mic restaurant în care pun pe masă produsele testate și alese de ei din zonă – își dezvoltă o infrastructură turistică de care drumețul pe Via Transilvanica are nevoie.

Aveam să urcăm gâfâind amplu pe coame de dealuri sub care Țara Hațegului desfășoară îndepărtări atât de largi, încât l-au făcut și pe Sergiu – ghidul alături de care pedalez de la Putna – să-și exclame fascinația. Și Sergiu a văzut o grămadă din țara asta.

Cimitirul din Sarmisegetuza este plin de cruci împodobite cu jerbe din flori de plastic

Am trecut rapid prin satele care ne separau de ruinele celeilalte Sarmisegetuza - Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, pe numele întreg. Loc în care aveam să ne întâlnim și cu doi dintre salvamontiștii care au lucrat la traseul Via Transilvanica prin județul Hunedoara: erau într-o vizită pe traseu, înainte ca pe aici să treacă Tibi Ușeriu și ceilalți alergători care au mai rămas să-l însoțească pe toată Via.

Ruinele singurului oraș construit de romani în Dacia

La Ulpia Traiana aveam să vedem ultimele raze de soare ale zilei, tocmai când intram pe terasamentul fostei linii de cale ferată transformată acum în potecă de drumeție (capătul acesteia era, deocamdată, de neutilizat: un lung fluviu de noroaie a devenit zona de la ieșirea din Sarmisegetuza, ca urmare a lucrărilor de introducere a canalizării tocmai aflate în șantier).

Generoasa idee de a da un sens terasamentului din care a mai rămas doar piatra (au dispărut toate celelalte elemente ale fostei căi, inclusiv unele din clădirile folosite drept gări) ne-a purtat prin holde înalte de urzici grase, dar și pe sub copaci și vegetație care și-au luat acum revanșa pentru anii când pe aici trecea doar trenul.

Către și prin Poarta de fier a Transilvaniei, drumul care unește te poartă pe un vechi terasament de cale ferată. Recucerit, pe alocuri de vegetație

Au mai trecut pe aici și localnici care au început să arunce gunoaie, iar cum Alin Ușeriu – fondatorul Via Transilvanica – tocmai a trecut în drumeția lui prin zonă și a remarcat în scris și cu nerv situația, localnicii s-au grăbit să curețe. Și să îndrepte mecanizat traseul, fapt care nouă ne-a întins în fața roților un nou drum cu noroi lipicios. Cum ploaia grozavă anunțată de câteva zile își trimitea primele semne, am ocolit noroaiele coborând pe asfaltul din apropiere până în Bucova, primul sat din Banat cum vii pe Via Transilvanica.

Când nu mai auzi nici Ro-Alertul

Sub o poartă din Bucova aveam să ne luăm prima porție de ploaie sănătoasă a zilei. ”Sigilați” în hainele de ploaie, am plecat pe vremea udă către Marga, pe un drum atât de fain pietruit încât am putut pedala în voie chiar și după ploaie. Sau înaintea ei: cu cât ne apropiam de Marga, cu atât norii întunecau iarăși ziua. 

Precum într-o zi de vară, fulgere au început să se prelingă tot mai aproape pe șesul pe care noi grăbeam sosirea în Marga. Moment care a coincis cu începutul ploii anunțată de atâtea zile.

A curs din cer cât să nu ne mai auzim și doar să privim la ploaie de sub o altă poartă adâncă, specifică zonei. După mai bine de trei sferturi de oră, când soarta ploii nu era încă decisă – noi am luat hotărârea de a continua: mai aveam mai puțin de o oră de lumină, iar Sergiu musai trebuia să ajungă la Oțelu Roșu pentru a fi preluat cu mașina până la Alba Iulia, unde să-și repare bicicleta.

Ploua infernal... încât n-am mai auzit avertizarea Ro-Alert referitoare la cei 35 de l/mp care tocmai cădeau din cer

A urmat o adevărată goană printr-o ploaie care oscila în intensitate la fiecare câteva minute și pe care am ajuns să o acceptăm, infiltrându-și apa peste tot. Pe întuneric am ajuns în Oțelu Roșu, îmbibați de ploaia sub semnul căreia a stat mare parte din drumul nostru care a pornit taman de la Putna.

La hotelul în care căldura nu era încă pornită, sub straturile de haine ude, Sergiu și-a găsit telefonul cu un mesaj de vreme rea primit cu vreo oră înainte de la Ro-Alert, mesaj care anunța cei 35 de litri/mp căzuți când noi eram pe traseu. 

Înțelesul ”pădurii de ferigi”

După ziua în care Sergiu și-a reparat bicicleta, am reușit să plecăm a doua zi din Oțelu Roșu – orășelul din care mai toți tinerii vor să emigreze – cu nici două ore înainte de apus.

Oțelu Roșu

”Păduri de ferigi” descria Ghidul drumețului că urmau să ne aștepte pe traseul către Caransebeș. Și păduri au și fost zonele în care ferigile depășeau și doi metri înălțime de o parte și de alta a drumului. Lanurile de ferigi acoperă aici dealuri întregi și – adesea – strâng cărarea reducând-o câțiva centimetri. Am înaintat adesea greu printre plante pline de țepi care au sfâșiat, la propriu, hainele de pe noi.

Ferigi imense au cucerit dealurile de deasupra orașului Oțelu Roșu

Cu vreo opt kilometri înainte de a ajunge în Caransebeș soarele s-a stins de tot. Cu câte un far la fiecare bicicletă, mai ajutați  de aplicația de telefon mobil, mai mergând pe ”instinct” am coborât în oraș la aproape o oră după apusul soarelui.

Către intrarea în Caransebeș am urmat calea indicată și de lună

Am ajuns pe întuneric în Caransebeș. Și am descoperit un cochet oraș, foarte fain iluminat arhitectural

Colțul pentru bicicliști

Am parcurs cei aproape 64 de km ai zilei cu numărul 19 pedalând puțin peste patru ore. Ultimii 14 km i-am făcut pe asfalt, pe ploaie, ocolind drumurile lăturalnice. Cu tot cu ferit de ploaie, așteptat și fotografiat, aventura noastră a durat aproximativ opt ore.

În afara coborârilor și urcărilor abrupte întâlnite până la Sarmisegetuza, rămâne de remarcat terasamentul vechii linii de cale ferată. În unele locuri, piatra specifică liniilor de cale ferată poate ridica probleme bicicliștilor, pentru cei care folosesc ”electrice” pedalatul fiind mult mai lejer.

Un ”deliciu” ciclistic rămâne coborârea de deasupra satului Nucșoara, pe un drum de iarbă lung și ondulat.

Până la Caransebeș, a doua zi după-amiaza, am petrecut trei ore și un sfert, dintre care am pedalat aproape două ore și jumătate.

Vezi mai jos traseul zilei 19, video și grafic

Vezi mai jos traseul zilei 20, video și grafic

 

Toată aventura poate fi citită mai jos:

Am plecat pe toată Via Transilvanica. Ziua 1, ”`ai mai grea”

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 2: spectaculos pare puțin spus

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 3: am găsit locul unde a fost compusă Miorița

Pe toată Via Transilvanica, ziua 4. De la Tibi Ușeriu și până când norii ne-au devenit prieteni

Pe toată Via Transilvanica, ziua 5. Cei care dau farmec potecii: Ilona, Attila și Laci, spre exemplu

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 6, în care aventura era să se încheie brusc, de două ori. Revanșa - fabuloasă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 7. Atunci când oamenii și locurile te umplu de cadouri

Pe toată Via Transilvanica, ziua 8. Pe autostrada urșilor am ajuns în satul-muzeu

Pe toată Via Transilvanica, ziua 9. ”Acesta este tot secretul: să ne cunoaștem”

Pe toată Via Transilvanica, ziua 10. Am gonit din ținutul lemnos al secuilor în cel de piatră al sașilor: ne apropiem de casă

Pe toată Via Transilvanica, ziua 11. Am ajuns la Sibiu: pe coline răsar castele și biserici fortificate

Pe toată Via Transilvanica. Ziua 12 ne-a purtat tot prin Sibiu. Și ce Sibiu...

Pe toată Via Transilvanica, ziua 13. Ne-au petrecut doi primari, ambii sibieni, și am sfârșit rătăcind noaptea prin pădure

Pe toată Via Transilvanica. După două săptămâni, drumul care unește ne-a ținut o lecție de istorie

Pe toată Via Transilvanica, ziua 15. Așa cum nu prea ar trebui să fie

Pe toată Via Transilvanica, ziua 16. Când nu ploaia, ci un majorat din sat ne-a scurtat tura

Pe toată Via Transilvanica, ziua 17. Am ajuns unde s-au zămislit basmele: în sălbăticiile dinspre Sarmisegetuza Regia

Pe toată Via Transilvanica, ziua 18. Am trecut de 1.000 de km și toți au ținut să ne sărbătorească

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Traian Deleanu

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

3 comentarii

Cristian

Acum 2 luni

Poți să-mi spui cu ce camera faci fotografiile astea minunate?Drum bun și fără ploi!
Raspunde

George

Acum 2 luni

Ruinele singurului oraș construit de romani în Dacia? Fiti mai atenti. Sunt multe orase construite de romani in Dacia. De asemenea, numele corect al cetatii este Sarmizegetusa si nu Sarmisegetuza (atat pt cea romana, cat si pt Regia).
Raspunde

Diurpaneus.

Acum 2 luni

Dacii nu au lasat nimc scris . Tot ce stim este din surse grecesti si romane. Asa ca nu avem sa stim cum isi numeau ei cetatea.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus