Câte „un mic Iohannis” cam peste tot

Este o părere larg acceptată faptul că dintre toate eșecurile pe care un Iohannis-președinte al României le putea înregistra, cel pus pe seama gestionării grevei profesorilor, aflată în derulare, este de departe cel mai dureros. 

Semnatar al proiectului pompos botezat „România educată” – ale cărui legi probabil că nu vor rezista dincolo de următoarea majoritate post-iohannesciană -, fostul primar al Sibiului este descris într-un interval care pornește de la „rupt de realitate, asemenea lui Ceaușescu” la un „ratat locuitor al Cotroceniului”.

Aroganța cu care a ajuns să-și trateze foștii colegi are, însă, o rezonanță mult mai largă decât poate ne-am așteptat. Indiferența la nevoile Educației o regăsim în diferite forme de exprimare aproape peste tot acasă la președinte, la Sibiu. 

Să luăm exemplul Șelimbărului. Localitate a cărei populație a crescut exponențial în ultimele două decenii și unde, sub stindardul ridicat de noii politicieni, s-au strâns semnături pentru lărgirea unei străzi. De la sutele de locuitori care au semnat pentru două benzi de circulație în plus, la cei care au strâns semnăturile și cei care au votat acest proiect, rezultatul a fost prezentat precum o mare victorie. Un demers cu care a ajuns să se laude și un vicepreședinte de partid la nivel național. Vorbim de o localitate care - deși și-a triplat populația și se laudă a fi printre cele mai bogate comune din țară - nu a construit nici măcar o școală nouă în ultimii 20 de ani.

La Cisnădie, situația total dezechilibrată a infrastructurii pentru Educație în raport cu creșterea populației este dusă la un alt nivel, de oraș. Însă nici aici critica situație a infrastructurii de Educație nu a mișcat în vreun fel localnicii. Aceștia au dat dovadă de solidaritate doar când a fost vorba de lărgirea străzii din cartier la trei benzi, fapt care le-a redus unora din locurile de parcare. Pentru apărarea locurilor de parcare, plătite în rate, locuitorii direct afectați au găsit resorturile necesare pentru a se asocia și a porni un proces. Pentru școlile și grădinițele către care stau în mașini ore întregi în fiecare zi, cu toții, energia civică nu și-a mai găsit un canal.

La nivel de municipalitate, precum e reședința de județ, capacitatea administrativă este mult mai mare. Cu sute de angajați în administrație, municipiul Sibiu tocmai are trei noi creșe care stau nedeschise de luni bune pentru că sunt ceva birocrații la mijloc. Niște unii care trebuie să vină chemați de alții să semneze ceva hârtii pentru demararea angajărilor... o jenă de speță care, cu toată criza locurilor din creșe, trezește revoltă cel mult din tastatură. Însă Sibiul mai are și povestea noului Liceu de Artă, de exemplu, care tocmai împlinește zece ani de când a fost discutată, șapte ani de când i-au fost alocate fondurile necesare și trei ani de când trebuia să devină o infrastructură educațională funcțională. În acest caz localnicii s-au reunit – profesori, părinți și elevi – și au protestat acum zece ani, când pe-atunci-primarul Iohannis anunța mutarea Liceului de Artă în clădirile Liceului „Carol I”. Printre motivele protestului – nu principal, e adevărat – era și faptul că locul propus era „peste mână” pentru deplasarea cu mașina. În orașul în care Iohannis a fost primar, mii de elevi fac orele după-amiaza, până la 20:00, în unele cazuri.

La nivel de județ, Consiliul Județean Sibiu are doar învățământul special în administrare. Și aici s-au împlinit trei ani de când toți aleșii, inclusiv cei cu putere de decizie, au admis că este nevoie de o grădiniță pentru copii cu dizabilități la Mediaș. De trei ani, aproape în fiecare ședință lunară subiectul este readus în discuție fără a fi urmat de vreo acțiune hotărâtă. E adevărat, părinții copiilor cu dizabilități sunt mult prea storși de energie pentru a mai avea puterea să și strige către aleși care le sunt prioritățile în ceea ce privește educația copiilor lor.

Bineînțeles, nu locuitorii din Șelimbăr, Cisnădie și Sibiu construiesc creșe, grădinițe și școli noi. Asta o fac primarii, cu votul dat de consilieri, după ce locuitorii i-au ales pentru ceea ce promit și livrează: străzi și festivaluri, în special. Conform celui mai recent raport întocmit de Camera de conturi, primarii județului Sibiu investesc într-un an de patru ori mai mulți bani în străzi decât în infrastructura de învățământ. Și împart mult mai mulți bani prin „agendele culturale” decât prin școli și grădinițe.

Acasă la Iohannis, precum în mai toată țara, Educația nu aduce voturi. Oamenii îi aleg pe cei care le promit parcări și străzi pe unde să circule cu mașina în drum spre festivaluri, nu neapărat creșe, grădinițe și școli multe. Dacă e alta realitatea, nu văd de ce am avea situații precum cele mai sus amintite.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro