Locul unde mergi să „drink” o cafea, dar și să „eat” ceva. Pentru cei care caută și „vibe-uri pentru insta”

S-a deschis de vreo săptămână, la câțiva pași de Piața Mare a Sibiului, un local care se prezintă pe vitrina de la stradă drept „Deli No. 11, cofee&food”.

E vorba de spațiul ocupat până nu demult de berăria Csiki Sör, pe strada Avram Iancu, doar că noua cafenea-restaurant, de poate fi catalogată așa, mai funcționează doar în încăperea de la stradă, camera „din spate” fiind rezervată unei bucătării deschise.

De cum intri, devine aproape evident că locul este pentru cei din generația „on-line”. Sunt amenajate vreo două-trei locuri „instagramabile”, numai bune să te fotografiezi pe ritmuri „chill” pentru a-ți face cunoscut „vibe-ul” din „mood-ul” care te poate copleși la un moment dat. Sau să bei o răcoritoare cu un pai de metal discutând despre impactul zootehniei asupra climei.

Altfel spus, locul este dominat de o atmosferă caldă, deși temperatura aerului era un pic cam răcoroasă pentru gustul meu în după-amiaza în care am intrat în localul deschis la numărul 11.

Doamna care ne primește și discută cu ceilalți clienți, mereu cu zâmbetul pe buze, e și proprietara. Și cea care face cafeaua, ceaiul ori limonada, dar și cea care asamblează mâncarea. Pentru băuturi nu trebuie să ceri meniu: sunt afișate cu scris mare deasupra barului. Și pentru că locul e pentru turiști și pentru sibienii din generația „on-line”, nicio băutură nu-i scrisă în limba română. Ai de ales între „tea” (ceai) sau „limo” (limonadă) cu „ginger”, „lemon” sau „mint” ori între un cappuccino ori „dalgona cofee” la care, evident, poți cere niște „vegan milk”, pentru care plătești separat.

Meniul – care a fost principalul nostru interes în vizitarea noului local – vine pe o foaie A5, scrisă de asemenea numai în limba engleză. Include zece propuneri, dintre care jumătate sunt pentru vegani. Am scris „propuneri”, deoarece un corn din foitaj cu gem sau cu brânză și șuncă nu știu exact unde să le încadrez. Meniul mai include și câteva feluri de terci (e adevărat, sună mai bine „porridge”, după cum e scris în meniul Deli) din cereale, cu lapte de ovăz și sirop de agave, dar și un sandviș cu cârnați românești.

Mi-era foame, așa că m-am oprit în a doua parte a meniului, unde sunt promise câteva feluri de mâncare oferite în castroane („bowl”, pentru fidelitatea reproducerii). Cel picant – „curry bowl” – era semnalat ca fiind pentru vegani, așa că m-am oprit asupra castronului cu pui. De cealaltă parte a mesei pentru două persoane la care ne-am așezat a fost comandat un „vegan budha bowl”, care promitea cam aceleași ingrediente cu excepția puiului care a fost înlocuit cu varză de Bruxelles.

Chicken bowl, la Deli No. 11

În aproximativ 15 minute de la comandă, în față ne-au fost aduse două castroane înalte din lemn, în care erau amestecate orez – singurul preparat cald din farfurie -, spanac, cartofi dulci, roșii, avocado, năut, sos teriyaki, coriandru și semințe de susan. Evident, variațiunea fiind puiul – în fața mea – și, respectiv, varza de Bruxelles – vizavi.

Vegan Budha Bowl, la Deli No. 11

Am mâncat repede și pentru că mi-era foame, dar și pentru că un apel telefonic intempestiv ne-a grăbit șederea la Deli. Cu toate acestea, mâncarea face parte din categoria celor ușoare, așa că n-am avut nicio problemă după ce am grăbit ritmul. Nu e nici ceva foarte complicat, pare mâncarea pe care să o digeri în oraș când nu ai poftă să o asamblezi singur acasă.

Pumpkin cheesecake, la Deli No. 11

Am cerut și un desert, preparate care se schimbă în funcție de ce decide să gătească proprietara locului. Am ales un preparat vegan – o prăjitură cu morcov și cacao și cu sfeclă, drept îndulcitor – și o prăjitura cu brânză și dovleac. Absolut delicioase ambele, sunt de recomandat fără ezitare, păcat că eram pe grabă și nu am mai apucat să le savurez pe îndelete. 

Carrot cake, la Deli No. 11

Am plecat după aproximativ 45 de minute, vreme în care s-au perindat prin local mai mulți mușterii, majoritatea covârșitoare a acestora vorbind limba engleză. 

Pentru experiența mai sus descrisă am plătit 136 de lei: 40 de lei pentru castronul cu pui, 35 de lei pentru cel vegan, 18 lei pentru prăjitura cu brânză și dovleac, zece lei pentru prăjitura vegană, 15 lei pentru cafeaua „flat white”, trei lei pentru laptele vegan care a fost turnat în aceasta și alți 15 lei pentru limonada cu ghimbir.

Serenity now