Sibienii trecuți de prima tinerețe vorbesc despre Cofetăria Aroma din Parcul Cetății ca despre un etalon al ospitalității locale din vremuri apuse: Un local cu produse de calitate, unde mergeai negreșit după o plimbare îmbrăcat elegant pe Corso alături de o companie plăcută. Astăzi, cofetăria pare încremenită în timp, undeva între sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90. Dar asta nu este neapărat ceva negativ. Să vă explic…
Când am mers la finalul săptămânii trecute, într-o după-amiază, eram singurul client. Deși abia dacă mă făcuseră pionier pe la Revoluție, mai țin minte cum mă trimitea mama să iau pâine și de rest îmi rămânea de-o caramea sau o gumă. Exact ca magazinele copilăriei, așa arată Cofetăria Aroma în 2024. Comunism curat: Rafturile sunt pe jumătate goale, spațiul este plin cu foarte multe plante, perdele tip mileu și dacă n-ar mirosi a dulce ai zice că ești într-un un aprozar de pe vremuri.
Dar, foarte important, totul este curat, aerisit, îngrijit și în aer plutesc arome îmbietoare de fructe si frișcă. Vitrina conține prăjituri clasice românești, cum găsești în cartea de bucate a Sandei Marin: Eclere, savarine, rulouri, cremșnit, ”București”, bezele… Am testat pe loc două exemplare și de bune ce au fost am luat și pentru acasă.
Spre exemplu, bezeaua este, de fapt, o prăjitură cu cremă intensă de căpșune cu lapte într-un foitaj crocant, iar deasupra are ceea ce noi toți denumim în mod normal ”o bezea”. Eclerul are un capac tare din cremă de ciocolată și conține o umplutură care nu-ți lasă în gură un gust uleios, ca la produsele similare din comerț de zilele noastre. Nu bag mâna în foc, că n-am fost în laboratorul lor, dar senzația este de gust natural. Cred că cel mai simplu de înțeles este ca și cum ai compara smântâna de la supermarket, aceea la cutie pe care gospodinele o evită când fac ciorba sau sarmale, și smântâna vărsată de la magazinele de cartier. Altă textură, alt gust, același nume.
Cât timp am savurat cele două prăjiturele am stat de vorbă cu doamna vânzătoare, ușor plictisită de singurătate și dornică de dialog. Mi-a arătat etajera-tejghea de lângă perete unde mâncau oamenii înainte. Pentru că era coadă, clienții stăteau în picioare să prindă o prăjitură. ”Mesele acestea târziu le-am pus”. Tot de la doamna am aflat că lucrează în cofetărie de peste 30 de ani, iar colega ei are peste 40 de ani experiență la același job. Ambele speră să iasă la pensie de aici și să nu se închidă cofetăria între timp.
Clienți au, majoritatea sunt prieteni vechi, fideli. Sunt, de asemenea, numeroși sași și nemți care dau comenzi, vin cu lăzi mari din plastic și cumpără cantități generoase când pleacă în Germania. Spune doamna: „Ne sună și ne spun că au ajuns bine prăjiturile la destinație și sunt foarte bune”.
Cu o nostalgie în glas, vânzătoarea îmi mai descrie vremurile când s-a angajat. ”Oamenii veneau eleganți, era un eveniment să ieși la cofetărie, te pregăteai, invitai pe cineva special, te plimbai prin parc sau pe centru, pe urmă opreai la ceva dulce”.
Deși nu știe precis, estimarea este că ”Aroma” este de peste 50 de ani și rezistă: „Ne mai spun unii clienți să refacem reclama de la intrare, dar așa era ea, bine că se vede că scrie cofetărie”.
Ca să fiu sincer până la capăt, nu este doar lapte și miere la Cofetăria Aroma. Este și foarte mult zahăr pentru că, dacă ați uitat, prăjiturile tradiționale au cantități uriașe de zahăr și sunt extrem de dulci. Ce faci când mănânci ceva atât de dulce? Bei ceva. Dar nu și la ”Aroma” pentru că localul este atât de comunist încât nici măcar un pahar cu apă nu au. Serios vorbind acum, cofetărie în care să nu găsești un suc, o apă, orice de băut eu n-am mai văzut până acum.
Asta nu m-a împiedicat să mai cumpăr încă vreo cinci prăjituri pentru acasă. În medie, costă 10-11 lei una.
Concluzia? N-am nicio îndoială că dacă se afla în București, cu puțin marketing modern pe instagram, Cofetăria Aroma era un fel de Mecca al hipsterilor nostalgici. N-are cum să nu-ți placă, au prăjituri bune, decor unic, poveste epică, amintiri… este fără egal. Plus toți cei trecuți de prima tinerețe care rememorează părțile frumoase ale comunismului, clipele unei etape din viață ce nu se va mai întoarce niciodată. Amintiri, nu prăjituri, asta vinde ”Aroma”!
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Alătură-te comunității
25 de răspunsuri
-
-
Serios? Ai mancat prajituri „moderne” de la lidl, carrefour, simpa? Efectiv te doare gâtul la cat sunt de dulci. Nu am mai mancat prajituri de pe Cetății de ani buni, din simplul motiv ca evit cat pot zahărul, dar sa zici ca prajiturile pe care le cumperi acum nu sunt dulci, e o aberatie totala.
-
Prăjiturile de acum cred ca sunt dulci de la dextroza și glucoza, nu este dulce de zahăr și în plus sunt grețoase, nu au gust de lapte, iar frișca este sintetică ca cea de la plic dacă nu îi pui lapte.
Cred ca în toată țara dacă mai sunt 10 cofetarii care păstrează rețetele vechi, cu ingrediente naturale . În București doar cofetăria Capșa și cofetăria Vio din cartierul Balta Albă mai fac prăjituri foarte bune, tort -parfe cu alune turcesti pralinate il găsești la singura cofetărie este Capșa, ca și parfeurile împachetate în staniol de la cofetăria Vio ( v.a.v de Policlinica Titan).
Eu vin în Sibiu de 2-3 ori pe an si ultima data am fost de Crăciun 2023, dar nu îmi aduc aminte sa fi întrat în această cofetărie. Cu prima ocazie îi voi face o vizita și o proba la prăjiturile menționate.
Mulțumesc pentru informații tuturor sibienilor care au făcut reclamă Cofetărie Aroma .
-
-
Titlul din articol pare deplasat,nu vad vreo legătură între o cofetărie și …nostalgicii comuniști .Pe bune? In fine,dar cofetaria aia era „casa de comenzi” pe vremea amintită de tine.Mai era una de calibrul asta in Piata Mica langa casa Luxemburg.Top era cofetăria Perla din Piata Mare unde se găsea profiterol și Pepsi,lux pe vremea aia.Bezeaua din poza era ok,dar o găseai inclusiv la Gospodina de lângă „Baia Populară”.Partea buna a vremurilor respective e aceea că erau la fel de multe cofetarii cate sunt acum farmaciile….;)
-
Stiu cofetaria asta de 40 de ani. Aici am mancat o prajitura Excelent cum n-am mai gasit nicaieri in alta cofetarie de atunci si pana azi. Plus niste miniprajituri care se vindeau la kg, ma rog cu sutele de grame, numite Fursec glasat – prajituri cu crema de cacao si glazura de ciocolata, dar cu un gust divin. In ultimii 10-15 ani am comandat aici torturi pentru aniversari. preferam tortul Diplomat. Vanzatoarele nu sunt tocmai amabile si asta nu e bine. Oricum, aceasta cofetarie e o relicva a cofetariilor de pe vremuri. Adica, cum a spus dl. ziarist, din comunism, ca alte vremuri n-am prins, decat acestea si acelea…
-
-
Juma’ din gustul prājiturilor de aici il dā nostalgia. Si eu intru in cofetāria asta cu un ” mindset ” de hipster bātrân.
Bā, stiti de ce ne e dor? Nu de comunism ( dā-l in mā-sa cā a fost odios, uitati-vā la mine ! ) , nu de ” gusturile de altā datā” ( care acum sunt slogane de marketing fācute de niste mucosi care n-au mâncat in viata lor nuga) ….Ne e dor de tinerete bā ! Aia s-o dus bā! Pe aia vrem s-o mai simtim o datā…. -
Produsele de atunci , când le găseai, erau cu siguanta erau mai naturale decât cele din ziua de azi motiv pentru care se și stricau destul de repede fata de cele chimizate de acum . În privința aspectului cofetariej ( care era mai mult un laborator în care făceau practica elevii de la ,,Economic” care era pe vreme aceea unde este acum Inspectoratul și care avea probabil bucătărie comuna cu cofetăria Trandafirul Roșu care dadea pe Balcescu . Pe vremea comuniștilor în procesul de producție se punea mai mult accentul pe produs nu pe marketing , în ziua de azi este invers
-
Ce are nostalgia cu faptul ca sunt mai bune decat in alte locuri? :))) de cand se mananca in functie de optiuni politice?! (Minus vegetarienii si veganii cu salvarea planetei si alte prostii)
Iar in cofetariile comuniste intotdeauna era ceva de baut, nu stiu la ce univers paralel se refera autorul. Daca, cand, se gaseau prajituri, se gasea si ceva de baut cu ele.
Si asta e culmea hipsterismului, sa te plangi de dulce cand mergi la coferarie. Nici nu mi se par chiar atat de dulci, in comparatie cu absolut oricare altele din Sibiu (in afara de alea fara zahar) -
Gustul margarinei comuniste de altadata ramane neschimbat. „Nostalgia” tine de capacitatea greierului uman de a se readapta; este o dorinta de a retrai momente frumoase din trecutul indepartat. In Comunism, Cofetaria facea parte din putinele trairi frumoase pe care le traiam atunci…asa se explica dorul de margarina cu zahar
-
Cred ca este o greșeală de editare , probabil ca ați vrut sa spuneți „creierul uman” care se adaptează dacă e mai bine. Este o vorba veche care spune … ” cine a mâncat/ gustat ciocolată nu mai poate sa mănânce rahat ” , cam asta este „nostalgia ” pentru cei care au amintiri frumoase chiar dacă erau mai multe restricții înainte de 1980-82. De fapt restricțiile au început după 1982 până în 89-90. Este normal ca cei născuți după 1980 sa nu aibă amintiri frumoase, spre deosebire de cei născuți mult mai devreme, care au mai prins și vremuri bune. Este ca și cum cei născuți în 2015 sa îi acuze pe cei născuți în anii 90 ca sunt nostalgici după vremurile oarecum mai bune decât cele din 2020-24 .
-
Prietene ziarist si consumator de prajiruti din … comunism, daca avem nostalgii nu le avem dupa comunism sau dupa secretarul PCR, le avea pentru o anumita varsta sau etapa sau momente din viata noastra. Asa ca titlul e cam neinspirat. Sa-ti fie de bine daca ti-au placut praiturile. Noi, pe vremea cealalta, mancam prajituri de aici numai ca erau mult mai gustoase si cu ingrediente naturale, nu ca acum. Sa auzim de bine!
-
Bună ! Vorbim cu nostalgie de timpurile de altădată , anume de gastronomie ci nu de tip
pul ceaușist . Cum să mai fie prăjiturile bune , dacă nu mai simți textura fiecărei prăjituri cu specificul ei , nu mai simți decât un dulce excesiv ! Acuma sunt atâtea sortimente de ,,eugenii” dar ca eugenia de odinioară , nu mai există .
Toate comentariile sunt moderate de către redactorii TS, înainte de publicarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv/licențios sau informațiile false. Mulțumim.
sunt mihai din germania.transmit multe salutari lui Anastasia Bacila si mult succes..din partea unui fost cetacean din Moardas.
Acest articol este compus și publicat doar din aflare în treabă, plictiseală, ori pentru a umple spațiul disponibil. Traian Deleanu…
In cartierul Tilisca cand se vor pune parcari cu plata? Trotuarele sunt sufocate de masini cu toate ca toti au…
Putinele strazi si astea ingste cre le are orasul,au fust modificate cu sensyri unice si transformate in parcari.Asa a scapat…
Fără comentarii_NO COMMENT… Cred că Ionuț Stoica ar trebui să se retragă. Adică ,ajungi la o vârstă când trebuie să…
Citește și
-
Prognoza meteorologilor sibieni: vremea se va răci în a doua parte a săptămânii viitoareCea de-a treia săptămână de primăvară la Sibiu rămâne relativ uscată, precipitațiile prognozate de meteorologii sibieni urmând să cadă în special la munte. Publicitate Publicitate Vremea se va încălzi până marți, după care maximele vor scădea ușor, urmând ca în -
Troițele, monumentele în care țăranii din zona Sibiului și-au pus sufletul. „Nu au cum să nu-ți atragă privirea”Atât în interiorul fiecărui sat, dar și la intersecții de drumuri agricole ori prin pădurile din jurul Sibiului se regăsesc sute de troițe, pe care le-au zidit din piatră ori ridicat din lemn țăranii acestor locuri. Multe din acestea sunt
Lasă un răspuns