Florin Piersic la Sibiu: Hohote de râs, lacrimi și mesaje de dragoste cu primarul Astrid Fodor. „Dacă nu aveam aproape 90 de ani, vă luam cu mine”

Actorul Florin Piersic era pe punctul de a muri la Sibiu, a mărturisit acesta de Ziua Mondială a Teatrului, pe scena Teatrului Național „Radu Stanca” (TNRS). Într-un maraton de 2 ore de discuții, miercuri seara, alături de directorul TNRS, Constantin Chiriac, și preotul Constantin Necula, acesta i-a provocat pe spectatorii care l-au ascultat să râdă în hohote și să plângă, dar le-a oferit și multe bancuri, destăinuiri și povești din culise și de pe platourile de filmare pe care s-a aflat de la vârsta de 22 de ani.

Constantin Chiriac, directorul TNRS, a fost gazda întâlnirii

„M-am mirat că m-ați sunat de atâtea ori, parcă nu știați că eu oricum vin, pentru că la Sibiu am venit foarte rar. Ador să joc în fața dvs., dar la Sibiu am venit puțin mai rar. De ce? Pentru că aceste spectacole în care joc eu nu sunt programate așa cum aș vrea eu. Mi-e drag să vin aici, mi-e drag de primăreasa care e pe aici, prin rândul întâi, doamna Fodor, nu? Mânca-v-aș gura dumneavoastră. Excepțională. Am înțeles că dvs. îl moșteniți aici pe Iohannis. Foarte bine, pentru că Iohannis mi-a dat mie cel mai mare premiu. Mi-a dat ordinul Steaua României în grad de ofițer. Săraca Stela Popescu a fost după mine și a primit (ordinul) în grad de cavaler, dar eu luasem de la Iliescu aia „cu cavalerul”. Deci, eu sunt plin de premii, dar nimeni nu dă bănișori”; îți dă hârtie, îți dă tablou, ca să ai tu amintire, te uiți la el, că rămâne pe perete, că nici nepoții nepoților mei nu vor ști cine e ăla care a luat atâtea premii” - și-a făcut intrarea în scenă marele actor român Florin Piersic, dând astfel startul unei seri ce se anunța plină de haz.

Dar a fost și una plină de emoție și... de poezie, pentru că s-au recitat cel puțin câte două poezii în fiecare dintre cele două ore, dar și de mesaje de dragoste între actor și primarul Astrid Fodor.

„Dar trebuie să vă spun altceva, nu ne interesează banii, ne interesează publicul”, a continuat Florin Piersic, vrând să dea de înțeles, dacă era necesar, că a glumit.

Reprezentanții TNRS au anunțat despre acest eveniment în urmă cu 2 săptămâni, iar biletele s-au epuizat ca pâinea caldă, astfel încât aceștia au fost nevoiți să vândă bilete și pentru Scena Digitală, ca cei care doresc să urmărească „spectacolul” conferința specială „Constantin Chiriac și Constantin Necula în dialog cu Florin Piersic” să o poată face și online.

Florin Piersic este cunoscut pentru rolurile sale din teatru și film, dar și pentru că poate povesti la nesfârșit situații din viața sa, fără să ai impresia că obosește. Așa a fost și de data aceasta. De când a luat microfonul în mână nu s-a oprit de vorbit decât atunci când C. Chiriac sau pr. Necula îi adresau întrebări, timp în care a vorbit despre TNRS („Scena și sala sunt o bijuterie. Cum să nu viu eu aici să joc o piesă?”); despre Radu Stanca („Radu Stanca e teatrul românesc”); despre frumusețea feminină („M-am bulgărit cu multe femei, în sensul frumos al cuvântului. Adevărul este că fără să iubești, trăiești degeaba. Sunt un om care trăiește fiecare clipă, pentru că în fiecare clipă mă gândesc la cineva”); despre poezie, copilărie, studii și părinți („Prima poezie pe care am spus-o a fost Nebuna de George Coșbuc”); precum și a relatat despre câteva zeci de întâmplări din viața sa, legate de teatru, film și actorii cu care a jucat.

Indiferent că au fost situații cunoscute sau pe care unii le-au auzit pentru prima dată, acestea au amuzat întreaga sală.

„Îmi place să povestesc, am multe întâmplări. N-am făcut niciun efort să vin aici, mi-a făcut plăcere să viu, mai ales că a venit după mine șoferul dumneavoastră, pe care îl cheamă Aurel Stroe. Mi-a plăcut că am putut să-i povestesc, ăsta m-a ascultat cel mai bine din tot publicul. Pe unde treceam i-am povestit tot: pe aici am filmat cu Prigunov (Lev Prigunov – n.n.), aici am filmat cu Loktev (Aleksei Loktev – n.n.), aici am filmat Maliavina (Valentina Maliavina – n.n.); i-am povestit despre actrița cu care am jucat în prima co-producție româno-sovietică Tunelul pe care l-am făcut aici, la Sibiu. Dar câte filme n-am făcut aici? (...)”.

Florin Piersic a debutat pe scena Teatrului Național din București cu rolul titular în piesa „Discipolul diavolului”. Avea 22 de ani, la doi ani după absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

A fost momentul în care directorul TNRS i-a dedicat poezia Uriașul cu ochi albaștri de Nazim Hikmet, după care a urmat vremea amintirilor.

„La Sibiu era să mor”

„Aici la Sibiu eu am stat cu tatăl meu, care a fost medic veterinar, era să mor. Locuiam pe strada de lângă Parcul Astra, într-un bloc. Mama mea, o noapte întreagă s-a rugat în fața unei iconițe a Sfintei Paraschiva. Dimineața am făcut ca Blaga – am spus Mamă, mi-e foame. Și atunci mama a fost fericită că băiatul, care putea să o urmeze pe sora sa, trăiește (Sora lui Florin Piersic a murit înecată în râul Prut, la 15 ani – n.n.)”.

„Cea mai emoționantă zi din viață a fost când mama mi-a spus că a primit o carte poștală de la tata, care era în închisoarea din Popești-Leordeni. Am fost acolo, n-am să uit cum am ajuns cu ea acolo pe un frig extraordinar... L-am văzut pe tatăl meu după ani de zile, venind, apropiindu-se de gardul de sârmă care ne despărțea, s-a așezat pe bancă și a spus: Florin, te felicit. De ce?, am întrebat. Pentru că cineva de aici a fost eliberat, a trecut pe la Cluj, a vorbit cu Veruța, a ajuns la Oradea, unde a fost confundat cu cineva și a ajuns din nou în închisoare și mi-a spus că ești student la Institutul de Teatru și Cinematografie. De acolo știu că ești student.

În clipa aceea, soldatul care păzea i-a spus mamei: Doamnă, îmbrățișați-vă. N-am să uit niciodată. Atunci mama cu tata, prin sârmă, s-au îmbrățișat. Apoi am plecat - el s-a dus spre încăperea lui, iar eu am stat lângă ea... Așa o scenă n-am văzut nici în film, nici in teatru: momentul în care s-a pus pe șanț în fața porții închisorii și a început să plângă, să hohotească. De asta sunt eu astăzi și până voi muri voi fi legat nu numai de părinți, dar de toți, pentru că simt că toți aveți o problemă, două, trei, zece (...)

Eu sunt de atunci al tuturor”.

Apoi a urmat poate cel mai emoționant moment al serii, în care Florin Piersic a recitat o poezie despre părinți și copii, scrisă de Adrian Păunescu – „Repetabila povară”:

„Cine are părinţi, pe pământ nu în gând

Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând

Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,

Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

 

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc

De atâţia copii şi de-atât nenoroc

Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,

Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

(...)

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus

Pe conştiinţă povara acestui apus

Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,

Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.

Iar când vom începe şi noi a simţi

Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,

Şi abia într-un trist şi departe târziu,

Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,

Vom pricepe de ce fiii uită curând,

Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,

Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,

Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,

Deşi lumea în care părinţi am ajuns

De-o vecie-i mereu zguduită de plâns”.

Care au fost cele mai frumoase două zile din viața sa, cea mai tensionantă zi din viața sa, care e morala vieții sale, dar și ce l-ar întreba pe Dumnezeu au fost unele intre întrebările pe care i le-a pus preotul Constantin Necula.

La întrebarea „care e cel mai adânc regret?” a răspuns ironic: „Că nu mă alegeți președinte”.

Filmul preferat este „Parașutișii”, pentru că personajul principal, colonelul Luncan, „seamănă cu viața mea”, iar piesa de teatru preferată – „Oameni și șoareci”.

Cartea sa preferată este „De veghe în lanul de secară”, de autorul american J. D. Salinger. 

La final, a citat din cartea sa „Viața este o poveste”, lansată în decembrie 2022 la Târgul Gaudeamus, în care îi îndeamnă pe cititori „dimineața uitați-vă un minut la cer (...) și un minut seara, înainte de culcare, chiar dacă nu sunt stele. E mult un minut? Faceți acest efort și dacă veți dori să vedeți stelele, le veți vedea. E timpul să vă ocupați de sufletele voastre, că mai târziu o să fie prea târziu”.

Mesaje de dragoste cu primarul Astrid Fodor

Întâlnirea s-a încheiat cu primarul Astrid Fodor pe scenă, invitată de directorul TNRS, pentru a-i înmâna o diplomă cunoscutului actor. Momentul a fost unul plin de haz și râsete, provocate de dialogul dintre Piersic și Fodor, dar nu au lipsit nici accentele electorale.

„Vreau să vă spun un lucru – sunteți în orașul care nu a fot cucerit niciodată. Și de când facem FITS, orașul a fost cucerit de cei mai mari artiști ai lumii (...)”, a spus Constantin Chiriac înainte de a-i da mâna lui Astrid Fodor să urce pe scenă.

„După ce ați spus cum e cu diplomele și trofeele, mă simt aproape prost că trebuie să vă dau această diplomă, pentru că, într-adevăr, dvs. meritați o statuie în orașul acesta, nu o diplomă. Dar este simbolică”, i-a spus primarul actorului.

Astrid Fodor a recunoscut că a vrut să-i transmită un mesaj, dar că „am uitat ce cuvinte voiam să vă spun, așa cum și dvs. ați uitat cuvintele când erați cu Calboreanu pe scenă (făcând referire la una dintre poveștile relatate de Piersic despre o replică pe care a uitat-o când a jucat într-o piesă alături de George Calboreanu, unde ultimul îl interpreta pe Ștefan cel Mare - n.n.)

„Vorbesc eu în locul dvs.”, a replicat actorul, provocând sala să râdă în continuu.

„E un joc politic subtil aici”, s-a auzit preotul Necula.

 

A urmat dialogul care a făcut deliciul serii:

Piersic: „Ați spus că diploma e simbolică. Simbolul meu sunteți dvs. și cu asta v-am spus tot”.

Fodor: „Rar mi-a fost dat să văd pe cineva atât de sincer. M-am uitat la poza dinainte, ați rămas la fel de frumos”.

Piersic: Sunteți măritată, nu?

Fodor: Am fost măritată, dar soțul meu a murit.

Piersic: Dumnezeu să-l odihnească. Dacă nu aveam aproape 90 de ani... (hohote de râs în sală), vă luam cu mine.

Fodor: Recunosc că v-am iubit din tinerețe, o dragoste platonică v-am purtat. Cred că toată lumea e în același asentiment cu mine.

Piersic: Ați spus că m-ați iubit. Vreau să adaug ceva: Vă felicit, doamnă, aveți gusturi bune.

Fodor: A fost o seară minunată. Vă mai așteptăm la Sibiu.

Piersic: Chiar dacă dvs. n-o să fiți în Sibiu, unde sunteți viu după dvs.

Florin Piersic s-a născut pe 27 ianuarie 1936, din părinți originari din Bucovina.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Ion Surdu

de Ion Surdu

Redactor

Comentarii

8 comentarii

Marius

Acum 2 săptămâni

Noi chiar te rugam sa o iei...
Raspunde

Paganini

Acum 2 săptămâni

!!!!!?????!!!!!..... ...... no,no
Raspunde

Me

Acum 2 săptămâni

Si cat mai repede. Ca face iar o prostie si candideaza.
Raspunde

Nume

Acum 2 săptămâni

"Deci, eu sunt plin de premii, dar nimeni nu dă bănișori" - chitesenta acestui om.
Raspunde

Emil

Acum 2 săptămâni

Mare actor pentru comunisti, mare clovn pentru hoti si spagari in capitalism.
Raspunde

Vadim

Acum 2 săptămâni

(Acest mesaj a fost moderat din cauza limbajului calomnios folosit)

Raspunde

Hermann Stadt

Acum 2 săptămâni

Mahhh,mie nu-mi vine să cred cum a luat-o pe doamna primar de cap.:)))
Raspunde

Pastor marginas

Acum 2 săptămâni

Maestre, chiar te-am fi rugat sa o iei pe bunicuta cu tine...ca ea inca se mai vrea primar :)))))
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus