Joi,
23.05.2024
Parțial Noros
Acum
17°C

Îngerii lui Ayan, băiețelul cu petic pe inimă

Îngerii lui Ayan, băiețelul cu petic pe inimă

Nu sunt credincios înflăcărat, nu merg la biserică de 7 ori pe zi, dar am ieșit la țigară, plângeam și am început să vorbesc cu Dumnezeu. Băi, Doamne, uite îi păste puterile mele. Eu nu muncesc, apartamentul e pe rate, lucră numai soția, Doame, îi păste mine. Nu îmi da ce nu pot să duc, ajută-mă. Am intrat în casă, a sunat telefonul. Primul înger a fost medicul cu o veste bună. Veștile bune se primesc cu drag. Așa au intrat îngerii în viața noastră.

Citește și: Povestea lui Robică-Căpșunică, cel născut de două ori: „Noi chiar dacă vindeam apartamentul, nu reușeam să strângem banii pentru operație”.

De câți îngeri are nevoie un copil cu afecțiune cardiacă malformativă? Păi, de o ceată. De la medici din mai multe orașe și țări, la prieteni sau cunoscuți care se mobilizează, până la doamna bucătăreasă din spital, care îl întreabă pe Ayan, după intervenție, ce dorește să mănânce. O fundație, poate fi înger? Da, acela care ține harpa în mână și coordonează totul.

  • Bună ziua, mă bucur să vă cunosc, ce faceți?
  • Ce să fac, așteptam să ne auzim, mâncare am făcut ieri, să avem timp să povestim, acum am mai făcut puțină ordine. 
  • Ce mâncare ați făcut?
  • O tocăniță de pui cu mămăliguță. Știți, eu sunt casnică.

Râd ca de o glumă bună, apoi îmi dau seama că bărbatul din fața mea vorbește serios și regret pe loc.

  • Am 4 operații pe șold, urmează a cincea, mai complicată, am nevoie de proteză pe șold și pe femur. Mă deplasez greu, cu un baston, ar trebui să folosesc cadru, dar nu mă lasă orgoliul. Cât am putut, am lucrat șofer de taxi, acum sunt pensionat pe caz de boală. Eu gătesc, fac ordine, curățenie în casă. Soția merge la muncă, lucrează în domeniul automotive.

Sunt 3 ani de când Ayan s-a născut a doua oară

Nimic nu prevestea vestea-șoc. Ayan era un copil activ, mergea la fotbal, alerga mult. E drept că obosea repede, dar își revenea la fel de repede și că era mai micuț de înălțime. Avea deja 5 ani, atunci când au descoperit, întâmplător, în urma unei banale răceli că băiețelul are o malformație cardiacă congenitală: defect septal interatrial larg și conexiune pulmonară aberantă. Adică sângele deja oxigenat circulă din atriul stâng în cel drept, unde se combină cu sânge dezoxigenat și este pompat spre plămâni în volum mare, suprasolicitând partea dreaptă a inimii și ducând, în timp, la hipertensiune pulmonară. 

Citește și: Povestea lui Eric: băiețelul operat pe inimă la șase luni împlinește cinci ani. Părinții: „Nu există cuvinte când cineva îi salvează viața copilului tău”

Atunci când am văzut fața Paulei, soția mea, totul s-a năruit. M-am rugat de domnul doctor: spuneți-mi că a fost o eroare la ecografie și copilul meu nu are nimic. De fiecare dată când povestești, treci aproape prin aceleași emoții. Alți tătici poate sunt mai puternici. Trebuie să fii puternic pentru copil, nu pentru tine, să faci tot tot ce ține de tine, inclusiv să te târăști în noroi dacă trebuie, să iasă el cu capul sus, asta e clar. Copilul rămâne prioritar în viața mea, până voi închide ochii. Ludovic Farkas, tătăl lui Ayan, are lacrimi în glas.

Ayan a urmat câteva luni un tratament dar medicii au spus că în următoarele luni se impune intervenție pe cord deschis. Variantele erau București, Timișoara sau Târgu Mureș. Peste tot erau liste de așteptare fără termene ferme, nimeni nu le putea garanta faptul că băiețelul lor va fi operat în timp util. Părinții lui Ayan au întâmpinat cu un scepticism ușor de înțeles vestea că Fundația Polisano derulează un program prin care operează gratuit copii cu malformații cardiace grave. Adică cineva necunoscut se oferă, din cer senin, să le opereze copilul gratuit? Vine o echipă de specialiști din Germania? Toate costurile sunt acoperite de fundație? Preocupați exclusiv de binele copilului, părinții Farkas s-au interesat dacă intervenția nu presupune proceduri experimentale și abia după ce au primit asigurări de la medicii cardiologi, au acceptat să intre în acest program. Alternativa era să vândă apartamentul pentru care aveau rate și cu banii obținuți să încerce să acopere cheltuielile operației lui Ayan. 

Vindeau apartamentul, altă variantă nu aveau

Ludovic, tatăl lui Ayan simte că în viața lor au continuat să intre îngeri. Aflând de încercarea prin care urmează să treacă băiețelul, oamenii din jurul lor s-au mobilizat. Prieteni apropiați sau pe care nu i-au mai văzut de ani buni, clienți de taxi, colegi, vecini au donat sume mici, astfel încât părinții lui Ayan au putut acoperi costurile cu deplasarea până la Brașov și cazarea tatălui. Spitalizarea Paulei alături de băiețel a fost acoperită de Fundația Polisano. 

Sunt un om orgolios, dar când e vorba de copilul tău, nu mai ai orgoliu. Mă sunau oameni cu care nu am mai vorbit de ani de zile și doreau să ne ajute. De atunci cred în minuni. Ne-am acoperit toate cheltuielile. Prieteni, colegi, vecini. După ce ne-am întors din Brașov am donat ce a rămas pentru un băiețel cu probleme de sănătate. 

În pandemie misiunile operatorii ale Fundației Polisano au fost mult îngreunate, dar s-a ivit o fereastră. În mai 2021, de Paște, s-au strâns 14 copii cu malformații congenitale din toată țara la Brașov și au fost operați în 5 zile consecutive de către o echipă de specialiști din Germania și din România. 

Cum îmbătrânești 100 de ani în 5 ore? Simplu: a sosit și ziua operației

Ludovic face o pauză, respiră adânc și își înghite nodul din gât. O clipă rămâne fără aer.

În ziua dinaintea operației am fost cu Ayan la Dinoland. Ne-am simțit cu toții foarte bine. Operația a fost pe 5 mai și durat 5 ore. Ce faci în orele alea? Îmbătrânești cu 20 de ani într-o oră. Timpul stă pe loc, frica crește. Te uiți la ceas, au mai trecut 5 minute. Mai stai, ți se pare că a trecut o oră, au trecut încă 2 minute. Niciodată nu mi-a fost atât de frică, pentru nimic, cum mi-a fost pentru copilul meu. O frică pe care nu o pot descrie. Dacă aveam pistolul la cap, nu îmi era atât de frică. Soția avea 2 telefoane cu ea, pe unul l-a uitat, altul s-a descărcat, nu răspundea, au mutat-o cu Ayan pe secția de terapie intensivă. M-au ajutat încurajările, îmi scriau prieteni, asta îmi mai ocupa timpul. Nu știu cum m-a ținut Dumnezeu în picioare.

Într-un final sună telefonul meu după vreo 6 ore de emoții, era Paula, soția mea dragă:

"Acum l-au scos, iubi, totul a mers bine. Nu îți trimit poze pentru că nu ai rezista să îl vezi pe băiatul tău cu toată tubulatura asta pe el."

Citește și: Ema cea cu vino-ncoa'. Operată la 11 luni cu ajutorul baschetbalistului Chris Cooper

Fericirea poate sta într-un burger

Operația a decurs bine, apoi recuperarea a fost dificilă. În ziua în care Ayan a cerut un burger, tatăl lui a fost cel mai fericit. Inimioara lui peticită s-a refăcut complet. A sosit și ziua externării. 

Îi așteptam pe amândoi ca pe soare. Îmi era dor de soția mea și de copilul meu drag. Ardeam să îi pot lua în brațe, să-i sărut. La un moment dat au apărut pe hol, o mamă obosită, sleită fizic și psihic dar încrezătoare și fericită în același timp, însoțită de un copilaș firav de 5 anișori care în ultimele luni a trecut printr-un război cu viața și pe care l-a câștigat. Acum băiatul meu este un copil sănătos. Am un copil erou, și o soție puternică, o adevărată eroină.

Îngerii lui Ayan? 

Ludovic crede că sunt mulți: medicii care i-au descoperit malformația, specialiștii care l-au operat, personalul medical care a avut grijă de recuperarea lui, oamenii care s-au mobilizat atunci când a fost mai important. Și Fundația Polisano, adică doamna Cătălina Costache, directorul executiv. 

Am un singur regret: că în nebunia de atunci nu am apucat să îi strâng în brațe pe toți medicii și, mai ales, pe Cătălina. Ochii aceia, emană atâta bunătate. Dacă nu ai ceva de acolo, de sus, nu poți face pentru necunoscuți ce face ea.

Ludovic îmi arată poze cu Ayan. Văd un băiețel de 8 ani plin de viață, vesel, activ, un mic karateka. Băiatul meu, rostește el cu un asemenea accent, încât tresar involuntar. Nu am auzit vreodată cuvinte spuse cu mai mare duioșie și mândrie.

Părinții lui Ayan au simțit nevoia să mulțumească public:

Eu, Farkas Ludovic - Iosif și soția mea, Farkas Paula, împreună cu mama mea vă suntem recunoscători pe viață pentru că ați făcut ca băiețelul nostru să trăiască și să ducă o viață normală. Dumnezeu să va dea putere în continuare tuturor ca să puteți duce la bun final toate proiectele "angelice" pe care le aveți și le veți avea pe viitor.

Articol scris de Anca Popa pentru Fundația Polisano. 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

1 comentarii

Emil

Acum 2 săptămâni

Romania ar fi departe daca criminalii PNL-PSD n-ar fi acaparat institutiile tarii pentru a talharii si jefui populatia.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus