Miercuri,
19.06.2024
Cer Senin
Acum
15°C

Istoria uitată a Aeroportului Sibiu: Inițial a funcționat la Șura Mică, traficul piloților cu ață din Cehoslovacia și prima vizită oficială: un zbor eșuat al guvernului spre Conferința de Pace de la Paris

Istoria uitată a Aeroportului Sibiu: Inițial a funcționat la Șura Mică, traficul piloților cu ață din Cehoslovacia și prima vizită oficială: un zbor eșuat al guvernului spre Conferința de Pace de la Paris

Înființat ca aeroport militar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, aeroportul din Sibiu era situat inițial la 24 de kilometri de oraș, la Șura Mică. 

La sfârșitul războiului și după venirea comuniștilor la putere, aeroportul a fost mutat în Turnișor, iar banii cu care s-au construit primele clădiri au fost obținuți de la sibieni și de la companiile locale, prin intermediul Băncii Albina. 

Interesant este că primul zbor care a adus aici oficialități ale țării a ajuns accidental. A fost vorba chiar de avionul care îl ducea pe ministrul Tătărescu, pe Gheorghe Gheorghiu Dej și pe Ion Maurer, alături de soțiile lor, la Conferința de Pace de la Paris, care a încheiat a doua mare conflagrație mondială.

Reportaj din primul zbor civil: ”Radio-telegrafistul cu casca la urechi ţine legătura radio-electrică cu pământul”

Ziarul Universul scria în iunie 1946 despre primul zbor București - Oradea, care se făcea cu escală la Sibiu. Era unul special, dedicat jurnaliștilor, pentru a populariza ruta.

”București - Oradea Mare și înapoi în 3 ore și 35 de minute”, este titlul articolului care descria senzația de zbor la bordul unui aparat pentru pasageri.

Cursa era operată de compania „TARS“, cu un aparat „Douglas”, fabricat în Rusia, după o licenţă americană.

”În urma invitaţiilor făcute de domnul Simion, din ministerul Comunicaţiior, reprezentanţii presei s’au adunat, la ora 8 dim., în faţa agenţiei T.A.R.S., de unde, după căteva minute, la cele două maşini ale T.A.R.S.-ului, am pornit spre aeroportul Băneasa.

La orele 9 şi câteva minute, motoarele avionului sunt în plină funcţiune. Nici n’am observat că avionul se pusese în mişcare şi când, după alte câteva minute, pluteam la aer, cu o viteză de 200 km pe oră, urcând cu 2 metri pe secundă. Glumele şi discuţiile se încinseseră şi — bineînţeles — pe seama acelora cari nu mai sburaseră niciodată.

Apoi am făcut cunoştinţă cu personalul de bord. Radio-telegrafistul pilot Iacob Ştefănescu, un tânăr simpatic şi comunicativ s-a aşezat pe speteaza unu fotoliu şi a început:

„După cum vedeţi, ne aflăm pe bordul unui „Douglas” L. I. 2, fabricat, după o licenţă americană, la întregime, în uzinele sovietice, la cursul anului 1945. Este condus de excelentul meu camarad, pilotul-şef Emil Negoiţă, de ajutorul său Moraru, cu concursul preţios al mecanicului-şef Dumitru Badea Vasile, toti trei profesionişti cu un bogat palmares in trecutul lor aviatic”.

Şi apoi continuă: „Avionul are 21 locuri, aşa cum puteţi constata, cu fotolii confortabile şi cu instalaţie de aer condiţionat. Cele două motoare sunt acţionate de 1.000 CP fiecare, avionul putând să realizeze, cu toată greutatea lui, de peste 1 tonă, o viteză maximă de 250 km. pe oră şi poate naviga pe orice condiţii atmosferice”, scrie în articol.

”Tot din expunerea radio-telegrafistului Ştefănescu, avem o seamă de interesante amănunte asupra societăţii de transporturi aeriene româno-sovietică. Astfel, guvernul U.R.S.S. a contribuit la fondarea ei cu 17 avioane „Douglas” de tipul celor descrise mai sus şi cu 10 taxiuri aeriene de câte două locuri de tipul PO. 2. avioane cari în timpul războiului au servit ca ambulanţe aeriene pentru cazuri urgente.

Zestrea românească este aceea care a aparţinut fostei societăţi LARES, implicit aerodromurile, aerogarile existente şi cele cari se vor mai construi. Până în prezent, T.A.R.S. a deschis la ţară, liniile aeriene care pornesc din Bucureşti spre: Bacău- Roman, Galaţi-Iaşi, Sibiu-Arad, Sibiu-Cluj-Oradea, Craiova-Timişoara şi în curând, urmează să se deschidă liniile Bucureşti-Constanţa şi Bucureşti-Satu Mare”, se mai precizează în articol.

La aeroportul din Șura Mică au fost întâmpinațid e directorul Mihail Comșa.

”Pasagerii şi-au pierdut locvacitatea. Stau nemișcați, răstigniți pe fotolii, cu ochii închiși sau fixi pe tavan. Radio-telegrafistul cu casca la urechi ţine legătura radio-electrică cu pământul. Cu aeroportul Sibiu de care se pare că ne apropiem.

Mă uit pe geam. Printr’o spărtură de nori, soarele care pare că pluteşte pe aceeaşi linie cu avionul, ne priveşte cu un zâmbet incandescent. Motoarele se aud din ce în ce mai puternic. Aerul e mai rar şi exploziile de combustibil sunt tot mai violente. Elicele nici nu se văd că se învârtesc. Sunt oare de cristal? Avionul se înclină puţin când pe-o parte, când pe alta. Se salută oare cu cineva ? Sau îi face la necaz soarelui? Norilor? Munţilor?

Am trecut de Valea Oltului. Au rămas în urmă Negoiul, Caraimanul... Am ieşit din nori fiindcă acum zburăm în pantă, spre aterisaj.

Mai sunt 5 minute până la Sibiu!, anunţă radio-telegrafistul cu figura radiantă de bucuria datoriei împlinite.

Scoborîm destul da repede, dar nu ne dăm seama decât după senzaţia de gol la stomac. Parcă am fi la montagne russe, pe vremuri, sau la coborâş într’o barcă albastră leagăn, pe care scria „Venezzia”. Şi nu înţelegeam ’ de ce se scria cu doi de z...

În sfârşit, iată-ne ajunşi, din nou, pe pământ. Visul s’a întrerupt puţin dar îl vom relua îndată.

Dl. comandor Mihail Coşa, directorul aeroportului, ne întâmpină afabil şi la întrebările noastre dă explicaţii telegrafice.

„Avem până acum 300 milioane lei. Peste o lună vom începe construcția aerogarei moderne. Demne de un aeroport nod de cale aeriană... În afară de sprijinul ministerului comunicaţiilor, al aerului, avem mare noroc de un comitet de iniţiativă orăşenesc care ne-a adunat până acum 100 milioane…”, se precizează în articolul din Universul

De aici, zborul continuă spre Orade. 

”La înapoiere, acelaşi avion a făcut drumul de la Oradea la Bucureşti, fără escală, intr’o oră şi 35 minute. Aşadar, actualmente, datorită felului la care societatea T.A.RS. a organizat transporturile aeriene, se poate călători de la Bucureşti până la Oradea şi înapoi, la aceeaşi zi, făcându-se 978 lei, la 3 ore şi 85 minute!”, mai precizează jurnalistul.

Delegația României la Conferința de Pace de la Paris, cu escală în Sibiu

În august 1946 se desfășura la Paris conferința care aduna aproape toate statele participante în ce de-Al Doilea Război Mondial, câștigători și învinși. România urma să fie reprezentată de o numeroasă delegație, din care mai făceau parte, printre alții Gheorghe Tătărescu, Gheorghe Gheorghiu Dej și Ioan Maurer.

Plecarea urma să se facă de pe Aeroportul Băneasa cu nu mai puțin de trei aeronave, iar un al patrulea rămânea de rezervă pe aeroport în caz de nevoie. 

”Plecarea din Bucureşti a fost evenimentul important al zilei de Duminică. Aeroportul Băneasa, cu toată ora matinală la care a fost fixată plecarea consecutivă a celor patru avioane, era încă de la orele 5 dimineaţa în plină activitate.

Automobilele care transportau pe membrii delegaţiei ca şi pe numeroasele personalităţi venite să-i salute la plecare, soseau rând pe rând şi înainte de ora 6 dimineaţa, în faţa aeroportului se înşiruiau zeci de automobile, iar peronul aerogării şi întregul loc îngăduit în apropierea avionului erau înţesate de lume.

Dacă nu ştiai despre ce este vorba, ai fi putut crede că se pregăteşte un senzaţional meeting de aviaţie”, scrie Universul momentul plecării.

”Erau şi figuri preocupate: membrii delegaţiei, pentru cari plecarea la Paris însemna asumarea unei mari răspunderi în faţa ţării. Către ei de altfel se îndreptau în deosebi toate privirile; în jurul lor erau membrii Guvernului care rămâneau în Bucureşti şi tot în jurul lor se aflau ziariştii curioşi, neastâmpăraţi şi cu creionul în mână”, se mai preciza în articol.

„Plec în fruntea delegaţiei guvernamentale, pentru a apăra interesele României la conferinţa de la Paris.

O vom face cu cuviinţă, dar şi cu hotărîre. Nădăjduim că vom fi izbăvitori“, a spus Tătărescu înainte de a urca în avion.

Ora 6 şi 40 de minute. E momentul plecării. În primul avion, pilotat de Bâzu Cantacuzino, au intrat Gh. Tătărescu, Gheorghiu- Dej, Lucreţiu Pătrăşcanu, Ştefan Voitec şi Ion Maurer, cu toții însoțiți de soții.

”După o oră de la decolarea primului avion pilotat de Bâzu Cantacuzino, s’a primit la aeroportul Băneasa comunicarea că, pilotul observând că unul din motoarele avionului aruncă ulei, a socotit necesar pentru securitate să aterizeze la Sibiu, ceea ce s’a făcut în bune condiţiuni”, consemnează ziarul Universul.

Astfel că unul din avioanele delegației a aterizat și el la Sibiu, de unde a lăsat personalul, funcționari și ambasadori și i-a preluat pe șefii delegației din avionul stricat.

”Cel de-al patrulea avion a decolat de la Băneasa fără nici un pasager, cu direcţia Sibiu, să continue deplasarea spre Paris a pasagerilor celui de al treilea avion. Avionul pilotat de d. Bâzu Cantacuzino, după ce într-un timp record i-a fost reparat defectul de la motor, a revenit la Băneasa, de unde a preluat, la ora 1,40 pe pasagerii rămași, decolând spre Paris”, se mai precizează în articol.

Astfel că, duminică după amiază avioanele 2, 3 și 4 au aterizat cu bine la Paris pe aeroportul Le Bourget, iar avionul pilotat de Bâzu Cantacuzino a înnoptat la Praga, de unde şi-a continuat drumul spre Paris a doua zi.

Interesant este că pentru pilotul Constantin ”Bâzu” Cantacuzino acesta a fost unul din ultimele zboruri pe care el le-a făcut în România.

Împreună cu familia, a părăsit țara după instaurarea comunismului, și s-a refugiat la Paris, iar ulterior în Spania.

Constantin Cantacuzino fost un motociclist pasionat, câștigând multe curse și stabilind un record mondial la cursa Paris - București. De asemenea, a jucat tenis și a fost căpitanul echipei Române de hochei pe gheață la Campionatul Mondial din 1933.

Contrabanda cu ață a piloților

Înainte de momentul din 1946 al Conferinței de Pace de la Paris, aeroportul din Sibiu a fost zguduit de un conflict ce a apărut în toate ziarele central: contrabanda cu mosoare de aţă 

România Viitoare scria în 7 octombrie 1945 despre contrabanda aviatorilor contrabandişti din Sibiu.

”În după masa zilei de 3 Iulie a.c. a aterizat forţat din cauza unei pane de benzină pe aeroportul din apropierea Sibiului un avion al societăţii LARES (n.r. Viitoarea TAROM), care venea din oraşul Pistiany (Cehoslovacia), având destinaţia Bucureşti. 

În aceiaşi zi, seara, un informator al chesturii anunţă că în str. Reisenfels 11 se află depozitată o importantă cantitate de marfă adusă acolo de aviatorii care aterizaseră forţat cu câteva ore mai devreme. 

În faţa acestei informaţii d. Chestor Gh. Crăciun a preluat personal conducerea operaţiilor şi a început investigaţiile încă în cursul nopţii de 3 spre 4 iulie, fiind secondat de d. Grosu Mihai comisar, Munteanu Aug. comisar ajutor, Cerciu Aurel agent şi de gardienii Răduţu Ioan şi Trifu Pantelie.

Deplasându-se la faţa locului s’a găsit în camera indicată marfa în şapte lăzi, mai multe geamantane şi colete mai mici, care, după afirmaţiile proprietăresei, au fost aduse acolo cu un camion de nişte aviatori printre care se afla şi unul Vulpe Leonida, fratele unuia dintre chiriaşi. 

Cercetând conţinutul lăzilor au constatat că într’adevăr conţin mosoare de aţă de diferite mărimi şi culori. 

La orele 24.30 venind din oraş Vulpe Constantin şi fratele său aviatorul au fost cercetaţi verbal asupra mărfii. 

Aviatorul Vulpe Leonida s-a arătat foarte surprins de acest lucru, declarând că el ştie că în lăzi nu se află decât piese de avion pe care are misiunea să le ducă la Bucureşti. 

A arătat apoi o factură a obiectelor de mesagerie în care se arăta că se transportă șapte lăzi, fără să se menţioneze nimic asupra conţinutului lăzilor. 

În urma cercetărilor întreprinse în decursul nopţii poliţia a ajuns pe urmele tuturor acelora care erau implicaţi în această afacere de contrabandă, iar în zorii zilei au fost operate următoarele arestări: Negoiţă Emil, pilot-aviator; Truţescu Ştefan şi Tinclici Ştefan, radio-telegrafişti; toţi trei în serviciul LARES-ului, au fost arestaţi de la hotelul Bulevard, iar Vulpe Leonid mecanic pe bordul acelui avion, a fost arestat de la locuința fratelui său din str. Reisenfels 11, unde depuseseră marfa. 

Târgul negru urma să primească 18.907 mosoare de aţă în valoare de circa 100 milioane de lei. Numărându-se mosoarele de aţă s-a constatat că e vorba de 18.907 mosoare a căror valoare se ridică până la 100 milioane lei. Sigur că toată această marfă ar fi luat drumul târgului negru, ceea ce înseamnă noui cantităţi de mărfuri pentru speculanţi. 

Prin această descoperire a poliţiei poporului din Sibiu s’a împiedicat specularea acestei mari cantităţi de mărfuri. 

Vinovaţii trebue să fie pedepsiţi exemplar, iar publicului îi reamintim că este în interesul nostru a tuturora să aducă la cunoştinţa organelor poliţieneşti cazurile de speculă sau de dosiri de mărfuri cu care se întâlnesc, pentru că numai luând parte în mod efectiv cu toţii la această luptă împotriva speculei, vom reuşi să stârpim această categorie de spoliatori”, se mai precizează în articol.

Noul aeroport, construit din banii sibienilor

Gazeta Sibiului nota în 26 aprilie 1946 despre cum s-au ridicat construcțiile aeroportului după mutarea lui din Șura Mică, în municipiu.

”Ultimele zile până la deschiderea liniilor aeriene în întreaga ţară şi străinătate sunt pe terminate. 

Societatea T.A.R.S. (Transporturile aeriene Româno-Sovietice), care va exploata aceste linii, în locul fostei societăţi L.A.RE.S., a amenajat în toate oraşele principale din ţară, aeroporturi în acest scop. 

Printre aeroporturile amenajate e şi cel de stei de la Turnişor. Până anul trecut aviaţia care a folosit aeroportul Şura-Mică, acesta însă din două motive nu va fi folosit în prezent de către noua societate. Asta, deoarece este prea mic pentru scopurile mari ale societăţii, iar în al doilea rând pentru că e şi mai departe de oraş ca cel de la Turnişor. Noul aeroport, care va fi numit aeroportul Sibiu, va aduce, ca şi în timpul războiului de altfel, oraşului nostru un prestigiu şi, totodată un bun aport la transporturile şi legăturile noastre cu străinătatea sau cu celelalte oraşe din ţară. 

Nu vom evidenţia în aceste rânduri toate strategiie pe cari le prezintă transportul aerian, intru cât sunt bine cunoscute de public, dar voi accentua chestiunea transportului de persoane. 

Sunt încă foarte mulţi oameni cari privesc cu o mare neîncredere, considerându-i drept o nebunie. Zborul nu mai este eroism, cum era înainte de anul 1930. Motoare din ce în ce mai perfecţionate asigură transporturile aeriene pe cele mai îndepărtate puncte ale globului nostru fără niciun accident. 

Avioanele pe cari societatea T.A.R.S., le-a pus în exploatare sunt echipate cu astfel de motoare încât acei pasageri cari vor zburase vor convinge. 

Ce poate fi mai plăcut ca un zbor peste Carpaţii noştri pe cari îţi vine sărisă-i mângâi cu mâna? Sau peste Mureşul care şerpuieşte în vale liniştit, „în firea Ardeleanului*, trimiţându-ţi salutul lui de jos, ţie cel care te plimbi pe cerul românesc? 

Încheind, pot asigura marele public că noi cel de la Aeroportul Sibiu, de la comandant până de ultimul servant, aşteptăm cu drag oaspeţii care vor zbura cu cele mai elegante şi sigure avioane”, se preciza în mesajul transmis de mecanicul aviator maistru Ion I. Suciu.

România Viitoare, ziar ce apărea în Sibiu, scria în 1 iulie  1945 despre inaugurarea zborurilor comerciale de aici.

”Se aduce la cunoştinţa publică şi îndeosebi cercurilor economice din regiunea Sibiului, că în curând urmează a se deschide o linie aeriană internaţională, care va avea escală la Sibiu, având legături cu: Bucureşti — Sibiu — Arad — Oradea, Bucureşti — Timişoara cu legături spre Budapesta — Viena — Praga. 

Această linie deserveşte atât traficul de călători, cât şi traficul de poştă şi coletărie rapidă. 

Este important de a se şti că, corespondenţa comercială cu indicaţia „Par Avion" beneficiază de prioritate şi de toată urgenţa cenzurei la plecare — încât, ajungerea la destinaţie nu va necesita mai mult de 24 ore. 

Aeroportul este cel amenajat la N. V. de comuna Turnişor (la 3 km de oraş, lângă şoseaua asfaltată Sibiu — Alba lulia). 

Pentru ca un astfel de aeroport să poată funcţiona în condițiuni optime, s'a proiectat din partea Comitetului de iniţiativă, mai jos semnat, construirea unei aerogări cu anexele respective (una sală de aşteptare pentru pasageri — birourile de trafic — meteorologie — etc.). 

Cum o astfel de aerogara, este mai mult în interesul publicului interesat şi pentru a putea realiza cât mai urgent acest proiect, unele instituţii, au şi început să verse sume importante în acest scop. Astfel, facem un călduros apel către toată lumea comercială şi industrială faţă de o astfel de problemă, să binevoiască a contribui în măsura posibilităţii lor, vărsând sumele destinate pentru acest scop la Banca ALBINA Sibiu — în termen de 30 zile de la data prezentei publicațiuni — în contul 2252. 

Sumele depuse se vor confirma prin ziarele locale. 

Avem credința că publicul sibian va răspunde acestui apel, în măsura la care trebue să ne aşteptăm. 

Comitetul de iniţiativă:  Preşedinte Vasile Hada, primarul Municipiului Siiu; Şef de Stat Major al Reg. I. Aer., Cdor Mândăchescu. Membrii: Directorul general al Băncii „Albina" Dr. M. Veliciu; Secretarul general al Camerei de Comerț, V. Bozdoc; Reprezentantul industriei Ing. Fabricius; Directorul Uzinei Electrice Sibiu, Ing. Mitea; Dir. Arsenalului, Col. Basilescu; Secretar, Cdr. Aeroport Sibiu, Lt. Av. Mihăilescu P”, se preciza în articol.

Citește și:

”Inițial, Aeroportul trebuia să fie pe Calea Dumbrăvii și Cisnădiei”. Primele curse legau Sibiul de Arad, Oradea și București

Ultimul director de la Aeroportul Șura Mică, un presupus nazist

Tot România Viitoare scria în 30 ianuarie 1945 despre ”Scandalul de la aeroportul Sura-Mică. Cerem imediata arestarea nazistului Alfons Strasser”.

Era vorba de directorul aeroportului de acolo, cel care urma să fie desființat până la finalul anului, fiind acuzat de colaborare cu naziștii.

”Deşi au trecut peste 5 luni de când poporul nostru s’a descătuşat din lanţurile robiei hitleriste şi a început să vadă clar ce are de făcut, în mijlocul nostru se plimbă nestingheriţi cei mai periculoşi agenţi nazişti. 

Sfindându-ne zi de zi, ei ne privesc ironic îngăduinţa noastră laşă, şi sub ochii noştri continuă să saboteze interesele statului, aşteptând „să se întoarcă roata”. 

Unul din aceşti periculoşi bandiţi, — periculoşi cu atât mai mult cu cât continuă să ne poruncească şi să deţină posturi de cea mai înaltă răspundere — este şi domnul Alfons Strasser, comandantul aeroportului Şura Mică—Sibiu”, se preciza în articol.

Strasser era acuzat de colaborare cu regimul nazist și de furturi din Rusia.

”Fost ofiţer de echipaj şi pensionat în 1941, Alfons Strasser, este angajat din primăvara anului 1942 în postul de şef al aeroportului Şura Mică. 

Cunoscut de întreg personalul în subordine ca pasionat şi convins hitlerist, el s’a pus întotdeauna de-a curmezișul intereselor ţării noastre. Până la 23 August, când se socotea tare şi mare, Strasser avea faţă de funcţionarii de la aeroport o atitudine dictatorială, iar de atunci încoace sabotează făţiş, cu o îndrăzneală şi neruşinare nemaipomenită, intereselor statului. Acest lucru nu e mirare din moment ce atitudinea antinaţională e o tradiţie în familia lui. 

Tatăl său, fost ofiţer în armata austro-ungară, s-a angajat ca voluntar în organizaţia hitlerista „Todt” şi a luat parte cu gradul de căpitan, în iarna 1943—1944 la luptele din Răsărit. 

El deasemenea a cerut să fie înscris ca voluntar şi a luat parte la companiile din URSS, unde a fost decorat cu „Vulturul German” pentru „meritele excepţionale”. 

În iarna 1943—1944 Alfons Strasser a fost pe rând comandant de aeroport la Rostov, Zaporoje, Nicolaev, etc. Acolo, în cursul retragerii a pierdut sau a sustras sub pretextul grabnicei retrageri, întreg materialul cel avea în păstrare de la Direcţia Aviaţiei Civile. Dar n-a pierdut (şi cum era să piardă?) niciunul din lucrurile jefuite din teritoriile ruseşti, lucruri pe care le-a adus intact acasă. 

Soţia lui poartă şi astăzi un superb mantou de blană, „un fleac luat ca amintire”, jefuit din cine ştie ce colţ al Rusiei. Tot în cursul retragerii, la Nicolaev, situaţia complicându-se oarecum. Alfons Strasser şi-a introdus în mod ilegal şi consoarta în zona de operaţii, pentru a mai salva şi dânsa unele „mărunte amintiri şi fleacuri” furate din teritoriile U. R. S. S. 

Ca să o poată introduce, a dat-o drept doamnă de la Crucea Roşie, de unde n’a făcut parte niciodată în vatra ei. Şi „amintirile” au fost transportate frumuşel la domiciliu, pentru a garnisi apartamentele soţilor Strasser, în timp ce soldaţii noştri abia puteau să-şi târască ciolanele în retragerea lor din nenorocita campanie din Răsărit”, se mai preciza în articol.

Aflăm mai târziu, din același ziar că Alfons Strasser a fost arestat și anchetat de Curtea Marțială.

”Astăzi suntem în măsură să informăm cititorii, că în urma celor scrise de noi, Alfons Strassera fost arestat şi se află definit pentru cercetări la Curtea Marţială din localitate. Dar cu aceasta nu s-a rezolvat nimic. Pentru că Strasser încearcă în toate chipurile să i se dea, dacă nu libertatea totală, cel puțin câteva ore pentru a merge până la aeroport şi de acolo să fugă cu un avion in Germania. Strasser îşi joacă acum ultima carte. Autoritățile să fie foarte vigilente, căci Strasser îşi are „oamenii lui" în posturi de răspundere. Aceasta se va vedea din cele ce urmează”, scrie într-un articole ulterior.

În final Strasser a fost eliberat de către autorități, dar a fost demis din funcție.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

5 comentarii

Muresan

Acum 1 lună

Mi-e dor de zborurile de la Sibiu la Bucuresti cu avionu lAntonov 24, dimineata la 8:25, la ora zece, flanam prin Piata Universitatii in Bucuresti. Ce vremuri! Cu 200 de lei zburai la Bucuresti in 45 de minute.
Raspunde

Ciupercutza

Acum 1 lună

erai cintaretz la secu ?
Raspunde

@Ciypercuta

Acum 4 săptămâni

Nu, mai fraiere, eram un om care muncea și își permitea să călătorească elegant și comod până la București. Crezi că toată lumea a fost la Secu? Nu te duce capu' mai mult? Mare scofala, 200 de lei că sa mergi până la București. Nu toți eram sărăntoci că neamul tău.
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Emil

Acum 1 lună

Romanii au sarit din lac in puț...Partidul comunist fura mult mai putin decat partidele mafiote capitaliste de astazi PSD-PNL-UDMR care substitue proprietatile, munca si viata fraierilor cu o cruzime de nedescris.
Raspunde

Ger

Acum 1 lună

Stimate Domnule Alin Bratu, un nou document istoric care vrea sá ne arate un episod din perioada 1945 (+/-). Nu vreau sá critic, dar distanta Sibiu- Sura Micá, in mod sigur nu este de 24 km....poate dus-íntors. Iar fraza, "Desi intrá ín categoria acelora dintre sasi, care TREBUIAU sá fie dusi ín Rusia pentru MUNCA OBLIGATORIE..." ne aratá foarte clar ce caracter a avut autorul acelor ránduri. Asta e...
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus