La începutul lunii februarie 2024, profesorul Sorin Radu a fost reales pentru al doilea mandat în funcția de rector al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. La începutul celui de-al doilea mandat și înaintea sesiunii de admitere din acest an am realizat un amplu interviu în care am discutat despre taxe, despre programe de studii, despre parteneriatele universității, dar și despre profilul studentului și despre lumea în care trăim.
DESPRE MANDAT
Dle rector, ați început recent al doilea mandat la conducerea ULBS, de data aceasta de 5 ani. Înțeleg că nu ați avut emoții la alegeri, în lipsa unor concurenți. Cu ce gânduri l-ați început?
Emoții am avut, pentru că însemna responsabilitate și n-au fost doar niște alegeri foarte simple, cu rezultat deja cunoscut.
Am început mandatul cu același entuziasm ca și primul mandat și cu dorința de a implementa, dacă se poate chiar mai repede, proiectele pe care le aveam deja în derulare. Dar știam foarte clar că ne așteaptă o agendă încărcată, pentru că erau anunțate o serie de competiții atât la nivel național, cât și internațional și voiam să fiu pregătit pentru a aborda aceste provocări cu o echipă competentă și dornică să obțină rezultate.
În egală măsură, am început mandatul marcat de temeri, pentru că se anunța încă de atunci un an greu și se dovedește că este un an dificil din perspectivă financiară, în ciuda faptului că mai toți spun că este un an electoral și că managerii instituțiilor ar trebui să stea liniștiți. Dimpotrivă, este un an foarte dificil financiar, cu presiuni foarte mari.
Mai dificil decât în alți ani?
M-aș feri să fac asemenea comparație, dar pot să vă spun că cheltuielile pe care universitatea le are, ca de altfel și alte instituții publice, sunt mult mai mari față de cheltuielile pe care le aveam în aceeași perioadă a anului trecut. Spre exemplu, creșterile salariale. Precizez că la 1 ianuarie, cadrele didactice și personalul didactic auxiliar au beneficiat de creșteri salariale consistente. Aceste creșteri salariale nu sunt încă acoperite prin contractul instituțional pe care l-am semnat cu Ministerul Educației. Am încredere că în perioada imediat următoare vom beneficia de o rectificare bugetară. Dar din ianuarie până în acest moment, problema acoperirii salariilor creează o presiune foarte mare pe managementul universității.
În plus, creșterea costurilor cu serviciile de întreținere a universității, de asemenea, ne obligă la construirea unui plan de management extrem de riguros, care generează uneori supărări din partea unor facultăți, departamente, colegi, pentru că nu putem da curs cu rapiditate tuturor cererilor, îndreptățite de altfel.
Când vine, de obicei, rectificarea bugetară?
Anul trecut nu a avut loc o rectificare bugetară, nu știu să vă spun, mă depășește. Informațiile pe care le avem de la minister sunt că vor fi asigurate în acest an cheltuielile salariale, fără să vă pot da detalii pe această temă.
Dar supărările de unde vin cel mai des?
Mă refer la faptul că echipa de conducere nou instalată a abordat cu entuziasm lucrările de modernizare și reabilitare a unor spații în învățământ, în condițiile în care avem două investiții majore în derulare și alte proiecte în faze diferite de elaborare. Dar este dificil să calibrăm toate nevoile. Adică, pe de o parte, depunem eforturi să ducem la bun sfârșit investiția pentru Facultatea de Litere și Arte (Str. Banatului), apoi cea demarată la Facultatea de Științe (Str. Ion Rațiu), dar în egală măsură ne dorim să mai facem lucrări de reparații și întreținere la celelalte facultăți. Recunosc însă că e destul de complicat să menții un echilibru între toate facultățile.
În plus, derulăm o serie de proiecte de cercetare finanțate prin PNRR, unde bugetul primit nu este cel pe care l-am contractat inițial și așteptăm ca ministerul să vireze tranșele aferente anului 2024. Universitatea trebuie să deruleze aceste proiecte din resurse proprii până la momentul în care ministerul va rambursa cheltuielile efectuate.
Adică ULBS a câștigat proiecte, dar bugetele n-au fost virate?
N-au fost integral virate la nivelul cheltuielilor pe care le avem în această fază de implementare, conform contractelor semnate.
Apropo, de ce nu ați avut concurenți la alegeri?
Asta trebuie să-i întrebați pe colegi. N-aș putea să vă răspund la această întrebare. Știu doar că am fost singurul candidat și știu că nu am avut cunoștință de colegi care ar fi fost interesați să candideze. În fond, am cultivat și cultiv un comportament democratic. Dar înclin să cred că a fost vorba și despre faptul că majoritatea colegilor au înțeles că ULBS este pe o direcție sănătoasă de evoluție (...)
DESPRE TAXE
DESPRE PROGRAMELE NOI
În 2023, au fost introduse trei programe noi pentru domeniul „Sănătate”: Medicină în limba engleză, Balneofiziokinetoterapie și Recuperare, precum și Informatică economică în limba engleză. Cât de solicitate au fost?
Le menținem pe toate și la admiterea din acest an. Programul de Medicină limba engleză se bucură de un real succes, dar surpriza la fel de plăcută a fost programul de Business Informatics, unde anul trecut s-au ocupat toate locurile și estimăm că și în acest an va fi o concurență serioasă. La acest program 20 de locuri au fost finanțate de companii private, parteneri ai universității, și oferta lor rămâne și în acest an și le mulțumim Propunerea mea va fi să creștem numărul de locuri la acest program spre cifra maximă pe care ne-a aprobat-o ARACIS. În orice caz, în scurt timp repartizarea locurilor pentru admiterea din acest an urmează să fie discutată și aprobată în Senat.
Alte programe noi vor fi anul acesta?
Am lansat programul Biologie în limba engleză la Facultatea de Științe, iar la ARACIS e în evaluare Medicină dentară în limba engleză.
DESPRE STUDENȚI
Conform datelor de la admitere, numărul studenților la ULBS a crescut. Dar dacă e să fim realiști, universitatea din Sibiu ar rezista greu fără tinerii care vin din alte județe. Cât de mult vă bazați pe ei? Care e proporția studenților din județele învecinate – Vâlcea, Hunedoara, Alba etc.?
În ultimii 4-6 ani, universitatea s-a mișcat în această anvelopă de 15.000 de studenți. Cam 40% dintre studenți provin din județul Sibiu, iar cca. 60% provin din județe limitrofe, dar și din județe îndepărtate. Suntem o universitate națională, pentru că la ULBS vin studenți din aproape toate județele țării. Ca pondere, după Sibiu este județul Vâlcea, apoi Alba, Brașov, Mureș, Hunedoara, Harghita, Covasna, Bistrița, dar este în creștere numărul studenților din Argeș, Dolj, Mehedinți, Bacău, inclusiv din Suceava.
Activați în universitate de mulți ani, ați fost decan, acum rector. Cum vedeți evoluția tinerilor care vin să facă o facultate? Cum s-au schimbat motivația, interesele lor în ultimele decenii, dar și relația dintre profesori și studenți?
Profilul studentului s-a schimbat enorm în ultimii ani. O schimbare majoră a fost determinată de efectele pandemiei, cei aproape doi ani de restricții generând schimbări importante – de la izolarea socială, la accesarea resurselor în formate digitale, dar și la stilul de învățare. Aș zice că universitatea încă nu a revenit din perspectiva activităților studențești și a relației cadrelor didactice cu studenții la perioada de dinainte de pandemie.
E destul de delicat și complicat să vorbesc despre această temă a profilului studentului, pentru că și noi, cadrele didactice, ne-am schimbat. Astăzi studenții sunt mult mai aplecați spre partea pragmatică a învățării, sunt mult mai nerăbdători în a vedea rezultate concrete, sunt mult mai dificil de înțeles. Cumva atitudinea lor față de școală s-a schimbat.
Spre bine sau spre rău?
Există acel discurs „Când eram noi studenți, parcă citeam mai mult”, „Când eram noi studenți, ascultam de cadrele didactice mai mult, eram mai disciplinați”. E o realitate aceea că tinerii se schimbă și noi, în egală, măsură, trebuie să ținem la ceea ce este tradițional pentru învățământul românesc, dar deopotrivă să ne calibrăm pe această schimbare. Oportunitățile de care beneficiază tinerii de astăzi sunt net superioare față de cele pe care le aveam în urmă cu câțiva ani - de la oportunitatea de a face stagii concrete de practică în firme și instituții publice partenere, de la spital până la instituții ale administrației publice și la posibilitatea de a studia, unul-două semestre, în universități partenere din Europa, fie că sunt membre ale Alianței FORTHEM, fie că sunt universități partenere prin programul Erasmus. Aceste oportunități sunt valorificate de studenți. Numărul mobilităților este în continuă creștere. Și acești studenți se întorc de acolo cu un alt profil, cu ambiții mai mari și cu o dorință de dezvoltare mult mai accentuată.
Sigur că, cel puțin la domeniile unde e necesar un studiu teoretic mai aprofundat, e mai greu să reușești să convingi un student să petreacă ore întregi în bibliotecă sau să studieze online accesând resurse digitale. Tehnologia de care beneficiază studentul de azi îi oferă acestuia posibilitatea să-și facă rost de informații într-un ritm mult mai alert. Și de aici poate și uneori impresia că știe foarte multe lucruri și că reușește să învețe foarte repede – dar aceste informații sunt de cele mai multe ori cu caracter vizual și au nevoie de aprofundare.
Noi nu suntem întotdeauna mulțumiți de modul în care studenții se apleacă asupra calității pregătirii lor. Poate că nici noi nu am reușit să găsim echilibrul între partea practică și cea teoretică. Dar știu că suntem într-un moment de schimbare, într-un moment de cumpănă, în care, pe de o parte, noi, ca profesori, trebuie să înțelegem această schimbare și să încercăm să le atragem atenția în intervalul de timp pe care îl avem, pentru că nu mai avem ca societate răbdarea pe care o aveam în urmă cu ani, dar pe de altă parte să încercăm să-i convingem că universitatea le poate oferi nu numai informații, le poate modela un anumit comportament și le poate crea oportunități de dezvoltare pe care ei uneori nici nu le înțeleg, pentru că ele însele sunt în dinamică. Nu știa nimeni în urmă cu 2-3 ani despre oportunitatea de a lucra într-un proiect de cercetare finanțat prin PNRR, în care un lider de proiect, precum Franco Moretti, vine să creeze aici o echipă de cercetare. Aceasta este o oportunitate pe care eu nu aveam cum să i-o descriu unui student cu ceva timp în urmă.
Cadrele didactice trec ele însele printr-o provocare atunci când relaționează cu studentul (...) Această provocare au trăit-o toate generațiile dinaintea noastră. Acum ritmul este cel care face diferența.
Din ultimul raport de activitate, aflăm că din cei care fac licența, jumătate sunt în căutarea unui loc de muncă după finalizarea studiilor. Iar o pătrime nu sunt angajați în domeniul studiat. Universitatea se adaptează greu la piața muncii din Sibiu sau piața muncii se dezvoltă fără a ține cont de ce se întâmplă între pereții universității?
Este absurd să credem că va exista vreodată o societate în care absolvenții vor fi pregătiți 100% pentru a fi integrați în domeniile pentru care se pregătesc. N-am mai vorbi de inter- și trans-disciplinaritate. Pe de altă parte, dacă noi am pregăti studenții strict pentru ofertele de joburi pe care le avem la un anumit moment, n-ar mai apărea progresul. Nu există niște reguli foarte clare pentru angajator în privința profilului absolventului după un număr de ani, pentru că această piață este una extrem de mobilă și nevoile se schimbă mereu. Nu cred că este benefic ca toți cei care termină un anumit program de licență să fie angajați în domeniul pentru care s-au pregătit. Adică există domenii, programe de studii, unde abilitățile, competențele pe care le dobândești îți oferă posibilitate să lucrezi în domenii interdisciplinare, îți oferă posibilitatea să te adaptezi la niște provocări cu totul noi, pentru că, în fond, nu ți se livrează în facultate doar o sumă de cunoștințe, ci abilități și competențe. Altfel, nu te adaptezi nevoilor de pe piață.
În octombrie 2023, ați înființat Biroul Echitate, Diversitate și Incluziune cu scopul de a promova „egalitatea de gen la toate nivelurile”. De ce era necesar acest birou, nu era până atunci promovată echitatea, diversitatea sau incluziunea?
Există niște reglementări europene la care ne-am racordat. Acele direcții europene sunt susținute de Guvernul României. Mai mult decât atât, ca să creezi o universitate incluzivă, în care toți colegii, indiferent de rasă, gen, sex, să aibă șanse egale de progres, trebuie să existe o strategie și trebuie să existe o conștientizare a drepturilor de care tu poți beneficia.
Drept urmare, am considerat că e nevoie de un asemenea plan, că trebuie să existe o structură care să ofere suport în comunitatea noastră, fie că vorbim de studenți, fie că vorbim de cadre didactice. Cred că a fost un pas făcut la timp, în concordanță cu strategiile pe care le-au adoptat și alte universități. O strategie care nu face altceva decât să poziționeze universitatea sibiană ca o universitate europeană.
A început să activeze acest birou?
Nu a început efectiv, pentru că toamna trecută, după cum știți, a fost publicată Legea austerității bugetare care ne-a obligat să desființăm, practic, toate birourile. Biroul a devenit compartiment, iar planul de lucru trebuie regândit.
DESPRE ULBS, CA UNIVERSITATE UMANISTĂ
La sfârșitul anului trecut, în cadrul a două runde ale celei mai ambițioase competiții organizate până acum în sistemul românesc de cercetare, ULBS a câștigat șase proiecte (patru din domeniul literatură și două din domeniile științelor sociale/umaniste și fizică), cu un buget total de 7,8 milioane euro. Turnul Sfatului a scris despre ele, iar cu doi dintre cercetătorii de top aduși la Sibiu am făcut și interviuri (Franco Moretti și Katarzyna Molek-Kozakowska). Acum, că a trecut emoția câștigării acestor proiecte, cum vedeți impactul lor pentru poziția ULBS pe plan național?
Aș menționa, pe lângă cele șase proiecte, și pe al șaptelea pe care l-am câștigat pe Componenta I10, menit să încurajeze dezvoltarea carierei de tânăr cercetător (...) Ca la orice competiție, acum mi se pare că partea cea mai ușoară a fost să câștigăm proiectele și după ce a trecut entuziasmul începe dificila muncă de implementare.
Marele câștig al acestor tipuri de proiecte este acela că ai șansa să aduci în universitate un lider, o personalitate cu vizibilitate internațională, care aduce cu sine nu doar prestigiul, ci și bunele practici și experiența pe care o are în managementul unor echipe de cercetare la nivel internațional. Ori, un scop al acestor proiecte este acela de a construi la Sibiu echipe de cercetare care în siajul prestigiului de care se bucură acest lider, să reușească la rândul lor să multiplice aceste modele de bună practică.
Un alt scop este acela de a aduce în cadrul universității nume importante, oameni de valoare care, de altfel, au și fost angajați - precizez că pentru toate cele șase proiecte, contractele de angajare pentru echipele cu care am câștigat proiectele au fost încheiate la timp - și lucrează cu colegii mei în mod direct. Echipele sunt formate din foarte mulți tineri cercetători . Deci, învățăm cum să dezvoltăm proiecte de cercetare de anvergură europeană și internațională.
Rezultatele pe care eu, ca rector, le aștept sunt cele pe care le putem cuantifica: creșterea numărului de publicații în reviste și edituri din fluxul principal, indexate în baze de date cât mai importante, creșterea numărului de volume publicate la edituri de prestigiu; mă aștept la câștigarea unor proiecte la alte competiții de finanțare, pentru că aceste nuclee care s-au format deja vor aplica la aceste competiții și vor reuși să aducă noi finanțări pentru universitate. Toate acestea ar trebui să creeze în ULBS o cultură organizațională bazată pe încrederea că cercetarea este singura cale prin care universitatea noastră poate progresa și poate deveni un punct de reper în România și în Europa.
Pe de altă parte, mă aștept ca rezultatele finale ale acestor proiecte să ducă la creșterea prestigiului instituțional al ULBS și să atragă noi oameni de valoare în instituție. Nu în ultimul rând, mă aștept ca rezultatele măsurabile în ierarhia din rankingurile internaționale să poată fi observate. Îmi exprim încrederea că după 2-3 ani se vor vedea aceste progrese cantitative și calitative.
Haideți să explicăm în cuvinte mai puțin tehnice știrile despre ULBS din ultimii 2-3 ani, cel puțin după cum le-am observat eu: Editura universității a devenit vizibilă și activă, anunțând foarte des noi apariții editoriale în diferite domenii; Biblioteca ULBS s-a transformat aproape într-o instituție model, care dacă nu concurează, atunci completează Biblioteca Județeană; Prorectorul ULBS Andrei Terian este ales cercetătorul anului la categoria „științe umaniste”; Literatura a atras cei mai mulți bani la universitate etc. Înseamnă aceste lucruri o întoarcere cu fața spre disciplinele umaniste ale universității sibiene; au fost acestea prea mult neglijate în mandatele rectorilor care au venit de la Inginerie sau e visul dvs. să transformați ULBS într-o universitate umanistă?
Niciuna dintre aceste variante (zâmbește), nu este o orientare a universității spre aceste discipline. Sunt niște rezultate care s-au născut datorită unui nucleu de cercetători, de cadre didactice care sunt în plină ascensiune. Cumva așa s-au aliniat astrele, ca în domeniul științelor umaniste, sociale să existe un nucleu de cercetători care, datorită management-ului lor au reușit să valorifice niște oportunități.
Nu am spus și nu cred că există o concurență între domenii în cadrul universității. Am încurajat deopotrivă și proiectele care vin din domeniul medicinei sau domeniul ingineriei. Statistic vorbind, nu cred că o universitate are șansa ca într-un perioadă limitată de timp să producă un număr de cercetători de top în toate domeniile. Universitatea noastră este una comprehensivă, are peste 50 de domenii la nivel de licență și masterat care au ritmuri de dezvoltare diferite. Întâmplarea face ca pe domeniul științelor umaniste și sociale, iată, să reușim să creăm echipe de cercetare care au câștigat proiecte semnificative.
Dar nu am neglijat celelalte domenii. Vă dau două exemple. Universitatea, prin Facultatea de Medicină, este prezentă în cel mai mare proiect de cercetare care s-a finanțat până în prezent în acest domeniu. Este vorba despre proiectul ROGEN (Dezvoltarea cercetării genomice în România, proiect finanțat prin Programul Sănătate 2021-2027 – n.n.), care va fi coordonat de Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. Este un proiect de peste 85 de milioane de euro.
Pe domeniul Inginerie tocmai am semnat un proiect pe care l-am caracterizat ca fiind „istoric” - campusul pentru învățământ dual. Este un proiect la care Facultatea de Inginerie are contribuția esențială. Colegii ingineri au scris proiectul și datorită lor a fost câștigat.
Nu se schimbă profilul universității, sub nicio formă. Dacă vă uitați și la ponderea numărului de locuri pe care le distribuim în fiecare an în Senatul universității, o să constatați că ponderea nu o deține domeniul științelor umaniste sau sociale, ci domeniul științelor inginerești, științe , medicină.
Asta era curiozitatea mea - poate ați simțit că înaintea dumneavoastră aceste domenii au fost mai neglijate.
Nu, n-am spus-o și nu cred în asta. Eu văd lucrurile așa: universitatea este comprehensivă. Trebuie să răspundă unor nevoi pe care comunitatea noastră le are. Avem o platformă industrială în plină dezvoltare. Drept urmare, Facultatea de Inginerie, Facultatea de Științe și Facultatea de Științe Economice sunt susținute tocmai pentru că deservesc niște nevoie imediate ale absolvenților noștri și ale comunității. Facultatea de Medicină joacă și ea un rol esențial în comunitatea noastră, în plan regional și național, alături de toate celelalte facultăți.
Dacă științele umaniste au fost de ani de zile, ca număr de studenți, într-un continuu regres, pentru că nevoia pe piață n-a mai fost atât de mare - știți foarte bine că s-au făcut schimbări legislative care au redus numărul de cadre didactice în școlile din România etc. - este bine că facultățile de științe umaniste s-au reorientat spre cercetare. E vorba aici și de timpul pe care îl poți aloca cercetării; nu poți să-i ceri un medic să aloce cercetării același timp pe care îl are un profesor de la un departament de științe umaniste.
Ideea este că nu am neglijat și nu voi neglija celelalte domenii.
Bine, înțelegem că domeniul Literatură are o poziție bună. Dar cum stă Istoria, se mai află aceasta în pericol, așa cum atrăgeați nu demult atenția?
În penultimul clasament internațional dat publicității (SCImago) Literatura era plasată pe locul întâi, iar Istoria - pe locul doi la nivel național.
Dar care e situația reală? Mă refer la număr de studenți, la prestigiu, la atitudine.
Eram întrebat atunci, în preajma admiterii din 2023, de ce sunt aceste dezechilibre - la unele programe de studiu sunt candidați foarte mulți, iar la altele mai puțini. Eu am dat exemplul unui program care nu avea un număr de candidați foarte mare, fiind și din departamentul meu (...)
Spuneați că nu e o situație specifică României, că e la nivel european.
Întreg Departamentul de Istorie, Patrimoniu, Teologie protestantă are în jur de 200 de studenți în total, cu toate specializările. Deci, nu este în pragul desființării, sub nicio formă, cu atât mai mult cu cât avem acolo un colectiv de cadre didactice cu o vizibilitate foarte bună la nivel național și internațional. Nu spun asta pentru că și eu fac parte din acest colectiv, dar acest colectiv este prezent în competițiile de granturi, în comisiile naționale, activitatea științifică este vizibilă în fluxul principal de publicații. Drept urmare, prestigiul de care se bucură Istoria la Sibiu este unul mai mult decât onorant.
Dar eu mă refer la măsurile luate în ultimii ani, pe care le-ați amintit și dvs. în conferința de anul trecut. Adică reducerea dramatică a numărului de ore de Istorie sau înlocuirea unor profesori de Istorie cu suplinitori care nu au specializare, blocarea pentru mai mult timp a angajărilor în instituții în care absolvenții de Istorie erau cumva favorizați - muzee, instituții de cultură etc. Cum vedeți dvs., ca profesor, ca rector, ca istoric acest lucru; dacă dispare Istoria cu ce o înlocuim? Poate politicienii asta și doresc - să uităm istoria, să o înlocuim cu propaganda politică? Dvs. meditați la acest lucru?
Eu lucrez în universitate din 1997. Am fost student din 1990, deci aș zice că peste 30 de ani am activat în domeniul Istorie. Am trăit multe perioade în care părea că orizontul cumva se închide pentru acest domeniu, dar nu s-a ajuns în acel moment și nu se va ajunge. Adică nu pot să-mi imaginez că într-o Românie care crede în valori democratice, că într-o Românie care crede în valorile europene se va discuta vreodată despre închiderea programului de studiu „Istorie”. Nu, nu pot să-mi imaginez un asemenea scenariu. Nu cred că cineva va putea întoarce România la anii regimurilor totalitare, a regimului comunist, în care Istoria ca specializare era folosită mai degrabă pentru propagandă. Nu pot să îmi imaginez că vom ajunge acolo.
Dar, pe de altă parte, realist vorbind, putem constata că de ani buni nu există o strategie națională cu privire la dezvoltarea acestui program, că instituțiile de cultură, instituțiile muzeale au statutul unei Cenușărese. Asta se poate observa fără să fim specialiști în domeniu.
Eu am încredere că politicienii au ajuns sau vor ajunge la înțelegerea nevoii de a susține dezvoltarea acestui domeniu. Personal, cred că ar trebui ca (mai) toate programele de studiu să beneficieze de câteva ore generale în domeniul Istorie - cursuri transversale care să se adreseze unui public mai larg, pentru că nevoia de pregătire a cetățeanului și de înțelegere a culturii democratice nu o putem face doar în anii de școală generală. Am putea combate fake news-ul, am putea combate extremismul, adică o mai bună cunoaștere a Istoriei aduce mai multe beneficii. Nu în sensul propagandistic, pentru că am depășit cred faza în care istoria era confundată cu propaganda.
Aștept cu interes admiterea din acest an. Nu mă aștept la creșteri exponențiale, dar sunt convins că Departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie protestantă își va atinge obiectivul de a avea minim o grupă la fiecare program de studiu în parte (istorie, studiul patrimoniului, și conservare-restaurare).
Paradoxal, pe de o parte vorbim despre lipsa de popularitate a acestor discipline (umaniste), a faptului că nu sunt ofertante pentru tineri; dar pe de altă parte - așa cum ați menționat deja - în clasament mondial al universităților, făcut public recent, Literatura, Istoria și Teologia sunt domeniile de top ale ULBS. Cum se explică acest lucru?
Nu e niciun paradox. Explicația stă în ceea ce discutam adineauri, adică în existența unui nucleu de cadre didactice care au reușit să aibă niște rezultate excepționale în ultimii ani. Este o generație care s-a născut acum pe domeniile acestea, strânse toate sub umbrela mare a științelor umaniste, și care a reușit să producă rezultate cuantificabile. Să nu uităm că rankingurile internaționale măsoară rezultatele dintr-un anumit moment - număr de articole, număr de citări etc. Asta este explicația. E, să zicem, generația lor, a noastră (mă includ și pe mine aici). Nu înseamnă că celelalte domenii și-au pierdut cumva actualitatea sau că nu se face cercetare.
Eu cred că treptat se vor atinge rezultate excepționale și pe celelalte domenii sau cel puțin că vor ajunge la un nivel mai bun decât cel pe care îl avem. Sunt ritmuri diferite, sunt generații diferite, sunt schimburi de generații la fiecare domeniu în parte (...) Finanțarea universității depinde într-o pondere semnificativă de domeniile inginerie, medicină, științe, pentru că avem un număr mare de studenți și alocații bugetare mai consistente aici.
Într-un răspuns la o solicitarea de-a noastră, spuneați că puneți un accent mare pe disciplinele umaniste, pentru că le considerați „esențiale pentru orice universitate modernă din societatea contemporană”, dar că, totodată, importanța strategică a științelor umaniste nu se reflectă și în grilele actuale de finanțare națională, unde majoritatea programelor din această ramură beneficiază de un coeficient de finanțare minim (adică 1). De ce se întâmplă acest lucru?
Dacă urmăriți rezoluțiile Consorțiului Universitaria, o să vedeți că cel puțin de când suntem noi acolo, bănuiesc că și înainte, această problemă este cuprinsă. Ne adresăm ministerului și solicităm de fiecare dată schimbarea acestei formule de calcul a finanțării.
Care sunt răspunsurile?
Că se va analiza și se va căuta o soluție care să mulțumească pe toată lumea. Dar niciodată n-am vrut să se transmită mesajul că unele domenii sunt mai bine finanțate decât celelalte și că ar trebui să se reducă finanțarea unora (...) Noi ne dorim să crească finanțarea la domeniile științelor umaniste și al științelor sociale, nu ne-am propus niciodată să scadă finanțarea la celelalte domenii.
Toată lumea vrea să ne comparăm cu universitățile europene, dar în România resursele sunt limitate și e foarte greu să modernizezi infrastructura, să reabilitezi spații de învățământ, să le dotezi cu echipamente performante fără un buget adecvat și mai ales predictibil. Dar mai ales e dificil să atragi și să pregătești o resursă umană adecvată, centrată pe performanță, tocmai datorită resurselor financiare limitate.
DESPRE PARTENERIATE
Când v-am întrebat despre parteneriatele pe care le are ULBS, ne-ați spus că universitatea e văzută mai bine în străinătate decât în țară, argumentând că lucrurile se mișcă mai greu, deoarece e greșit înțeleasă „concurența universităților în plan național”. Dați-ne un exemplu despre cum este văzută concurența pe plan național.
Haideți să plecăm de la ultima poziționare în Metaranking, comentariile unor anonimi, care se întrebau de ce suntem doar pe locul 14, când va ajunge universitatea în primele trei universități din România etc.?
În ceea ce privește prestigiul de care s-a bucurat universitatea în plan local: până acum câțiva ani, știm cu toții, universitatea nu a fost o instituție care „să ridice în picioare”, iertați-mi expresia, autoritățile publice, întreaga comunitate și să reprezinte un punct de reper major în comunitatea sibiană, în ciuda faptului că aveam un număr mare de studenți, că dezvoltam programe de studii, că Sibiul creștea ș.a.m.d. Existau tot felul de poziții vizavi de universitatea noastră; n-aș vrea să folosesc sintagmele respective. Universitatea a reușit să câștige încrederea cel puțin a unor parteneri din străinătate. Așa a crescut. Inițial am intrat în alianțe importante, am semnat acorduri de colaborare cu diferite instituții, am participat la proiecte de cercetare cu universități occidentale și încet-încet s-a creat o rețea care s-a bazat pe încredere și pe exigența.
Recunoașterea națională și locală a venit un pic mai târziu. Dar asta este percepția mea. Universitatea, din punctul meu de vedere, a început să fie mult mai vizibilă în plan național - mă refer la câștigarea unor proiecte de amploare, la implicarea în parteneriate cu universități și instituții prestigioase, în ultimii doi ani semnând parteneriate strategice cu UBB din Cluj-Napoca și cu Universitatea Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca.
Acum câțiva ani am trăit sentimentul că nu suntem suficient de bine receptați la nivel local, că nu avem credibilitate suficient de mare, dar constat că această percepție publică s-a schimbat mult în ultimul timp și mă bucur.
Sunt posibile acorduri și cu universități din alte zone ale României, spre exemplu cu una din București sau din Iași?
Ca să închei un parteneriat strategic, trebuie să analizezi care este nevoia sau care ar fi obiectul unui asemenea parteneriat. Ce vă pot spune este că ULBS a aplicat în parteneriat cu mai multe universități de prestigiu din România la o competiție majoră de cercetare - cea dedicată înființării centrelor de excelență în cercetare. Sunt opt aplicații la care universitatea noastră este partener și care reflectă toate domeniile din universitatea noastră. Aceasta reprezintă un alt exemplu că universitatea sibiană este recunoscută, este respectată, apreciată și că a depășit ca imagine granițele unei universități județene sau regionale, provinciale.
DESPRE CLASAMENTE
În acest an, ULBS a înregistrat cea mai mare creștere în topul național al universităților, elaborat de minister, față de rezultatele de anul precedent. Totuși, rămâne la jumătatea clasamentului. Vedeți ULBS ajungând în primele 10?
Depinde cum analizăm datele. Poziția 14 din 30, doar că cele 30 sunt dintr-un total de 52 de instituții. Sunt 89 de instituții de învățământ superior în România; din cele 89, 52 sunt de stat, din cele 52, doar 30 au reușit să intre în acest ranking național. Cu alte cuvinte, noi putem să spunem că suntem pe locul 14 din 30. Sau putem spune, la fel de corect, că suntem pe locul 14 din 52 sau 14 din 89.
Prezența în top 10 nu este o miză pentru noi. Nu e un scop în sine intrarea în anumite clasamente. Menținerea într-un ranking este foarte, foarte dificilă. Piața este extrem de competitivă, evaluările sunt cantitative. Situația e diferită de la an la an. „Productivitatea” în știință nu poate fi menținută în fiecare an. Nu știu cum va arăta clasamentul pentru anul viitor.
Susțin că prezența în clasamente trebuie să fie rezultatul creșterii sănătoase. Cred că este extrem de important să investim în tineri, să creăm o structură și o cultură organizațională focusată pe calitate în cercetare și pe încurajarea tinerilor în această direcție. Rezultatele nu vor întârzia să apară. Că vom fi pe 14, pe 10, pe 16 sau 20, nu văd o catastrofă atâta timp cât știu că se construiește sănătos.
DESPRE PROIECTE DEMARATE
La ce etapă se află amenajarea terenurilor de sport și vestiar necesare Căminului studențesc nr. 6 al ULBS?
Nu a fost demarată investiția pentru că acolo trebuie aprobat PUD-ul. Lucrurile se mișcă și vom finaliza investiția.
Știu că terenul a fost preluat de la Primărie pe 10 ani, dar că investiția trebuia realizată până la începutul anului 2024.
Noi am clarificat deja acest lucru. Terenul a rămas la noi în administrare, dar noi nu am putut demara acea investiție pentru că nu era reglementată situația.
Dar care sunt planurile pentru acea zonă?
Vom face două terenuri, care să completeze amenajarea spațiului verde pe care am făcut-o între cele două cămine. Am mai construit o filigorie, am făcut o parcare în spatele căminului 7 cu 62 de locuri. Urmează doar partea din față unde vor fi două terenuri de sport pentru studenți.
Ce noutăți aveți legate de Arena Universitară? Prezentarea proiectului a atras multe persoane oficiale la Sibiu, inclusiv miniștri.
Noutatea este că nu avem nicio noutate. Mențin ceea ce spuneam ultima dată - universitatea a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a aduce proiectul într-o fază de finanțare. Este pe agenda CNI-ului, s-a validat studiul de fezabilitate, fac cât pot în sensul de a convinge factorii politici să clarifice ce vor face în momentul în care vor expira prevederile legii austerității. Drept urmare, după data de 30 iunie, voi încerca să discut din nou cu conducerea CNI și cu reprezentanții politici care pot și doresc să sprijine acest proiect.
Din estimările dumneavoastră, veți pune piatra de temelie în acest mandat?
Nu sunt Mafalda, dar eu sunt cu conștiința împăcată că am făcut chiar mai mult decât ar fi trebuit și nu mă voi opri acum. Voi bate la uși, voi continua să susțin importanța acestui proiect pentru comunitatea sibiană și pentru regiunea din care facem parte. Sper ca toată lumea să înțeleagă că nu este un obiectiv de investiții important doar pentru ULBS.
Acuma ULBS nu are o zonă sportivă, un stadion, o sală de sport.
Nu, pentru că am început acest proiect, care a fost derulat într-un ritm mai lent decât ne-am imaginat noi și nu putem în acest moment să demarăm un alt proiect pentru că ne întoarcem la aceeași problemă - terenul. Avem infrastructura de la Facultatea de Științe, unde terenurile de sport au fost integral amenajate - sunt ultramoderne, cu dotări profesionale. Vom finaliza în 2025 și investiția care vizează modernizarea sălii de sport de la aceiași facultate.
Care e situația campusului dual de pe Calea Dumbrăvii?
Se va lansa caietul de sarcini în licitație. Așteptăm finalizarea PUZ-ului, știți că a fost în dezbatere publică, acum așteptăm hotărârea Consiliului Local. Odată ce apare, se va lansa licitația pentru achiziția serviciilor de proiectare și execuție.
Ce va fi, până la urmă, acel campus dual? Inițial, era vorba că va fi destinat elevilor, unde tinerii din licee vor învăța în stilul claselor duale care există în prezent în unele licee din Sibiu.
Da, exact acesta este obiectivul.
Dar în vizita sa recentă la Sibiu, ministrul Educației a vorbit despre doctorat profesional.
Este vorba despre conectarea învățământului dual din licee, fostele școli profesionale, cu învățământul dual din universitate. Facultatea de Inginerie are și ea această linie de dual. Când doamna ministru a făcut referire la doctoratul profesional, se referea la linia de specializare de la universitate.
Adică vor fi câteva grupe de studenți care învăță în sistem dual. Dar preponderent vor fi elevii de la liceele partenere. În viitorul campus vor avea laboratoarele, acolo se vor pregăti din punct de vedere practic, ajutați de experți și tehnicieni din cadrul companiilor private partenere. Deci, ei vor beneficia în acest campus de spații pentru pregătire practică, ateliere etc., spații pentru pregătire teoretică, spații de relaxare, inclusiv activități sportive, sală multifuncțională, inclusiv spații de cazare și servit masă. Nu vom înlocui liceele pentru partea teoretică. Nu va fi un nou liceu. Liceele existente vor derula procesul didactic teoretic în propriile școli.
Interesul ULBS în acest proiect e de a atrage tot bazinul de tineri din Sibiu spre universitate ulterior?
O parte din ei.
Adică nu vor fi obligați să vină la ULBS?
Nu, e exclus. Dar cei care vor vrea să-și finalizeze studiile liceale și vor dori o pregătire universitară vor fi așteptați la universitate. ULBS a jucat aici rol de catalizator al energiilor locale, aducând laolaltă în acest proiect autorități locale, licee și companii private.
Care dintre aceste două proiecte va fi realizat primul - Arena universitară sau Campusul dual?
Realist, Campusul dual/PRODUAL, pentru că avem un contract semnat cu ministerul, avem finanțare asigurată. Atâta timp cât nu apar piedici pe care nu le pot anticipa acum, nu văd niciun motiv ca în câteva luni să nu începem lucrările.
DESPRE INVESTIȚIILE DIN ACEST AN ȘI DIN ACEST MANDAT
Haideți să facem o recapitulare a investițiilor mari pe care le aveți în vedere în acest an și a celor pentru întregul mandat, ca la final să putem face un bilanț.
În primul rând dorim să finalizăm investiția de pe Banatului pentru Facultatea de Litere și Arte; să derulăm investiția de la Facultatea de Științe; să continuăm implementarea proiectului de digitalizare a universității: TRADISMART, la care s-a încheiat licitația pentru achiziția serviciilor de rețelistică și vom lansă licitația pentru Centrul de Simulare în Medicină.
Așteptăm rezultatele pentru două proiecte - o linie PNRR dedicată modernizării căminelor și cantinei: la afișarea rezultatelor intermediare, ULBS era pe primul loc în țară. Va fi o investiție de peste 4 milioane de euro pe care o vom face în Căminul 4 din Vasile Aaron și în cantina universității. De asemenea, așteptăm evaluarea unui nou proiect de modernizare a infrastructurii depus la ADR Centru (Alba) care are în vedere extinderea și modernizarea Facultății de Inginerie.
În ce constă această investiție?
Extinderea clădirii, cu un etaj retras și mansardă, și reabilitare parțială. Nu știm când vor fi afișate rezultatele și dacă vom obține finanțare.
În ceea ce privește infrastructura, în acest mandat, îmi doresc să punem accent pe modernizarea spațiilor pe care le avem (încă avem săli de curs și seminar în care mobilierul este vechi. Dacă va apărea o linie nouă de finanțare, ne dorim construirea unui cămin nou pentru studenți, respectiv să demarăm lucrările în vederea construirii sediului Facultății de Științe Socio-Umane, unde studiul de fezabilitate este finalizat.
DESPRE FRAUDE
Ați depus o plângere, iar Parchetul European (EPPO) a efectuat la sfârșitul anului trecut percheziții în cadrul unei anchete la ULBS, în care era vorba de posibile fraude cu fonduri Erasmus. Ce informații aveți despre acest dosar?
Plângerea a fost depusă în octombrie 2021, după care anul trecut, în luna septembrie, Parchetul European a descins la câteva persoane acasă și nu la rectorat, ca să lămurim lucrurile. La noi au venit ca să ridice probele referitoare la acest caz. Eu am colaborat cu ei și au venit ca urmare a plângerii mele. Din acel moment, în afară de faptul că periodic mi s-au mai solicitat date suplimentare, noi nu am mai primit absolut nicio informare cu privire la stadiul în care se află cercetarea penală. De atunci, de două sau trei ori, fie colegi de-ai mei au fost invitați să dea declarații, fie ni s-au cerut anumite date, altele decât cele care au fost ridicate în septembrie 2023. Alte informări nu am mai primit.
Parchetul European nu are nicio obligație să informeze instituția care este anchetată cu privire la derularea anchetei. Eu sunt direct interesat să se clarifice o dată acest aspect, pentru că este o pată și o rușine asupra universității noastre și nu vreau să o ducem la infinit.
Dar ce suspiciuni ați avut care v-au determinat să informați procurorii?
S-au finalizat proiectele respective, s-au întocmit rapoartele finale și eu nu le-am semnat „în orb”. Le-am citit și împreună cu colegii mei am descoperit că sunt niște nepotriviri. În momentul acela am solicitat verificarea datelor și am descoperit nereguli. Verificarea în detaliu a devoalat încălcări flagrante ale legii (...) Ca efect imediat, rând pe rând, cei implicați fie au intrat în concedii medicale, fie au plecat prin demisii. Nici nu am apucat să fac o comisie de cercetare disciplinară, că nu mai aveam pe cine ancheta. În momentul în care am înțeles că pagubele se ridicau la sume considerabile am făcut plângerea penală.
PLATA CU CRIPTOMONEDE
Mențineți opțiunea de plată cu criptomonede a contractelor de studii și în acest an?
O să mai discutăm odată cu intermediarii. Dar da, vreau să menținem această opțiune. Ca să fie clar - noi încasăm lei, nu criptomonedă. Adică tranzacțiile se fac prin Netopia și universitatea a încasat tot timpul lei. Mărturisesc că am fost sunat de tot felul de persoane de prin Parlamentul României, care îmi spuneau că încalc legea, încasând criptomonede.
Cam câți aleg această opțiune?
Anul trecut au fost opt studenți.
SCHIMBUL DE GENERAȚII
Am vorbit, inclusiv la ultima dvs. conferință, despre schimbul de generații al cadrelor didactice. Am văzut și în planul dumneavoastră managerial că unul dintre punctele slabe este creșterea abandonului în rândul doctoranzilor după primul an. Cum vedeți viitorul universității din punctul acesta de vedere - atât numeric, cât și calitativ?
Noi încercăm să implementăm mai multe măsuri prin care să reducem abandonul nu doar la nivel de doctorat, ci la toate formele de studii. Cred că în sprijinul nostru a venit noua strategie a Ministerului Educației prin care bursele doctorale au crescut consistent. Bursa de doctorat a ajuns acum la 3.200 de lei, față de 1.700. Cred că această creștere majoră va fi un imbold pentru doctorand să fie pe de o parte mult mai responsabil, dar pe de altă parte bursa să fie un sprijin real pentru întreținerea lui. Realist vorbind, era foarte greu pentru un tânăr să se întrețină cu o bursă de 1.700 lei, să facă și cercetare și să-și mai plătească eventual și participări la conferințe etc. Creșterea aceasta e binevenită și reprezintă un element prin care încercăm să reducem abandonul. Totodată, ULBS sprijină mult mai consistent doctoranzii prin asigurarea unui suport financiar consistent acordat în vederea asigurării unor stagii de pregătire în străinătate la universități partenere, pentru participări la conferințe sau pentru a asigura suport financiar pentru publicații indexate în diferite baze de date.
De asemenea, cred că în ultimii ani am demonstrat că avem capacitate de absorbție a acestor doctoranzi și de implicare a lor în echipe de cercetare și în activitatea didactică. Altfel spus, oportunitățile pentru doctoranzi s-au diversificat.
DESPRE CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN EUROPA ȘI ÎN ROMÂNIA
Ca istoric, cum urmăriți dvs. ceea ce se întâmplă în Europa – războiul din Ucraina, creșterea popularității partidelor de extremă?
Cu tristețe, pentru că lumea a început să nu mai prețuiască ceea ce omenirea și Europa a câștigat cu greu - dreptul de ne exprima, dreptul de a gândi liber, democrația. Oamenii au început să uite cu câte sacrificii s-a construit sistemul democratic și ce a însemnat lupta pentru obținerea dreptului de vot. Astăzi aproape că nu mai știu tinerii că zeci de mii de țărani au murit în Primul Război Mondial în România ca să se obțină dreptul de vot, să obțină dreptul de împroprietărire etc. Și nu mai prețuim aceste realizări uriașe. De aici e atitudinea pe care o trăim astăzi vizavi de modul în care este perceput sistemul democratic - de neparticiparea la vot, de încrederea pe care oamenii o dau unor organizații de extremă dreaptă. Adică, pentru mine este de-a dreptul înspăimântător să știu că am trecut în anii interbelici printr-un fenomen aproape similar și că glasul rațiunii iese cu greu la suprafață. Adică chiar este nefiresc să asculți discursuri din anii ’20 și să vezi că vin astăzi cu aceleași elemente de discurs și au aceeași rată de succes, în condițiile în care informarea noastră ar fi trebuit să fie cu mult mai mare și educația democratică ar fi trebuit să fie mult mai complexă. În anii interbelici noi n-am beneficiat de așa o perioadă îndelungată în democrație. Totuși, noi am prins peste trei decenii de educație într-o epocă democratică și cu toate acestea mecanismele democratice nu ni le-am asumat. Încă dăm crezare teoriilor conspirative și în general unor idei care sunt vehiculate de cel puțin 100 de ani.
Care sunt cauzele că dăm crezare acestora? Educația?
De la educație până la simpla necunoaștere. Dar răspunsul e mai complex.
Mă refer la investițiile în educație, la importanța domeniului pentru stat.
Nu putem da vina tot timpul pe stat. Așa cum este statul, a dus la un progres fenomenal al României în ultimii 30 de ani, cu toate hibele și cu toate sincopele. Ne place, nu ne place, noi am progresat. Dacă vrem să ne comparăm cu realitățile de acum 10-15 ani, realist și obiectiv, o să vedem că progresul acesta, în ciuda unor nemulțumirilor noastre, există. Integrarea europeană a generat progrese concrete. Dar, pe de altă parte, există încă niște zone foarte gri în care românii, datorită unor tradiții, unor mentalități, încearcă să-și găsească răspunsuri dincolo de ceea ce spune manualul sau de ce spune cartea. Pentru că sunt reflexe ale unei gândiri care nu s-a stins încă din noi și care vine din sistemul democratic: ideea că există mereu cineva acolo care decide; teoria că partidul care e la putere întotdeauna decide sau pur și simplu educația prost înțeleasă, cum că a existat cândva, uite, în perioada interbelică, o epocă de aur în care românii s-au simțit mândri de ei și că aceste curente, organizații noi care apar, nu fac altceva decât să lupte pentru revenirea la o epocă de aur pe care am trăit-o cândva. Și asta întotdeauna apare în sufletul unui om melancolic care trăiește nostalgiile trecutului, îi dă încredere și îi stimulează un ego care pare că a fost știrbit de o integrare într-un amalgam unde individualitatea noastră e pierdută.
Dar sunt și mulți tineri care n-au trăit în trecut ca să aibă această melancolie și care susțin astfel de curente.
Așa e. Dar haideți să vedem și ce e discurs și ce e realitate. Pentru că până la proba din 9 iunie nu vom ști. Înclin să cred că nu ne-a luat Dumnezeu mințile totuși și că oamenii încă apreciază valorile acestea. Ce este însă foarte important, pentru că am amintit despre ziua de 9 iunie și mai devreme despre vot, ar fi să nu neglijăm acest drept cetățenesc dobândit cu sacrificii și să mergem la vot.
Dar e rău să îți placă România?
Eu cred că se confundă patriotismul cu naționalismul. E foarte bine să suntem patrioți. Eu mă consider patriot, nu naționalist. N-am fost și nu voi fi șovin. Cred în egalitate și în echitate și cred în capacitatea noastră de a-i ajuta pe cei care se află în anumite dificultăți. Democrația ar trebui să fie un sistem în care cei puțini să-și poată face auzit glasul; trebuie să permitem lucrul acesta. Or, naționalismul merge mână în mână cu șovinismul, cu antisemitismul, cu toate clișeele prin care un popor crede că este primus inter pares.
Suntem în campania electorală, ne așteptăm la implicarea candidaților în universitate?
Nu. Universitate este o instituție autonomă, nu face politică. Angajații universității în mod individual pot face politică, dar nu pot promova partide, simboluri, programe politice în ULBS - este interzis acest lucru. Nu am semnale că discursul candidaților la europarlamentare sau la alegerile locale s-a mutat în universitate. Și nici nu sunt îngrijorat în sensul acesta. Deși universitatea ar trebui să fie prezentă în discursurile tuturor, pentru că cine își imaginează dezvoltarea unei comunități într-un oraș ca Sibiul fără universitate cred că nu a înțeles Sibiul sau rolul universității în Sibiu.
Vă mulțumim pentru interviu.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 9793
de Ion Surdu
Redactor
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
D
Acum 1 oră
Ivan
Acum 2 ore
Oligofrenii
Acum 2 ore
Sibian
Acum 2 ore
Felicitari tuturor celor ce ati reusit sa le scoateti la Lumina!