Fiecare ziar nou apărut în Sibiu de-a lungul anilor a fost o oglindă a societății timpului. De la Siebenbürger Zeitung (1784-1787) și Siebenbürger Bote (1792 - 1862), până la Telegraful Român, Tribuna, Lupta Sibiului, iar mai apoi Radical, Rondul și Monitorul, parcurgerea acestor publicații reflectă preocupările sibienilor în vremurile respective.
Prezentăm în ceea ce urmează primele ediții unora dintre cele mai importante ziare locale care au apărut în Sibiu.
În 2 ianuarie 1784 apărea la Sibiu primul ziar de pe teritoriul actual al României. Se numea Siebenbürger Zeitung și a fost primul ziar din Transilvania. Ziarul apărut în a doua zi a anului 1784 era tipărit la tipografia lui Martin Hochmeister.
După 1789 publicația a fost continuată de Martin Hochmeister cel Tânăr. A apărut săptămânal, până în 1862, când s-a unit cu Hermannstädter Zeitung, conform Agerpres.
De trei ori pe an apărea cu suplimentul gratuit Siebenbürgische Provinzialblätter. Între 1788-1791 s-a numit Hermannstädter Kriegsbote („Curierul sibian de război”), apoi Siebenbürger Bote. Tirajul inițial a fost de 200 de exemplare.
În 1792 apare în Sibiu și Siebenbürger Bote, un ziar austriac, care a continuat până în 1862.
Echipa redacțională de la acest ziar, Siebenbürger Bote, se limita în cea mai mare parte la copierea articolelor din Allgemeine Zeitung (Augsburg), publicație pro-austriacă și pro-Metternich, și din Wiener Zeitung, care era cenzurată. Editorii și redactorii din această perioadă erau adesea funcționari publici austrieci, care și ca cenzori sau informatori ai poliției.
Ziarul a avut un impact real prin numeroasele sale suplimente (inclusiv Siebenbürgisches Intelligenzblatt (1793-1805) și Transsilvania (1840-1850)), care au avut un efect de durată asupra dezvoltării artei și literaturii din regiune, scrie wikipedia.
Telegraful Român apărea în 1853. Era publicat în Sibiu, în limba română, însă era scris cu litere chirilice.
”Interesulu ce se revarsă asupra culturei poporeloru din citirea gazeteloru, este atătu de mare și înfeluritu, încătu foile acestea periodice s'au privitu cu totă dreptatea ca niște isvore nescurse de învățătură, luminare și binecuvăntare. Suntu țeri cu poporățiune abia peste trei milioane sufălete, unde gustulu citirii gazeteloru este atătu de lățitu, și trebuința loru atătu de adăncu simțită, încătu peste o sută de foi periodice es la lumină spre a învăța și a folosi pe poporu”, se preciza în numărul introductiv al ziarului, apărut în decembrie 1852.
În numărul 1 al ziarului, din 3 ianuarie 1853 apare și prima știre legată de Sibiu. E vorba de târgul din decembrie, care nu a avut atâta căutare, pe cât se credea că va avea, inițial.
”Tărgurile astia numite de țeră se așteptă totudeuna cu nerăbdare, atătu de către vânzăt cătu și de către cumpărători. Timpulu celu uscatu din zilele cate da dreptu tuturoru de a spera, că tărgulu de țeră alu Sibiului, din lunea de după Crăciunu, va împlini dorințele și unora Tărgulu cesta de acum a fostu după cum se zice unu tărgu slabu!
Neguțăi veniseră ca și altădată, însă cumpărători se vedea forte puțini, atătu din cei mai de departe căzu și din cei din apropiu Se pote ca ninsorea cu glotă amestecată, ce a căzutu nopte în zioa de tărgu, să poarte vina acestei împregiurări neplăcute, dar nici în zilele dinaintea tărgului nici în cele următoare nu preîmbulzia omenii ca altă dată.
Se zice că nu se ține minte cănd nu s'a mai întămplatu unu assemenea tărgu slabu. Unii negoțetorii veniți de pe afară se plăngea, că p'au făcutu oare nici măcar arăta ca să poată plăti chiria drumului!”, se preciza în știre.
Ziarul a apărut de atunci fără întrerupere.
Primul număr din Tribuna a apărut într-o sâmbătă, în 14/26 Aprilie 1884. Ziarul anunța că va fi tipărit „în fiecare zi de lucru”, iar director era Ioan Slavici.
În acea perioadă, preocuparea principală a ziarului era lupta pentru drepturilor românilor.
”E dureros pentru noi să fim martorii neînţelegerilor crescânde dintre Românii din Ungaria şi Maghiari. Am vorbit în mai multe rânduri în aceste coloane despre chipul cum pacea şi linişcea ar putea întra acolo, unde acum ura domnesce cu spumele ei, şi cum în locul luptelor sterpe şi uricioase, munca producătoare ar face din Ungaria unul din statele cele mai prospere şi linistite.
Scenele petrecute în Cluj, cu ocasiunea aniversarii zilei de 3 Maiu 1848, ne-au umplut de durere; speram un moment că tinerimea ungară, odraslă viguroasă a unui popor cavaler, uitând ura veche şi iară raţiune, va întinde, ca cel puţin, mâna Românilor cu cari trăiesce în acelaşi stat”, scria cotidianul în primele ediții, citând un articol apărut în „Telegraful“, ”oficiosul din Bucuresci”.
Gazeta Sibiului apărea în anul 1935 și s-a stins după cel de-al Doilea Război Mondial. Problema relațiilor cu maghiarii era în tontinuare de ”primă pagină”.
În 1935, când Sibiul făcea parte din Regatul României, din oraș se transmitea un puternic mesaj ”vecinilor din Vest”.
”Săptămânile trecute călăii de o mie de ani ai neamului românesc, dela graniţa de Vest au început din nou a trâmbiţa prin tot ce le-a venit la îndemână, văicăreala şi vechea lor poveste în ce priveşte revindicarea Ardealului, în favoarea lor. Nu ne intimidează vocea lor de animal turbat şi nici scrisul lor plin de minciuni! Nu!
La fel, nu pune nimeni bază pe tânguirile lor, pentru că tot ce difuzează ei n-are aici o bază.
Ştim însă că magnaţii dela Budapesta și-au făcut un crez din revendicarea bogatului Ardeal. Ei văd şi ştiu că, nu o să se mai întâlnească cu zilele acelea când românul era iobag pe propria lui moşie, însă cu toate acestea ei mai aruncă din când în când, câte o… bombă umplută cu hârtie de maculatură, care nu produce nimic.
Nule-am răspunde obraznicilor dela Apus — fiindcă nu merită — dacă tânguiaia lor n’ar fi coincis odată cu comemorarea împlinirii celor douăzeci de ani dela unire. Şi drept răspuns, ungurilor nesăturaţi le cităm o parte din micul catechism românesc „Nici-o brazdă“ al dlui Pompiliu D, Şerbescu”, se scria în coloanele ziarului.
Gazeta Sibiului era ”organul Camerei de Comert si Industrie Sibiu”. La început ziarul se numea ”Reclama Sibiului”, iar din 1 decembrie 1939 devine săptămânal, iar din 11 decembrie 1939 își schimbă denumirea în Gazeta Sibiului. Ultimul număr apare în iunie 1946.
La 3 ani după ce Gazeta Sibiului încetează să mai funcționeze, Tribuna își schimbă numele în Lupta Sibiului.
”Organ de luptă al oamenilor muncii”, Flacăra Sibiului devine oficiosul organizației județene a Partidului Comunist Român.
Primul număr apare chiar de 1Mai, ziua internațională a ”oamenilor muncii”.
”Da. Astăzi, stau faţă în faţă, lumea întunerecuîui şi a luminii; lumea imperialismului mondial agresiv, aţâţător la un nou răsboiu şi lumea construcţiei unei orânduiri noui — lumea păcii, culturii şi progresului; lumea putredei democraţii burghezo-capitaliste şi lumea democraţiei populare, lumea socialismului de astăzi şi comunismului de mâine. In Republica noastră populară, clasa muncitoare având ca aliat ţărănimea muncitoare, serbează în acest an ziua de 1 Mai sub semnul succesului pe drumul construirii socialismului. Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc este salutată prin realizările obţinute prin întreceri socialiste în vederea îndeplinirii şi depăşirii primului Plan de Stat, prin punerea bazelor la marea operă de transformare socialistă a agriculturii, prin antrenarea . marilor masse ale poporului muncitor ia conducerea statului, prin intensifearea lupiei împotriva imperialiştilor instigatori la un nou răsboiu, prin întărirea unităţii de nesdruncinat a uriaşelor forţe ale păcii, conduse de marea Ţară a socialismului victorios — Uniunea Republicelor Socialiste Sovietice”, scria Flacăra Sibiului în chiar primul număr.
După revoluția din 1989, Flacăra Sibiului redevine Tribuna, iar pe lângă acest cotidian apar și alte ziare. Unul dintre ele: Radical.
”Cică a fost o revoluţie. Într-un decembrie, din sîngele căreia trebuia să se nască o primăvară cu toate florile pămintului, cu toate florile pămîntului, cu toate bucuriile pămintului.
Dar din ea a emanat răsura cu toţi ghimpii ei, a emanat harababura întreţinută da emanaţi, patimile puterii şi înnoirea vechii nomenclaturi cu toată opacitatea şi osînza ei, cu minciuna şi promisiunile . .. Și "colinde, colinde, colinde fără colindători. Lăudaţi şi cintaţi”, scria Traian Suciu într-un editorial din 4 ianuarie 1991.
Ziarul se afla atunci la numărul 21, iar printre cei care semnau aici se numărau, pe lângă Traian Suciu, Eugen Iordănescu, Dorin Teodorescu și Dan Ioan Bogdan.
Puțin mai târziu, în februarie 1993, apărea Rondul, ”ziar de Sibiu”.
”De o lună încoace, de cînd patronii societăţii „Noblesse“ S.R.L. au hotărît să lanseze un cotidian de informaţie în Sibiu şi mi-au propus să devin redactorul şef al noii publicaţii, citesc cu mare atenţie cotidianele locale.
În multe rînduri, după lectura lor am fost ispitit să le dau dreptate prietenilor din Bucureşti, care mi-au spus că în Sibiu nu se întîmplă nimic.
Un ziar de ştiri care să reflecte fără părtinire evenimentele şi care să-i informeze corect pe oameni despre lucrurile importante din viaţa de fiecare zi, spuneau ei, nu are despre ce să scrie într-un oraş de provincie.
Realitatea îi contrazice. în fiecare zi, în această inimă a României care este Sibiul, se întîmplă tot felul de lucruri.
Oamenii se nasc şi mor, se iubesc şi se ceartă, merg la biserică, se duc la lucru şi se întorc şomeri, fac sport şi afaceri, stau la cozi şi Ia televizor. Instituţiile hotărăsc taxe noi, muzeele organizează expoziţii, teatrele dau spectacole, armata face aplicaţii. Sibiul trăieşte. Ca să vă spună asta, o echipă de tineri curioşi, dinamici şi insistenţi va face pentru dumneavoastră, în fiecare zi, „Rondul“”, scria în primul editorial al ziarului redactorul șef de atunci, Florin Pașnicu.
Articolul de deschidere al ziarului se referea la o solicitare a Finanțelor Publice către Primăria Sibiu pentru evacuarea sediului de pe Bulevardul Victoriei.
”Presată de o nevoie acută de spaţiu, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat (DGFPG FS) Sibiu a înaintat marţi, 16 februarie, la Judecătoria din Sibiu o chemare în judecată prin care cere evacuarea necondiţionată din imobilul din B-dul Victoriei nr. 1—3 a Primăriei Municipiului Sibiu.
„În condiţiile în care în această clădire funcţionează şi Primăria, cei peste 350 de salariaţi ai noştri nu pot să-şi desfăşoare activitatea în eotrăiţii satisfăcătoare... Am încercat să soluţionăm acest litigiu pe cale amiabilă, dar văzînd tergiversarea lucrurilor, am luat hotărîrea de a intenta acţiune în justiţie pentru evacuarea Primăriei municipiului Sibiu“, ne-a declarat dl. Gheorghe Bunea, directorul general al DGFPCFS Sibiu”, se preciza în articolul de deschidere al primului număr din Rondul.
În 14 noiembrie 1998 apărea Monitorul de Sibiu, ”ziarul care stă de vorbă cu oamenii”.
În prima ediție semnau jurnaliști precum Viorica Maier și Marius Constantin, iar ziarul anunța înființarea unei ”școli de presă”.
”De săptămâna viitoare, la sediul „Monitorul de Sibiu“ se organizează cursuri de ziaristică. Cei care doresc să devină reporteri sau redactori ai celui mai tînăr ziar sibian au şansa de a participa la această pregătire”, menționa ziarul.
În primul număr, principalul subiect era păodul gării, aflat în stare acută de deteriorare.
”Două poduri din Sibiu stau să se prăbuşească”, este titlul articolului.
”Ultimele studii de specialitate făcute la Sibiu pentru verificarea stabilităţii structurii Podului de pe Cibin şi a Podului Gării, cel care leagă B-dul Spitalelor de zona Guşteriţei, au arătat că acestea sínt şubrede, iar pericolul de prăbuşire în cazul unui trafic aglomerat este foarte puternic.
„Dacă trec două camioane de 30 de tone simultan peste podul de la Cibin, acesta poate cădea “, ne-a declarat viceprimarul loan Ittu.
Pentru a înlătura orice accident care poate pune în pericol traficul rutier şi siguranţa sibienilor, o comisie de specialitate din Primărie a primit sarcina de a aplica urgent cîteva restricţii de circulaţie legate de viteză şi tonaj.
„Trebuie făcut un proiect pentru realizarea unei lucrări serioase acolo. In caz contrar, Căile Ferate vor să închidă Podul Gării“, ne-a declarat prefectul Dorin Pîrvu, după o întîlnire avută recent cu Teodor Grădinaru, directorul CFR, sucursala Braşov”, scria Monitorul.
Interesant este că în aceste zile, în Sibiu continuă subiectul legat de reabilitarea podului care duce spre cartierul Gușterița.
În 14 februarie 2002 apărea săptămânalul Obiectiv, care, după câțiva ani, s-a transformat în cotidian.
Articolul de deschidere al primei ediții se referea la poluarea din Copșa Mică: ”În paradisul poluării mai apare o fabrică de acid sulfuric”.
Un alt subiect: șoseaua de centură a municipiului Sibiu.
”Despre şoseaua de centură ce va ocoli Sibiul se vorbeşte de mai bine de 10 ani. După ce au existat tot felul de variante referitor la traseul pe care ea fi construită, în cele din urmă a fost aleasă cea mai potrivită. Centura va ocoli localităţile Sibiu şi Cristian şi ya fi cuprinsă în traseul viitoarei autostrăzi Nădlag-Piteşti-Bucureşti- Constanţa.
Deşi în prezent Proiectul Centurii Ocolitoare a municipiului Sibiu este gata şi finanţarea parţială de la de la Comunitatea Europeana a venit, licitaţia pentru execuţia lucrării a fost amânată până la soluţionarea situaţiei juridice a terenurilor pe care centura le va traversa”, scria Sebastian David în primul număr al săptămânalului.
Ziarul de Sibiu, un alt săptămânal ce ulterior a devenit cotidian apare în 3 noiembrie 2003.
”PSD Ferma animalelor” era titlul unui articol din primul număr, iar subiectul aborda afacerilor liderilor de atunci ai organizației PSD Sibiu, Ioan Cindrea și Gheorghe Suditu.
”Suditu este omul din partid care leagă toate relaţiile. Iţele afacerilor „made in PSD” nu sunt greu de desfăcut. Suditu era asociat în 2001 la SC „Hoser” - SRL Apoldu de Sus, alături de deputatul Radu Podgoreanu, mama preşedintelui organizaţiei judeţene loan Cindrea, Paraschiva Cindrea şi cumnatul directorului general al Direcţiei Finanţelor Publice Sibiu, Petre Inclenzan, şi loan Dragotă”, scria publicația în prima ediție.
„Marele Jaf de la Brukenthal” e articolul de deschidere din primul număr al săptămânalului Sibianul. Publicația apărea în 15 mai 2005.
”Sibianul dezvăluie culisele celui mai spectaculos furt din istoria României. Detalii şi mărturii în prem ieră despre una dintre cele mai faimoase lovituri cunoscute pe plan mondial în lumea artei: furtul celor 8 tablouri de peste 25 de m ilioane de euro de la muzeul Brukenthal”.
Alte articole: ”Am luptat în trupele SS” – ”O dezvăluire surprinzătoare a lui Paul Philippi, preşedintele de onoare al FDGR. Senzaţionala istorie a untersturmfiihrer-ului SS Philippi, luptele şi prizonieratul. ”Gavril Dejeu, ministrul violonist”. ”Dejeu îşi încântă prietenii cu acorduri sprinţare de vioară. în tinereţe, a abandonat Conservatorul, pentru a da la Drept şi a se face avocat”, scria Sibianul în primul număr.
”Probabil că vă întrebați cine suntem și ce vrem. Ai cui mai suntem și ce interese urmărim. A cui politică o facem și cine ne sunt prietenii sau dușmanii. E normal să vă puneți aceste întrebări. Presa românească n-a fost scutită de partizanate, mercenariate, campanii murdare sau lovituri comandate, iar încrederea în ziariști, chiar dacă se află la cote mai mari decât încrederea în alte instituții importante ale statului, a cunoscut o diminuare. E o meserie în care au intrat destul de mulți amatori sau hahalere”, scria redacția într-un editorial din primul număr.
Ulterior au mai apărut publicațiile Sibianul, Sibiu 100%, Profil Cultural, Pulsul Sibian, Turnul Sfatului, Mesagerul de Sibiu, dar și o sumedenie de publicații exclusiv online.
Ultimele ziare din județ care mai apar pe hârtie sunt Tribuna, Mesagerul de Sibiu și Sibiu 100%.
În total, în Sibiu au apărut de-a lungul timpului peste 100 de publicații, iar câteva date legate de acestea le puteți obține aici.
Articol realizat cu ajutorul programului Arcanum.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 4781
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Xyz007
Acum 3 ore
Luana
Acum 3 ore
Till Eulenspiegel
Acum 3 ore
Till Eulenspiegel
Acum 3 ore
Vivi Dragan