Denisa, fetița operată pe cord deschis în plină pandemie, prin Fundația Polisano. S-a întors acasă la fratele ei, chiar de ziua lui

Am înțeles ce este dragostea între frați. Atunci când el se teme pentru viața ei și nu poate dormi noaptea de emoții. Atât de mari, încât nici nu se poate prezenta la evaluarea națională de clasa a VI-a. Denis e acasă, la Beliu. Atunci când ea comandă bunicii un tort pentru ziua lui. Din terapia intensivă. Denisa e la Brașov, tocmai a fost operată pe cord deschis.

M-am temut că sunt copiii care nu se ceartă niciodată, premianții clasei, olimpici, care aspiră toată casa și duc gunoiul după ce își termină temele suplimentare. Sunt fericită că nu sunt acei copii perfecți. Sunt doi copii obișnuiți, frumoși și activi care se tachinează toată ziua, se mai ceartă și care nu au ajuns la faza națională la olimpiadele la care au participat.

Singurul lucru dubios la Denis este că îi place să citească. Singurul lucru în neregulă cu Denisa este că îi plac limbile străine. Altfel, Denis ascultă muzică cu volumul dat la maximum și o enervează pe sora lui iar ea îi face capul calendar vorbind mult și repede.

Citește și: Cu trei operații pe inimă, Daniel a fost salvat de trei oameni, în timp ce alții îi spuneau mamei: „Du-l acasă, doamnă, și așteaptă să moară!”

Un an pe liste de așteptare

Până la vârsta de 7 ani Denisa părea un copil perfect sănătos. Era activă, se mișca mult și cu ușurință, fără să obosească. Până într-o seară când s-a plâns că îi amorțește o mână. Diagnosticul de coarctație de aortă, adică o îngustare congenitală a peretelui aortic, pus de doctorul Lăcătușu a fost un șoc. La fel și necesitatea operației pe cord deschis. 

Era februarie 2020, începutul pandemiei. Spitalele s-au închis, secțiile de terapie intensivă s-au transformat în secții Covid-19. Un an întreg nu s-au mai efectuat operații cardiace. 

Citește și: Bence și Matei au fost operați pe inimă, prin Fundația Polisano, după ce spitalele din România i-au amânat: „Ca mamă simți și vezi atunci când copilul tău nu mai poate”

Operația nu se putea face la Timișoara așa că Angelica și Lucian, părinții Denisei, au încercat să ajungă pe liste de așteptare la Cluj și Târgu Mureș. Au stat un an în așteptare, fără nicio certitudine. Din fericire Denisa nu era o urgență. După ce au fost din nou la consult, au aflat că, în plină pandemie, Fundația Polisao a reușit să organizeze o misiune operatorie la Brașov, la Spitalul Sf. Constantin. Din fericire, Denisa a fost admisă și programată la operație a doua zi de Paște. Era 4 mai 2021.

Citește și: Refuzat de alte spitale, Mario a fot operat pe inimă la cinci luni prin Fundația Polisano. Copilul era flămând de viață, nu de lapte

Cu poneiul sfințit în brațe

Denisa la 8 ani: curajoasă ca o amazoană și sfătoasă ca o bătrână. Înainte de operație i-a cerut mamei să o ducă la preot să îi sfințească poneiul. Cu el alături și cu sticluța de mir în buzunar, a putut înfrunta cu seninătate operația. 

„Ea și-a găsit singură sprijin. O fost atâta de puternică, că nu-mi vine a crede. În sala de operații, Denisa îi explica asistentei: nu e nicio problemă, dorm și trece repede.”

Pentru părinți a fost mai greu: 

Angelica: Îmi suna telefonul în disperare, l-am pus sub pernă să nu mai aud pe nimeni. 

Lucian: Am făcut orice activitate să treacă timpul mai repede cât timp a fost Denisa în operație. Am săpat grădina toată.

Citește și: Povestea lui Eric: băiețelul operat pe inimă la șase luni împlinește cinci ani. Părinții: „Nu există cuvinte când cineva îi salvează viața copilului tău”

Operația a durat multe ore dar a decurs bine, medicii au fost mulțumiți de evoluția fetiței. Angelica a putut să stea alături de Denisa și să o țină de mână la terapie intensivă toată noaptea. Dimineața, după operație, Denisa s-a trezit cu poftă de povești și de mâncare. A dorit să vorbească cu toată lumea la telefon, avea multe indicații de dat: tatălui i-a spus să îi pregătească un pui la rotisor, să îl mănânce toți patru.

Citește și: Îngerii lui Ayan, băiețelul cu petic pe inimă

De la bunica a cerut un tort pentru Denis care urma să aibă ziua de naștere. Și un cremeș pentru ea. Nașei și mătușii din Italia le-a cerut să o viziteze cât mai repede. Totul părea să decurgă bine, urma să fie mutată în salon, deja făceau planuri pentru când se întoarce acasă.

Apoi s-a întâmplat.

Personalul medical se arăta mulțumit, tubul de dren era în regulă. Din cauza intubației Denisa avea o iritație în gât și pe trahee și nu avea voie să tușească. Atunci când au ridicat-o asistentele și au bătut-o pe spate, Denisei i s-a făcut rău.

Apoi totul s-a precipitat, aparatele au luat-o razna, s-au oprit, au început să piuie. Angelica își amintește imagini dintr-un film de groază. Asistenta din Germania a intrat în fugă cu o seringă mare cu adrenalină. Medicul, îmbrăcat în haine de stradă lovea atât de repede cu cartela ușa terapiei intensive, încât aceasta nu se deschidea. Bărbia și buza de jos ale Denisei erau vinete. I-au desfăcut operația acolo, pe loc. Denisa era perfect conștientă, Angelica era încă lângă ea.

Citește și: Povestea lui Robică-Căpșunică, cel născut de două ori: „Noi chiar dacă vindeam apartamentul, nu reușeam să strângem banii pentru operație”

Aparatele arătau acea linie continuă, pe care o știm din filme. Fetița nu simțea durere dar vedea totul ca și cum ar fi fost undeva deasupra. Sânge, mult sânge. Medicii au venit pe rând, în fugă, care de unde se afla în acel moment. Într-un final au scos-o pe Angelica din terapia intensivă. Apoi au dus-o pe Denisa în sala de operații. Denisa, conștientă, își cerea mama alături. Sternul despicat. Ruptură de aortă. A cedat operația. Anestezia trebuia să își facă efectul pe fondul adrenalinei injectate, ceea ce a fost o mare provocare. Operația a durat toată noaptea. Dimineața Denisa era în comă indusă.

„Următoarele 24 de ore sunt critice”, i-au spus medicii Angelicăi, „după aceea ne vom putea pronunța.” Numai ea știe cum a trecut acea noapte de coșmar și a rămas cu mintea întreagă. Lucian a aflat abia după cea de-a doua intervenție cât de gravă a fost situația. 

Dacă îmi spuneau să zbor, zburam, atât de mult voiam să ajung acasă

O fetiță de 8 ani, cu cicatrice nevindecate, cu pansamente și tub de dren și un bărbat înalt de 2 metri, cu autoritate de medic. Fetița se uită drept în ochii lui și întreabă: „cu salvarea? De ce, mi-ați tăiat picioarele și eu nu știu?” Apoi se ridică demonstrativ în picioare: „eu plec acasă.”

Citește și: Ema cea cu vino-ncoa'. Operată la 11 luni cu ajutorul baschetbalistului Chris Cooper

Zilele petrecute în spital au trecut greu pentru nerăbdarea Denisei. „Au venit 3 bătrâni nou-nouți în salonul vecin. Unul tușea, altul strănuta, altul își dădea duhul. Erau mereu la mine în salon, în vizită, la povești.”

În spital s-a împrietenit cu Maria, o fetiță din Timișoara, operată și ea pe inimă în cadrul aceleiași misiuni. Fetele au rămas apropiate, se văd și astăzi, la trei ani de la operație. „Trei ani și două luni”, mă corectează Denisa.

Ultima poznă a Denisei înainte de a pleca acasă. Se afla în salon bine-mersi, ultimul tub nu era încă scos dar Denisa își sună tatăl: „Doamne, tati, stau aici la ușa spitalului și tu nu mai vii după mine? Nu mai am putere.”

Cum credeți că a ajuns Lucian la spital? Val-vârtej. Ca să stea 3 ore afară, deoarece Denisa nu era gata de externare. 

Mâine vine tortul tău, l-a informat Denisa pe Denis 

Au ajuns acasă la Beliu exact la 12 noaptea de ziua lui Denis. Tot ce a organizat Denisa din spital, era pregătit: tortul-surpriză pentru Denis și cremeșul pentru ea. 

„Am păstrat legătura cu medicii care au salvat-o pe Denisa, le trimitem mereu poze. Oriunde au venit să opereze în ultimii trei ani, la Timișoara, la București, ne-am dus să ne vedem cu ei. Denisa le-a pregătit tricouri cu poza ei. Învață engleza și își dă examenele de certificare Cambridge ca să poată comunica mai ușor cu medicii.”

Angelica și Lucian au dorit să transmită un gând de recunoștință spre Cătălina Costache, directorul Fundației Polisano. „A fost alături de noi înainte și în timpul intervenției nu doar financiar, ci și fizic și sufletește. O femeie de milioane, asta este. Trăiește pentru cazuri grave, ca Denisa, trăiește pentru a ajuta. Fiecare operație o trăiește la maximum. Este o oază de liniște.”

Vacanța de vară?

La trei ani de la operație Denisa e o preadolescentă de clasa a VI-a ca o furtună de vară pe lângă calmul ei frate.

Denisa: „sunt mândră de cicatricea mea, eu cred că e un semn de curaj. Zilele astea hobby-ul meu este să lenevesc. Adică desenez, fac machiaje, for the moment. Vreau să învăț germana și spaniola. Și să învăț să joc baschet și fotbal pentru că volei știu deja. Mă înnebunește Denis atunci când ascultă muzică tare, trebuie să îmi pun căști iar apoi se supără când vorbește cu mine și nu aud nimic.”

Denis: „îmi place să merg cu prieteni cu bicicleta, citesc romane polițiste, mă uit la documentare. Încerc să mai scap de gura Denisei.”

Cum vezi că o familie e unită? Spune-le că vrei să le faci o poză. Dacă se adună cu toții spontan, într-o îmbrățișare, atunci poți băga mâna în foc. Cam așa.

Articol scris de Anca Popa pentru Fundația Polisano.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului