„Craiova - Sibiu - Craiova”. Sibiul, în cartea lui Nicolae Ciucă: Aici m-am format ca om

Sibiul este menționat într-un context personal de președintele PNL*, Nicolae Ciucă, în cartea sa, „În slujba Țării”, pentru promovarea căreia PNL a cheltuit aproape 2 milioane de euro. Cartea a fost prezentată oficial, duminica, într-o emisiune culinară.

Promovată timp de câteva luni în toată țara de pe panourile publicitare stradale, președintele PNL, Nicolae Ciucă, fost premier al României, și-a lansat, duminică, 8 septembrie, cartea intitulată „În slujba Țării”. Aceasta este disponibilă pe site-ul personal al lui Ciucă, în ajun, pe rețelele de socializare, fiind publicat și un videoclip de prezentare, în care sunt incluse imagini din lupte din Afganistan și Irak. În acestea apare și Ciucă, comandant al Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab” în 2004.

Lansarea oficială a cărții a avut loc în cadrul emisiunii „Poezie şi Delicateţuri” de la Prima TV, în prezența scriitorului și publicistului român Mircea Dinescu, și la scurt timp de la publicarea materialului „Mitul eroului de la Nassiriya” de către jurnaliștii de la Recorder.ro. Aceștia au discutat cu generali italieni care au participat în mod direct la operațiunile din Irak, dând de înțeles că lui Nicolae Ciucă îi sunt atribuite exagerat meritele.

Turnul Sfatului a răsfoit cartea „În slujba Țării” și am găsit pomenit și Sibiul acolo. Nicolae Ciucă evocă orașul însă mai mult într-un context personal, fără a-l descrie. 

Cartea are 245 de pagini și este împărțită în două părți: „Viața mea, așa cum a fost” și „Viețile noastre, așa cum ar trebui să fie”. Având în vedere contextul electoral în care e lansată, ultimul capitol se numește „Ce fel de președinte voi fi”. Nicolae Ciucă este candidat al PNL la alegerile prezidențiale care vor avea loc în această toamnă.

Sibiul este pomenit într-un singur capitol: „Craiova - Sibiu - Craiova”. Este vorba despre fragmentele în care descrie perioada studiilor pe care le-a făcut la Craiova, apoi la Școala Militară din Sibiu, acolo unde a fost „perioada în care m-am format ca om”.

Primul lucru pe care îl destăinuie însă Ciucă despre Școala de la Sibiu este faptul că l-a ținut departe de prietena sa de atunci, viitoarea sa soție, Cristina. Din fragmentul respectiv aflăm însă și despre una din problemele de infrastructură de care se ciocneau românii la sfârșitul anilor 80, aceeași ca și în prezent - circulația trenurilor.

„(...) Atunci a fost chiar mai greu, căci nu ne mai puteam întâlni de două ori pe lună, uneori treceau câte o lună-două fără să ne putem vedea. Școala Militară era la Sibiu, permisii nu se acordau decât cel mult o dată pe lună, și asta cu oarecare noroc, iar drumul de la Sibiu la Craiova era lung, nu atât ca distanță, cât din cauza trenurilor care trebuiau schimbate de mai multe ori. Pe de altă parte, relația asta, trăită mai mult în suflet, cu întâlniri rare și cu timpul măsurat, ne-a încredințat de sinceritatea și afecțiunea reciprocă și ne-a pregătit pentru ce avea să urmeze, absențele mele de acasă, cauzate de îndatoririle militare, făcând ca momentele trăite împreună să aibă, fără să exagerez, un aer sărbătoresc.”

Apoi a recunoscut că unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut după ce a terminat Școala Militară de la Sibiu „a fost să o cer pe Cristina de soție”.

Urmează o descriere a anilor petrecuți la Școala Militară, actuala Academie a Forțelor Terestre (AFT) „Nicolae Bălcescu”:

„(...) A fost perioada în care m-am format ca om. Programul la care eram supuși era destul de dur, incomparabil cu cel de la Liceul Militar. Acolo provocarea venea mai ales din dificultatea de a te împărți între viața de cazarmă și partea de adolescență netrăită, doar imaginată. La Școala Militară pregătirea de luptă urma o metodă severă, încercând să te educe pentru a face față situațiilor dintre cele mai critice. Nu știu dacă ați avut prilejul să vedeți filmul Colina (The Hill). Vizionarea lui mi-a amintit câteva dintre tratamentele fizice la care eram supuși, dar aici se oprește comparația, căci comandanții noștri erau neînduplecați, fără a fi cruzi. La pregătirea fizică adaptată atât situațiilor defensive, cât și celor ofensive, în care eram învățați atât să ne apărăm în tranșee, dar și să facem acțiuni de cercetășie înapoia liniilor inamice, se adăuga și formarea psihologică. Eram deprinși să facem față pericolelor persistente, istovitoare și deprimante, situațiilor care par fără ieșire. Nu era nimic exacerbat, niciuna dintre probele acelea extenuante nu era inutilă, eforturile noastre de a le face față nu s-au dovedit zadarnice. Am fost nevoit, în teatrele de operații, să fac față unor situații-limită pe care pregătirea de la Școala Militară, fără să bănuim așa ceva pe atunci, le-a prefigurat. Vreau, pe această cale, să aduc mulțumirile mele, și prin mine, recunoștința atâtor serii de absolvenți ai Școlii Militare din Sibiu, comandanților și profesorilor noștri și, cu oarecare nostalgie, să le prezint scuzele mele pentru ceea ce atunci, cu obidă, mi se părea uneori prea mult și prea greu. Dar care în timp s-a dovedit atât de folositor”.

Referindu-se la condițiile de studiu de la Sibiu, Nicolae Ciucă dezvăluie că „la Liceul Militar împărțeam dormitorul cu alți șapte colegi” și că „eram șaisprezece într-un dormitor”. „Nu aveam un spațiu intim, uneori, seara, culcat pe spate, cu ochii deschiși, nu vedeam nici măcar plafonul, căci paturile erau suprapuse. Nimic în jur nu era al meu, doar geamantanul și o porțiune dintr-un dulap. Gândiți-vă, am trăit șapte ani, patru de liceu și trei de școală militară, fără să am o cameră a mea, sertarul cu tricourile de hipiot întârziat, casetofonul la care să ascult muzica preferată, ușa pe care s-o încui ca să pot rămâne singur și să nu fiu tulburat în reveriile mele adolescentine (...)”, scrie Ciucă.

Tot la Sibiu, fostul premier al României a depus jurământul militar, dar și a ales infanteria. „(...) vă rog să mă credeți, infanteria nu e ceea ce se păstrează în imaginea unora, trupe de soldați mergând la nesfârșit, risipindu-se pe câmp – de aceea infanteriștilor li se mai spune și iepuri de câmp – ori alergând printre tancuri în timpul atacurilor cu blindate. Infanteria este una dintre armele cu cea mai mare deschidere. Un infanterist este pregătit pentru orice, de la apărare până la cercetășie și vânători de munte, chiar și membrii brigăzii de gardă se selectează dintre infanteriști. Ei au brevet pentru conducerea blindatelor și sunt țintași dintre cei mai buni. De altfel, alegând infanteria, urmam oarecum o tradiție de familie, căci și bunicul care făcuse războiul pe ambele fronturi fusese infanterist, trăgător la pușca mitralieră, o armă care le seamănă carabinelor din filmele western, ceva între pistolul mitralieră și mitraliera de campanie, potrivită pentru țintele aflate la depărtare”.

Sibiul mai apare menționat la pagina 132, în legenda unei fotografii de la ceremonia de înființare a Comandamentului Corpului Multinațional de Sud-Est (Headquarters Multinational Corps South-East) din garnizoana din Sibiu, la data de 5 august 2020. Ciucă apare alături de președintele Klaus Iohannis.

* Erată: În articolul inițial a fost menționat greșit faptul că Nicolae Ciucă este „actualul premier al României”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Ion Surdu

Redactor