La Sibiu, cultura bate infrastructura. De ce renunță elevii să meargă cu bicicleta?

Primăria Sibiului a fost recent recompensată cu diverse premii pentru leadership vizionar și pentru proiectele de infrastructură dedicate mersului pe bicicletă. Cu toate acestea, în spatele acestor premii se ascunde o realitate tristă: noua infrastructură îndeplinește mai mult funcția de agrement, în timp ce cartierele principale ale orașului, școlile și zonele industriale rămân neconectate prin piste de bicicletă sigure. În aceste condiții, o revoluție a mobilității pe termen mediu pare puțin probabilă, cel puțin nu în următorii 3-4 ani.

Infrastructura reprezintă însă doar o parte a soluției. Pe lângă infrastructură, elementar pentru Sibiu este și dezvoltarea unei autentice culturi a mersului cu bicicleta. Dacă aruncăm un ochi spre Regatul Țărilor de Jos sau Danemarca vedem că mersul cu bicicleta a fost asimilat în cultura lor, iar cultura influențează atât calitatea infrastructurii, cât și politicile publice.  

Revenind la România și la Sibiu, în ultimii 4 ani, de când Urban Bike Revolution activează la nivelul orașului cu diverse proiecte și inițiative legate de încurajarea mersului cu bicicleta ca rutină zilnică, auzim, involuntar, diverse povești ale oamenilor din comunitate. Majoritatea sunt legate de frica de a merge cu bicicleta în oraș, nesiguranță generată de infrastructura deficitară, de comportamentul agresiv al șoferilor, de lipsa spațiilor de parcare sigure în cartiere etc.

Cu toate acestea, în ultimul an, poveștile care ne-au atras cel mai mult atenția sunt legate de abandonul bicicletei ca mijloc de deplasare a 4 elevi din Sibiu. Poveștile au fost relatate de părinți, fără a se cunoaște între ei, iar elementul comun îl reprezintă stigmatizarea socială, venită direct sau indirect din partea colegilor. Mai simplu exprimat, mersul cu bicicleta la școală nu este cool în rândul elevilor.

Cifre care întăresc realitatea

Un oraș de talia Sibiului înțelege cel mai bine ce înseamnă cultura. Fostă Capitală Europeană a Culturii în 2007, cu zeci de evenimente culturale an de an, cu festivaluri de teatru, film, competiții sportive de talie mondială, toate sunt parte din cultura locală. Chiar și cele mai mari evenimente cicliste din România se desfășoară tot în Sibiu și în împrejurimi.

Totuși, aruncând un ochi peste datele oficiale reiese că mersul pe bicicletă, ca mijloc de transport, este adoptat de sub 1% din populație, mai precis de 0,77%, conform măsuratorilor realizate pentru Planul de Mobilitate Urbană Durabilă 2021. Acest procent scăzut se regăsește și în rândul elevilor, conform unui studiu realizat de Urban Bike Revolution în 2023 și la care au participat peste 3.500 de elevi din totalul de 23.500. Comparativ cu colegii lor olandezi, elevii sibieni sunt la o distanță astronomică, în Țările de Jos procentul elevilor care merg pe bicicletă la școală fiind de 75%.

I-a spus o fată că nu e cool…

Dacă am vrea să înlocuim cultura cu un alt termen acela ar fi cu siguranță “cool”. Mai ales în rândul adolescenților acest cool se traduce prin apartenență, respingerea fiind sentimentul cel mai distructiv pentru mintea oricărui tânăr.

În această notă vine și povestea primului părinte al cărui copil mergea aproape întreg ciclul gimnazial la școală cu bicicleta. Ajuns la liceul, la unul din “liceele bune” ale orașului, a renunțat la mersul cu bicicleta, pentru că “o fi zis ceva fata de care-i plăcea că nu e cool…” spune amuzat tatăl acestuia, dar completează „… totuși merge cu autobuzul”.

La o altă “școală bună” din oraș, alți doi elevi renunță să mai meargă cu bicicleta deoarece nu mai consideră că este cool, “au crescut și nimeni de la ei din clasă nu mai merge cu bicicleta” explică un alt părinte. Ultima elevă de care am aflat că nu vine la școală cu bicicleta, din cauza stigmatizării, este sportivă și ne-a mărturisit în cadrul unui atelier organizat în școala lor că ceilalți colegi râd de ea pentru că merge cu bicicleta.

Ce au în comun poveștile acestor elevi, și băieți și fete, și de gimnaziu și de liceu? Faptul că au renunțat la bicicletă pe măsură ce creșteau, pentru că odată cu pubertatea și impactul vorbelor celor din jur este mai puternic, indiferent că vorbim de adulții sau colegii din jurul lor. În lipsa unei culturi puternice a mersului pe bicicletă, stigmatizarea îi determină pe tineri să renunțe.

Drobul de sare plutește deasupra capetelor noastre

În octombrie 2023, cu ocazia Săptămânii Verzi/Altfel, Urban Bike Revolution a organizat împreună cu Serviciul Rutier al IPJ Sibiu o serie de activități cu bicicleta în diferite școli din Sibiu, cu elevii de peste 14 ani. Elevii erau invitați să vină la școală cu bicicleta, iar restul programului era asigurat de organizatori. Surpriza mare a fost participarea a peste 80% din elevi cu biciclete, ceea ce arată că mare parte dintre aceștia dețin o bicicletă (dacă nu au împrumutat-o).

Curioși, am vrut să știm câți din elevi vin la școală cu bicicleta în restul anului. Surprinzător sau nu, nici unul dintre ei nu vine cu bicicleta la școală. De ce? Un răspuns aproape în cor “nu ne lasă părinții”.

În condițiile actuale nici un părinte nu poate fi condamnat pentru faptul că nu încurajează mersul cu bicicleta al copiilor la școală. Pe de altă parte, nu există nici o inițiativă consistentă a părinților din Sibiu pentru o schimbare, iar această atitudine noncombat poate face parte tot din cultura noastră. Teama se transmite din generație în generație, la fel ca “drobul de sare” din povestea lui Ion Creangă. Dacă reducem volumele de trafic, ajungem să folosim mai puțin mașina, atunci putem crește sentimentul de siguranță.

Copiii, oglinda societății

Deși, paradoxal, numărul cetățenilor care locuiesc în Sibiu este în scădere cu 3%, în ultimii 10 ani, numărul mașinilor înregistrate și pentru care se plătesc impozite la Direcția Fiscală Locală este cu 20% mai mare, respectiv cu 13.000 de mașini mai mult, conform datelor primite de la autoritățile locale pentru perioada 2014 – 2023.

Sursă: analiză proprie Urban Bike Revolution

Așa se explică poate și procentele legate de cota modală în rândul elevilor, unde peste 52% din elevi sunt transportați cu mașina la școală (dintre care 67% la ciclul primar, 42% la gimnaziu și 37% în rândul liceenilor), rezultând o estimare de peste 10.000 de mașini care transportă zilnic elevi de acasă spre școală sau alte activități.

Sursă: analiză proprie Urban Bike Revolution

Cel puțin la vârste fragede, copiii sunt oglinda părinților. Niciun copil nu ia decizii individuale legate de mijlocul de transport cu care vrea să ajungă la școală. În adolescență lucrurile se schimbă, elevii putând avea preferințe legate de mijlocul de transport, dar în lipsa unei culturi, care începe de acasă, o transformare peste noapte este imposibilă.

Deși este ușor să dăm vina pe administrația locală pentru lipsa unei infrastructuri adecvate, schimbarea începe și cu noi. Părinții joacă un rol esențial în educația copiilor și în modelarea comportamentului lor. Mobilitatea activă trebuie să fie o prioritate pentru viitorul orașului nostru.

Stimați părinți, în prag de nou an școlar, pe lângă clase renovate, manuale noi, profesori competenți, echipamente performante, gândiți-vă și la orașul în care ajung să crească copiii dumneavoastră, iar acel oraș îl construiți în fiecare zi.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Andrei Rusu

Visionary & Founder

Urban Bike Revolution