Singura biserică săsească din județ fără un turn se află în Păuca, iar lipsa lui a născut o glumă: pe aici trece Ecuatorul, pentru că lipsește umbra. Seria ”oamenilor și locurilor de poveste” continuă pe paginile de Facebook ale Consiliului Județean, iar în ultimul episod e prezentată o parte din comunitatea săsească din Valea Secașelor.
În urmă cu mai bine de 100 de ani, în comunitățile săsești de aici se vorbea despre un demers pe care sașii din Păuca ar trebui să-l facă: să ceară ca oamenii de știință să consemneze faptul că linia Ecuatorului trece exact peste satul lor. Și aveau un argument de necontestat, vizibil cu ochiul liber: turnul bisericii evanghelice din sat nu face umbră. „Este singura biserică săsească fără turn, iar oamenii au taxat prin această glumă situația existentă. Nu a fost dintotdeauna așa, dar când lucrurile se schimbă oamenii observă și reacționează într-un fel sau altul ”, spune Michael Reger, preotul evanghelic din Cârța, localitate sibiană renumită pentru fosta Abație Cisterciană clădită la începutul secolului XIII.
Citește și:
În fapt, gluma sașilor făcea trimitere la biserica evanghelică din Păuca rămasă, la 1910, fără turn. Ironic, între primele consemnări ale localității, în anul 1309, satul este menționat ca „Duabus Turribus” („Două Turnuri”), iar șase secole mai târziu, localitatea avea să se evidențieze tocmai prin lipsa acestora, se precizează pe Facebook.
„A fost o furtună puternică, iar turnul a fost doborât la pământ. Bucăți din acesta au ajuns până în centrul localității”, spune Niculae Dancu, primarul comunei Păuca despre sfârșitul turnului, așa cum l-a aflat de la bătrânii satului.
”A fost un vânt mare, atunci când a doborât vechiul turn”
De pe dealul în care sașii și-au zidit biserica se observă cu ușurință și celelalte două biserici din sat, fiecare cocoțată pe câte o înălțime, aparținând credincioșilor ortodocși și reformați.
Maria Botta este soția curatorului bisericii evanghelice din sat. Localnicii îi spun „Maia” și își face vreme pentru a-i însoți pe cei care vor să viziteze lăcașul ce poartă hramul Fecioarei Maria, devenindu-le ghid. Are un fel aparte de a vorbi, graiul păucenilor amestecându-se cu termeni săsești. Zice că mai sunt doar vreo 30 de sași în sat, majoritatea bătrâni sau bolnavi. „Acum, clopotul se mai trage doar când moare cineva sau în zi de sărbătoare”, spune femeia arătând spre clopotniță, o clădire mică din scânduri, aciuită lângă biserică.
Într-un fel, pare că ar fi turnul lipsă al bisericii. „A fost un vânt mare, atunci când a doborât vechiul turn. A ajuns până în curtea bunicului meu, care locuia în centru”.
Biserica este luminoasă, cu strane din lemn și băncuțe acoperite cu mochetă roșie. Biblii cu coperți stacojii așteaptă să fie deschise, iar imnurile bisericești să urce, din nou, spre bolta arcuită. „Fetele stăteau jos, în stranele din față, iar sus urcau feciorii. Erau unele zile în care slujbele se țineau cu ușa larg deschisă întrucât nu putea fi închisă din cauza numărului mare de oameni”.
Femeia își descrie viața ca fiind una bună: mai are un băiat care lucrează „la pădure” și două fete învățătoare. După 1990 a înotat împotriva curentului: „Sașii au plecat în Germania, dar noi nu am vrut. Este bine și aici. Apoi, cu o moarte toți suntem datori și mai bine-i să mori acasă”.
Urmează un tur prin amvonul acoperit cu lemn meșteșugit sculptat, pe la altarul impunător și orga montată la 1942. Totul este încremenit în timp, învăluit de o tăcere ce parcă așteaptă să fie alungată de rugăciunile credincioșilor sau de pașii turiștilor.
Sursa foto: Facebook / Daniela Cîmpean președinta Consiliului Județean Sibiu
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 3443
Ultimele comentarii
Acum 25 minute
Sorana mici si bere
Acum 26 minute
Unul
Acum 27 minute
Picioiu
Acum 36 minute
Pușcașu Marin
Acum 37 minute
Sibian