Părintele Curiban, despre post în secolul vitezei: „Fără rugăciune, fără bunătate, fără iertare și fără îngăduință rămâne doar o dietă alimentară”

Luna decembrie aduce pentru creștinii din întreaga lume una dintre cele mai frumoase sărbători: Crăciunul. Ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos s-a născut pentru a lua asupra Sa toate păcatele omenirii și pentru a aduce pe Pământ pace, bucurie și lumină. Dar înainte ca oamenii să se poată bucura de această sărbătoare sunt 40 de zile de post și rugăciune: o perioadă dedicată purificării trupului, sufletului și spiritului. Prima zi a fost 15 noiembrie și va dura până în 24 decembrie. Claudiu Curiban, preotul de la Biserica cu hramul „Sf. Mucenic Pantelimon” şi „Acoperământul Maicii Domnului” a vorbit într-un interviu acordat Turnul Sfatului despre ce înseamnă această perioadă de post, importantă pentru creștini și credincioși, în anul 2024 din primului secol al mileniul III, după Hristos.

Reporter: Părinte, cum s-a schimbat percepția asupra postului în contextul lumii moderne și de ce este important postul în viața unui creștin?

Pr. Claudiu Curiban: Festivitățile de Crăciun iau uneori asemenea proporții încât riscăm să uităm adevăratul sens al acestei sărbători. Aspectul comercial copleșitor, decorațiile sclipitoare din magazine sau de la case, de pe străzi, folclorul moș crăciunilor împins până la absurd, excesul de mâncare, cadouri, petreceri... unii reacționează bucuroși la această exuberanță și încearcă sa dea un sens social sărbătorii Crăciunului. Mulți se întorc acum spre săraci, bătrâni, persoane singure, bolnavi, orfani. Dacă am înțeles mesajul Crăciunului, care ne învață să îi iubim pe săraci și să-i slujim, trebuie să ne întoarcem mai înainte de toate către Hristos. Numai El poate să ne învețe cum să îi iubim cu adevărat pe cei din jurul nostru, așa cum El Însuși a iubit... Numai întâlnirea cu Hristos în vremea postului dă adevărata dimensiune a postirii noastre. Postind ca să ne întâlnim cu Hristos mai cu seama în taina Sfintei Împărtășanii, postul nostru trece de la dimensiunea pur alimentară la dimensiunea spirituală, participarea la viața si lucrarea lui Hristos în noi.

Așa încât postind de bucate, postind și de păcate alungăm din noi egoismul și răutatea și adunăm în suflet lumina nașterii Domnului Hristos.

Și atunci ce ar trebui să înțeleagă credincioșii despre post? Alimentația mai rămâne un aspect important?

Pr. C.C.: Alimentația sigur are un aspect important în vremea postului dar nu este singurul. În vremea postului Crăciunului sunt și multe dezlegări la pește, fiind un post mediu ca asprime, spre deosebire de cel al Paștilor, dar nu totul se reduce doar la mâncare. Postul alimentar trebuie secondat de rugăciune, de participarea la viața liturgică a Bisericii. Postul fără rugăciune, fără fapte de milostenie, fără bunătate, fără iertare, fără îngăduință intre noi, rămâne doar o dietă alimentară. Postul nu trebuie să ne facă doar mai slabi ci în primul rând mai buni. În vremea postului chiar dacă trupul slăbește, sufletul trebuie să se întărească, iar aceasta nu se poate realiza decât prin participarea noastră la slujbele bisericii din care ne vom hrăni sufletul.

Dar cum trebuie ținut postul? Astăzi oamenii țin postul așa cum trebuie sau fiecare după propria regulă?

Pr. C.C.: În primul rând postul trebuie ținut cu bucurie! Mai cu seamă că postul Crăciunului este un post al bucuriei. Al așteptării cu bucurie, în bucuria colindelor, a nașterii lui Mesia! Bucuria și pacea sunt cele două sentimente care trebuie să însoțească postirea noastră.

La Nașterea Domnului, îngerii cântau „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Pacea pe care o cântau îngerii nu era o pace socială, adică lipsa războiului ci întruparea și prezența lui Hristos, acea pace care a venit în lume odată cu Nașterea lui Hristos, fiindcă prin întruparea Sa Hristos l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, cu aproapele său și cu sine însuși.

Regula postului o dă Biserica. Postul Crăciunului începe în data de 15 noiembrie și tine până în 24 decembrie inclusiv, timp de 40 de zile. Sigur că există persoane care mai au așa cum spuneți și propria regulă de postire, mai mult sau mai puțin corectă, în funcție de propriile neputințe de cele mai multe ori. Dar postul ținut corect și complet în fond, ne ține el pe noi. Ne ține mai aproape de Dumnezeu, mai aproape unii de alții. La postul de bucate mai trebuie adăugat și postul de păcate! Sfântul Vasile cel Mare în frumoasele sale omilii despre post spune că dacă dorim ca postul să fie unul de folos atunci nu e de ajuns să ne înfrânăm numai de la mâncare, ci postul adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de bârfe, de minciuni. În ele stă postul cel bun.

Așa înțelegem că valoarea postului implică nu numai înfrânarea de la mâncare și băutură ci și un constant efort spiritual de schimbare a felului de a gândi al omului, de a simți, de a vorbi, de a se comporta cu semenii săi în prezența lui Dumnezeu.

Care sunt provocările moderne în respectarea postului, având în vedere stilul de viață actual și ce rol joacă Biserica în susținerea credincioșilor pe durata Postului Crăciunului?

Pr. C.C.: Trăim o viață în plină viteză. Toată lumea aleargă care încotro. Mult stres la serviciu, la școală, în familie, în societate, peste tot. De multe ori simțim nevoia de repaus. De a ne opri puțin din alergat, de a lua o gură de aer proaspăt, de a lăsa sacul din spate jos. Ori vremea postului așa ceva ne propune. Biserica ne propune această gură de aer proaspăt pe care îl aduce postul. În vremea postului ne propune un răstimp în care să adoptăm un nou mod de existență, eliberându-ne de cele ale lumii și hrănindu-ne cu virtuți. Atât de frumos continuă Sf. Vasile Cel Mare că adevăratul post este despărțirea de răutate, înfrânarea limbii reținerea de la mânie, tăierea poftelor, defăimărilor, minciunilor, postind nu numai cu gura ci și cu ochii, cu urechile, cu picioarele, cu mâinile.

Și cum am putea, părinte, să ne păstrăm echilibrul între rigorile postului și stresul cotidian, mai ales în preajma sărbătorilor? Ce evenimente speciale sau slujbe recomandă Biserica pentru aprofundarea trăirii spirituale în această perioadă?

C.C.: Nimeni nu poate participa la toate slujbele din vremea Postului. Este foarte greu pentru marea majoritate a credincioșilor să participe zilnic sau de câteva ori pe săptămână la biserică. Dar dacă postul este luat în serios, atunci aceasta implică și o mai deasă participare a noastră la slujbele din vremea postului. Iar aceasta nu trebuie să vină ca o obligație ci ca un mod de înțelegere din partea noastră a duhului liturgic al postului. Postul dublat de rugăciunea, particulară și comunitară, de rugăciunea noastră de acasă dar și de participarea noastră la slujbele de peste săptămână sau măcar la Sfânta Liturghie duminicală ne ajută să redescoperim sensul vieții noastre de pe acest pământ, acela de a îl păstra pe Dumnezeu viu în noi, și deci acela de a ne câștiga viața veșnică.

Se spune că un țăran, mânios pe copii vecinului care se tot jucau în curtea sa, a adus un dulău care să țină copii departe. Ideea a funcționat. Dar într-o zi, o fetiță care nu pricepea primejdia a sărit gardul și a fost omorâtă de câine. Sătenii au fost atât de indignați încât s-au unit și au refuzat să îi mai vândă mâncare și cele de trebuință vieții. Omul a ajuns în mizerie și s-a îmbolnăvit. Într-o zi tatăl fetiței moarate a intrat în curtea vecinului cu o căruță plină de bunătăți si de cele trebuincioase. Omul a strigat: o Doamne Dumnezeule de ce faci tocmai tu acesta pentru mine? Tatăl copilei moarte a răspuns: O fac pentru ca să-L păstrez pe Dumnezeu viu în mine! Prin tot ceea ce facem în vremea postului, nu o facem cu alt scop decât acela de a-L păstra pe Dumnezeu viu în noi!

Poate fi postul un moment de consolidare a relațiilor în familie și în comunitate? Și tinerii? Cum îi încurajează Biserica să participe activ la viața religioasă, mai ales în timpul postului?

C.C.: În viziunea ortodoxă asupra lumii familia constituie prima și cea mai importantă zonă a vieții creștine de aplicare a principiilor creștine. Dostoievski spunea în Frații Karamazov, prin vocea Starețului Zosima că „un om care își poate aminti lucruri bune din copilărie este mântuit pentru toată viața sa.”

Postind împreună în sânul familiei, părinți și copiii, sigur fiecare după măsura lui nu vom face altceva decât să întărim relațiile de dragoste, de răbdare și de îngăduință dintre noi!

Unul dintre cele mai frumoase texte despre post îi aparțin Sfântului Vasile cel Mare, și cred că în fiecare familie creștină ar trebui cunoscut: Postul păzește pruncii, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân, părul alb împodobit cu postul este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivită, este frâu pentru oamenii în floarea vârstei, talismanul căsniciei, păzitorul fecioriei. Acestea sunt binefacerile pe care le aduce postul în fiecare casă!”

Ce mesaj aveți pentru cei care întâmpină dificultăți în a ține postul?

C.C.: Sigur că sunt multe persoane care întâmpină dificultăți în a posti. Și aici vorbim de persoane vârstnice, persoane bolnave, sau chiar persoane care nu au avut până acum exercițiul postului sau voința puternică de a posti. Trebuie să conștientizăm faptul că postul nu este pus ca să împovăreze pe om ci ca să despovăreze trupul și mai ales sufletul. Într-adevăr postul necesită un efort din partea noastră, în primul rând un efort de voință, un efort pentru că în vremea postului vorbim de o călătorie, și orice călătorie pe care o facem necesită puțin efort. Postul este un urcuș duhovnicesc, care la fel ca orice urcuș necesită un efort. Poate fi asemănat cu urcușul alpinistului pe vârf de munte, greu, anevoios, aerul se rarefiază, vremea se strică, dar la final, când alpinistul ajunge în vârful propus și privește în jos vede că tot efortul depus de el a meritat. Iar în acest efort al postirii biserica ne îndeamnă să nu rămânem singuri, ci sa avem lăngă noi duhovnicul, care de la caz la caz poate să îndrume, să povățuiască pentru ca postul nostru, atât cât este să fie cu folos!

Cum vedeți relevanța postului într-o lume tot mai secularizată și globalizată?

C.C.: Mai cu seamă în vremurile pe care le trăim este nevoie de post și rugăciune, de răbdare, de iertare, de îngăduință, de dragoste, într-un cuvânt de apropierea noastră de Dumnezeu. Poate ar trebui să conștientizăm mai mult că tot răul care este acum în lume este cauzat de îndepărtarea noastră de Dumnezeu. Secularizarea lumii contemporane nu a adus altceva decât îndepărtarea omului de Dumnezeu. Sau altfel spus, în societățile secularizate, omul se întoarce cu spatele la Dumnezeu și cu fața doar spre cele ale lumii.

Ori postul din apropierea marilor sărbători creștine ne propune să facem exact invers. Să ne întoarcem mai mult cu fața către Dumnezeu, cu fața către Sfintele Taine. Repet, nu postim doar ca să postim! Ci postim ca să ne întâlnim cu Hristos. Iar acolo unde întâlnirea cu Hristos este pe primul plan, unde Sfânta Împărtășanie este centrul vieții creștine, acolo efectele secularizării pot fi vindecate și depășite.  

Scopul Liturghiei este împărtășirea. Știm că în România oamenii nu se împărtășesc la fiecare liturghie; care e situația în post, în Sibiu - se împărtășesc oamenii mai des?

C.C.: Într-adevăr scopul Sfintei Liturghii este împărtășirea. Sau mai corect spus Sfințirea Darurilor în vederea sfințirii credincioșilor. Aducem la Sfânta Liturghie darul nostru de prescure și vin. Acestea în cadrul Sfintei Liturgii se sfințesc și devin trupul și sângele Mântuitorului Hristos, cu care mai apoi ne împărtășim. Darurile se sfințesc pentru ca mai apoi să ne sfințească pe noi. O liturghie la care nu se împărtășește nimeni este o Liturghie care nu își împlinește finalitatea, nu își atinge scopul, unirea cu Hristos. Sigur că participând la Sfânta Liturghie ne împărtășim si din cuvânt si din harul care se coboară în biserica, dar modul cel mai deplin este împărtășirea euharistică.

Sfântul Nicodim Aghioritul spune că sunt mai multe feluri de a ne împărtăși cu Hristos: prin Sfintele Taine, prin rugăciune, prin citiri și cântări sfinte, prin facerea de bine. Dar ele nu se exclud una pe alta. Dimpotrivă, cel ce îl primește pe Hristos euharistic îl va păstra în inima sa rugându-se mult și lucrând numai binele.

Postul trupesc ne ajută să adâncim în noi foamea după „pâinea vieții” care este Hristos din Împărtășanie. Noi trebuie să ne dorim împărtășania, să nu putem trăi fără ea. Desigur că pregătindu-ne ca să o primim, prin spovedanie, prin post, prin rugăciune, prin înfrânare   

Cu atât mai mult cu cât în Sibiu, prin purtarea de grijă a Părintelui Mitropolit Laurențiu, în toate bisericile se slujește în acest Post al Crăciunului Sfânta Liturghie zilnic, prilej pentru noi să participăm la acest ospăț ceresc zi de zi, pentru a putea da sens existenței noastre, pentru a afla ajutor și răspuns în toate problemele și frământările vieții noastre.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671