Când îți transformi tot muntele în pârtie. „Păltinișul este ideal pentru cei care vor să înceapă schiul de tură”

La unul din prânzurile mohorâte ale săptămânii, am urcat în Păltiniș pentru o primă ieșire pe schiuri de tură. Am urcat până sub un soare plăcut, descoperind un sport care dă dependență oricui iubește ieșirile în natură. Un sport pentru care zona Păltinișului oferă condiții ideale și începătorilor.

De când am început să pedalez prin munții din zona Sibiului am tot auzit repetându-se faptul că, iarna, traseele de drumeție și de biciclete devin numai bune pentru schiul de tură. Un sport care a intrat în atenția maselor de aproximativ 20 de ani și care, la noi în țară, a fost practicat în primă fază de salvamontiști și de către alpiniști dintr-un motiv simplu: este cel mai ușor și rapid mod să înaintezi prin zăpezi mari.

Pentru schiul de tură ai nevoie de clăpari creați pentru acest sport (clăpari care, spre diferență de cei clasici, lasă piciorului spațiu să se miște de la gleznă în sus, atunci când înaintezi pășind), de schiuri cu legături speciale (legături care au două poziții: pe lângă cea blocată, care îți permite să schiezi normal, este și o poziție prin care doar vârful clăparilor este prins de schiuri, permițând astfel înaintarea „la pas”) și de așa-numitele „piei de focă”. Deși, în trecut, erau chiar piei de animale, acum este vorba de materiale textile care se aplică pe schiuri (se lipesc dintr-un capăt în altul, au adeziv pe una din părți), astfel încât schiurile să nu alunece la vale atunci când ești în urcare. Dacă vei urma trasee prin zăpezi mari, vei avea nevoie și de bețe în a căror capăt să montezi discuri mai largi, astfel încât să oprească scufundarea în nămeți.

Bogdan lipește pieile de focă pe schiuri, înainte de plecarea în tură. Foto: Turnul Sfatului

Iar cu un astfel de echipament, îmbrăcat adecvat, tot muntele acoperit de zăpadă ți se transformă în pârtie: îți pui schiurile cu pieile de focă lipite și urci pe trasee de drumeție, pe drumuri forestiere ori pe unde știi locurile și, la fel, cobori pe unde ai tu poftă. Unde iar lipești pieile de focă, și iarăși urci și cobori pe unde găsești că poate fi mai fain.

Pentru începători

Traseul pe care l-am urmat noi la mijlocul acestei săptămâni este unul tocmai potrivit pentru începători: alături de Mihai Voinescu (cel care a popularizat acest sport în Sibiu), am urcat cu mașina până în Poiana Muncel. 

Aici ne-am echipat și pe traseul marcat cu punct albastru pe fundal alb (este bine semnalizat din poiană) am urmat poteca ce ne-a scos tocmai în poiana Găujoara. Înaintarea pe potecă, pe schiuri de tură, printr-o pădure de iarnă este o experiență care trebuie trăită, deoarece a încerca să o descriu în cuvinte nu ar face genera decât un șir de epitete entuziasmante.

Pe traseul dintre poiana Muncel și poiana Găujoara. Foto: Turnul Sfatului

Pe sub pădurea din stânga a poienii Găujoara am urcat până către micul platou de sub vârful Bătrâna, loc în care toată buna dispoziție a ajuns la cote maxime: noi am plecat dintr-un Sibiu mohorât, iar câteva zeci de minute mai târziu eram aproape de vârf de munte, scăldați pe schiuri de un soare generos.

După ce am dat jos pieile de focă, am schiat până aproape de intrarea pe Poteca Studențească (cea care leagă poiana Găujoara de Păltiniș). Fiind prima mea tură de acest fel, experiența a fost cea a unei reîntoarceri în copilărie: nu sunt eu tocmai îndemânatic pe schiuri, prin urmare, am luat câteva trânte. Dar să cazi în zăpadă „virgină”, afânată, iar asta într-o coborâre în care tu singuri îți alegi traseul – de este zăpadă destulă, poți coborî și direct prin pădure – dă farmec de neegalat experienței.

Am montat iar pieile de focă și am urcat spre traseul pe care am intrat în poiana Găujoara, întorcându-ne mai apoi la Muncelul unde am lăsat mașina. Am făcut o tură de aproximativ cinci km, în care am urcat o diferență de nivel de mai puțin de 200 de metri, iar ca timp consumat a fost vorba de cam două ore și jumătate.

Atât la dus, cât și la întors, am urmat traseul marcat cu punct albastru. Foto: Turnul Sfatului

Începător fiind, pe lângă căzăturile amuzante, mi-am dat seama că și la îmbrăcăminte eram în zona amatorilor: aveam pantalonii și haina de schi cu care mergeam pe pârtii, haine groase. Dar, la schi de tură, faci mișcare serioasă „în mers”. De aceea e bine să ai mai multe rânduri de haine la tine, pentru a-ți regla din numărul de straturi temperatura confortabilă.

Din poiana Muncel eu am coborât cu mașina, dar Mihai Voinescu și Bogdan, colegul meu, au coborât pe schiuri, pe drumul forestier în primă fază și pe pârtia de la Oncești, mai apoi, până în Păltiniș, unde ne-am regrupat. Pentru că, «de ce nu?» și mai și era ceva zăpadă proaspătă. 

Cu tot cu drumul din Sibiu până în Păltiniș și înapoi a fost o experiență care a consumat aproximativ patru ore și jumătate. 

Video de Bogdan Brylynski

Variante de trasee. De la maeștri ai sportului

Păltinișul este ideal pentru cei care vor să înceapă schiul de tură pentru că are pante relativ domoale și nu există risc de avalanșă. „Nu îmi amintesc vreo avalanșă în munții Cibinului care să prindă pe cineva. Mai «curge», dar chiar în zona Păltinișului, excluse avalanșele”, arată Mihai Voinescu, cel care a și condus Salvamontul sibian, în vremurile în care acest serviciu era asigurat de voluntari. Mihai, alături soția sa, Vali, sunt cei care, practic, au adus sportul acesta printre sibieni, prin intermediul magazinului Explorer (pe care, din acest an, l-au vândut).

„Pe vremuri se făcea foarte mult schi-fond la Păltiniș, dar acum nu prea mai sunt mulți practicanți ai acestui sport. Dar de atunci au rămas niște trasee care sunt foarte bune pentru schiul de tură”, arată și Vali Voinescu, iar Mihai începe să și dea exemple de trasee potrivite pentru schiul de tură în zonă. 

Vali și Mihai Voinescu, cu una din primele perechi de schiuri de tură aduse în Sibiu. Foto: Turnul Sfatului

„Pentru începători, Păltinișul este foarte bun. Zonele acestea, din Păltiniș – în Găujoara, pe vf. Bătrâna, apoi. De aici poți să cobori înspre șaua dinspre Rozdești și să te întorci pe o tăietură de pădure. Sau, din Păltiniș, poți merge până în capătul pârtiei, iar de acolo să mergi pe vârful Oncești, să cobori în poiana Oncești. Sau poți merge pe drumul către Șanta și, după zece – 15 minute, să ajungi sub linia de înaltă tensiune de unde să urci pe vârful Oncești. Iar dacă zăpada e mare, poți să și coborî pe acolo. În Păltiniș poți merge în șase - șapte ture fără să repeți niciun traseu”, spune Mihai.

Mihai Voinescu. Foto: Turnul Sfatului

Maestru al sportului în alpinism, Mihai Voinescu a parcurs – pentru a obține acest titlu – toată creasta Carpaților Meridionali, de la Bușteni la Băile Herculane, în iarna dintre 1982 – 1983, alături de alți trei alpiniști. Cu cort în spate și tot ceea ce mai trebuie pentru o astfel de expediție la capătul căreia era titlul de maestru al sportului. „Înainte noastră a mai fost o echipă de sibieni, care au făcut cu vreo zece ani înainte acest traseu în vreo 40 de zile. Noi am făcut 21 de zile și bucata de la Valea Oltului la Herculane am făcut-o pe schi de tură și am câștigat foarte mult așa, pentru că prin munții Lotrului zăpada era până la piept”, amintește Mihai.

Cireașa de pe tortul nopții

Vali își amintește de tradiția descoperită în Austria, acum vreo 30 de ani în zona Innsbruck: atunci când afară e lună plină, cu aprobarea proprietarilor de pârtii, după ce retrack-ul „bate ultima tură pe pârtie”, familii pe schi de tură urcă în vârf pentru a vedea luna plină deasupra Innsbruck-ului. „Am fost atât de impresionați când am văzut cum din multe mașini venite seara coborau de la bătrâni, la tineri, familii întregi. Am și zis: în parcarea asta sunt atâția schiori cât sunt în toată România. Așa și era atunci și ne întrebam dacă lucrurile se vor schimba vreodată în România. Acum și la noi a crescut numărul celor care practică acest sport. În zona Sibiului cred că sunt sute de schiori de tură”.

Dar experiența din zona Innsbruck a rămas în mintea celor doi soți. Și așa a apărut „Muncel by night”, o tură nocturnă, cu frontalele pornite pe căști.„În prima tură nocturnă am plecat din Păltiniș, am mers pe la Șoimii, am intrat pe pârtie, am urcat în vârful Oncești, de unde am coborât în Poiana Oncești, mai apoi – prin pădure – în poiana Muncel și, mai apoi, am coborât pe drum, până în Păltiniș”, își amintește Mihai, care s-a declarat de la prima ediție surprins de numărul mare de participanți, vreo 50.

Muncel by night. Foto: Facebook / Vali Mihai Voinescu

La ediția de anul trecut a „Muncel by night” au participat aproximativ 150 de schiori. 

În jurul Sibiului, cele mai atractive zone pentru cei care dezvoltă o pasiune pentru schiul de tură sunt munții Făgăraș, cu ale lor căldări largi. „Duminica, dacă e vreme bună și te duci la Bâlea, vei vedea mulți schiori de tură. La fel, la Păltiniș, dacă mergi într-o duminică în Găujoara vei vedea vreo 50 de schiori de tură”.

Prețuri și indicații

Ceea ce ajung să caute schiorii de tură este natura, „frumusețea nealterată” care, pe timp de iarnă, strălucește la propriu sub soarele de iarnă. 

„Schiul de tură se adresează oricărui om care schiază de la începător spre mediu și căruia îi place să facă mișcare în natură. Schiorii care merg la pârtie să își arate echipamentul și după câteva ture se opresc să bea o bere, nu prea iubesc sportul acesta. Dar cei care aleargă, merg pe munte, se dau cu bicicleta, cărora le place natura, nu au cum să nu facă schi de tură. Foarte mulți au venit la noi care nu știau despre ce este vorba: și-au închiriat echipamente, apoi și-au cumpărat. N-am văzut unul care să renunțe”, spune Mihai.

În căutarea „naturii nealterate” devine una din pasiunile celor care urcă pe schi de tură. Foto: Turnul Sfatului

Prețurile pentru echipamentele necesare practicării acestui sport nu sunt mici. Pentru schiuri, legăturile speciale, pieile de focă, clăpari și bețe, prețurile pornesc de la aproximativ 1.000 de euro în sus. Mult mai accesibile sunt variantele de echipamente second-hand (schiuri cu legături, dar modele mai vechi, veți putea găsi și la 700 de lei).

Dar oamenii care cumpără aceste echipamente, în toate zilele libere ajung să fie pe schiuri, iar la final de sezon, costurile se dovedesc a fi la același nivel cu cei care preferă doar pârtiile. „Schiorii care aleg să meargă pe pârtie, plătesc mai puțin pe echipamente, la început. Dar, după aceea, la fiecare ieșire vor plăti pentru schi-pass și așa mai departe. La schiul de tură, plătești la început mai mult, dar – în timp – cheltuiala se amortizează”.

Cei care doresc să încerce, mai întâi, acest sport pot alege varianta închirierii echipamentului necesar. „Închiriatul, de la noi, este 120 de lei pe zi, tot ceea ce trebuie. Nu avem foarte multe echipamente, deoarece ca să închiriezi nu e mare afacere”. Deși au vândut magazinul, Vali și Mihai Voinescu mai pot fi găsiți, iarna aceasta, în clădirea Explorer, pentru cei care vor dori să închirieze schiuri de tură.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).