Lucrarea „Închinarea Magilor” realizată de Octavian Smigelschi în 1903, expusă pentru prima dată la Muzeul Național Brukenthal

Potrivit managerului Alexandru Chituță, acest desen este un studiu preliminar pentru cartonul de peste 5 metri care înfățișa scena Inchinarii Magilor dar care e pierdut. Scena a fost realizată pentru proiectul unic de pictare a Catedralei Mitropolitane Sfânta Treime din Sibiu. Scena era propusă în absida corului Catedralei Mitropolitane. Este vorba de un triptic încadrat de crestături de lemn, obişnuite în mediul rural românesc. Avem de-a face cu reprezentarea aducerii darurilor de către magi Pruncului Iisus, sinonimă cu adorarea Magilor din vestul Europei, însă Smigelschi reuseşte să creeze o schiţă originală.

 

 

Planşa Închinarea Magilor este publicată însă în revista „Luceafărul” din 1909 nr. 1 (asemeni acestui model, cu unele deosebiri, Închinarea magilor, Smigelschi o va picta în biserica din Rădeşti.) Totuși desenul din colecția Muzeului Național Brukenthal denotă ideea originală a artistului sibian.

 

 

Se observă în mijloc Maica Domnului cu Pruncul în braţe, iar în spate Dreptul Iosif, un înger şi animale în staul. Maica Domnului cuprinde Pruncul cu ambele mâini, iar Pruncul îşi întinde ambele mâini ca şi cum ar binecuvânta, arătând prin aceasta latura de Mare Arhiereu al lui Iisus Hristos. Dar cu toată apropierea celor două chipuri, şederea Pruncului pare ca o plutire, iar Maica Domnului însăşi pare ca un tron pentru Prunc. Aplecarea capului Sfintei Fecioare, a cărei aureolă străbate întunericul, subliniază această semnificaţie de tron pregătit, pe când Pruncul care, văzut pentru Sine, are trăsăturile unui tânăr care, îşi ţine capul drept, cu un aer împărătesc, la care au venit să se închine şi să-I aducă daruri cei trei magi.

 

„În partea dreaptă a Mariei apar cei trei magi aducând daruri. Magii se aseamănă cu voievozii celor trei provincii româneşti, Smigelschi inspirându-se din anumite fresce ale mănăstirilor vizitate: Alexandru cel Bun de la Suceviţa, Neagoe Basarab de la Curtea de Argeş şi Matei Corvin după o gravură de epocă. În spatele lor, pe o latură a tripticului, apar păstorii, îmbrăcaţi în costume specifice Mărginimii Sibiului, aducându-şi darurile lor: un miel şi un burduf de brânză. Pe cealaltă latură sunt înfăţişaţi ţărani cu femeile şi copiii lor, toţi îmbrăcaţi în portul sibian . E marele rol al pictorului, de a nu înfăţişa „păstorii biblici cu ciomege încârligate la capăt, cum de pildă sunt la Boticelli, Fra Angelico, Veronese, ci ei sunt ciobanii noştri din munţi, cu măciuca înflorită, românească, încleştată între degete osoase, cu pletele lungi, retezate, cu trupurile subţiri, mlădioşi, istoviţi de trudă, cu cămăşile albe, lungi până la genunchi, în spate cu ţundre ardeleneşti, cu zechi din Bucovina, cu zăbun ca în Basarabia, iar în păstorul ce stă în genunchi ţinând în braţe un miel, vezi parcă pe cel ce n-a mai putut suferi ruşinea veacului, ci în primăvara anului 1907 şi-a răzbunat amar, strigând sfâşietor: Sânge Doamne! Sânge! Căci sângele îngroaşă! (Octavian Goga)”, mai arată Alexandru Chituță într-o postare publicată pe pagina muzeului. 

 

Această localizare a unei scene biblice în mediul familiar a fost des folosită în pictura apuseană, pe care Smigeslchi o cunostea foarte bine. Să ne amintim de tabloul Uciderii pruncilor din Colecţia Muzeului Naţional Brukenthal, realizat de Pieter Brueghel, în care sângerosul eveniment se produce într-un sat medieval acoperit de zăpadă sau chiar tabloul Adoraţia Magilor de Diego Velázquez din colecţia Muzeului Prado din Madrid în care unul dintre magi, cel negru este îmbrăcat în costumul de curte spaniel.

 

Deasupra Fecioarei apare un nor şi o stea înconjurată de şase îngeri, în două perechi de câte trei îngenunchiaţi cântând, având pe costume broderii româneşti. Deasupra tripticului şi pe cele patru braţe apar motive populare româneşti, crestături în lemn, încât dă impresia „unei porţi din satele româneşti de altădată” .

 

O adevărată „românizare” a Naşterii Domnului! Chiar dacă pictorul nu a putut realiza această lucrare în cafasul Catedralei Mitropolitane din Sibiu, Smigelschi nu o va uita şi o va pune în culoare pe bolta bisericii din Rădeşti, jud. Alba, ctitoria episcopului martir Demetriu Radu al fără a mai utiliza împărţirea scenei în trei.

 

Vorbind despre planşa Naşterii Domnului, cât şi despre efervescenţa culturală din ţară asupra cultivării artei naţionale ţărăneşti în diferite ramuri, Octavian Tăslăuanu în revista „Luceafărul” notează: „În acest număr publicăm ultima opera a dlui Octavian Smigelschi care de astă toamnă lucrează la Roma. Noua opera a mult apreciatului nostru Pictor e o încorporare a concepţiei naţionale care în timpul din urmă se accentuază tot mai puternic în mişcarea noastră artistică. Nota caracteristică a acestei mişcări e străduinţa de a crea o artă românească prin introducerea motivelor artei ţărăneşti şi prin întrebuiţarea motivelor artei ţărăneşti şi prin întrebuinţarea elementelor artei vechi în arta noastră modern, superioară. E o mişcare de premiere, de desăvârşire, care se găseşte încă la fazele începutului. Vorbind de compoziţia dlui Tiberiu Brediceanu, „La sezătoare”, am arătat importanţa acestei noi concepţii în muzică. Arhitecţii din România lucrează din răsputeri pentru crearea unui stil românesc în arhitectură. Arta decorativă ţărănească e cultivată cu sârguinţă şi uneori cu simţ de mai multe societăţi din România şi de la noi, străduindu-se a întemeia o artă decorative ţărănească.

 

Comisiunea monumentelor istorice din România în Buletinul său trimestrial contribuie la cunoaşterea arhitecturii şi picturii bisericeşti din cele mai îndepărtate timpuri. Revistele mai cu seamă se ocupă neîncetat cu popularizarea şi comentarea artei ţărăneşti şi cu creaţiunile tinerilor artişti.

 

Foto: Muzeul Național Brukenthal/Facebook