Casa în care se consideră că s-a născut baronul Samuel von Brukenthal, guvernator Transilvaniei în secolul al XVIII-lea, a fost scoasă la vânzare pentru suma de 575.000 de euro, conform unui anunț publicat pe un site de anunțuri.
Casa se află în localitatea Nocrich și nu a mai fost restaurată de mai mulți ani, iar o lungă perioadă de timp aici a funcționat o cârciumă. Înainte de asta a fost bancă, brutărie, atelier de reparații TV și magazin ”universal”. Iar în anul 2015, aici funcționa o casă de pariuri.
Citește și:
A dat norocul peste comuna Nocrich. Și au făcut o casă de pariuri
Conform anunțului, casa are 300 de ani vechime, are 700 de metri pătrați utili și un teren de peste o mie de metri pătrați.
”Conacul în care s-a nascut Samuel von Brukenthal 1721 -1803 este o construcție veche de peste 300 de ani, care a trecut toate testele vremii și așteaptă să fie restaurată la forma ei inițială de oricine dorește ca numele său să fie scris în paginile istoriei din Transilvania și nu numai.
Acesta este mai mult decât un conac, este o filă din cărțile istoriei care vă așteaptă să vă lăsați amprenta. Deși timpul a adus schimbări asupra construcției, elementele originale precum tâmplăria și ușile din lemn, podele, fresce și alte lucrări făurite de marii făuritori ai secolului XVIII.
Aceasta este șansa ta, nu doar de a deține o bucată din istorie, ci de a te bucura de liniștea și inspirația pe care numai un astfel de loc le poate oferi. Conacul are o suprafață generoasă de 700 mp utili pe o un teren de 1186 mp și este situat în centrul comunei Nocrich„, se precizează în articol.
”Bătrânii vorbesc că nu în casa pe care o am cumpărat-o eu, ci în cea de lângă ea s-ar fi născut Brukental”
Casa a fost ”atestată” ca aparținând familiei Brukenthal de către ”Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național (DCCPCN)”, așa cum se numea instituția în anii 2000.
O plăcuță care semnalează acest lucru a a fost pusă de un membru FDGR, după 2000, spun localnicii.
Construită pe la 1700, casa primit titlul de monument istoric, la sfârșitul anilor ‘70. Naționalizarea ei în perioada comunistă a pierdut urma moștenitorilor, ultimul proprietar fiind un anume Konrad, de urma sau urmașii căruia nu se mai știe, scria presa locală în 2000.
Fără moștenitori apăruți în termen legal casa a ajuns după Revoluție în proprietatea lui Aurel Irod, fost viceprimar al comunei, iar acum este deținută, conform Adevărul, de Alin Irod, fiul fostului viceprimar.
“Bătrânii vorbesc că nu în casa pe care o am cumpărat-o eu, ci în cea de lângă ea s-ar fi născut Brukental. Eu nu știu. Dar, dacă nimeni nu mi-a arătat vreun document care să îmi dovedească faptul că aici s-a născut Brukenthal, ce era să fac?”, declara atunci Aurel Irod.
Naționalizată pe vremea comuniștilor, casa a folosit, înainte de ‘89, brutărie, un magazin universal și un atelier de reparații Radio-TV. După revoluție, câțiva ani, la parterul conacului a mai funcționat magazinul, după care acesta a fost închis. Aurel Irod a profitat de faptul că nimeni nu a revendicat casa trecută în proprietatea statului și a făcut, în 1999, o cerere către Consiliul local, pentru a cumpăra clădirea.
“Au fost experți, au evaluat casa și eu am plătit cât au cerut Nu e nimic ilegal aici în camerele în care e amenajat barul, a fost și magazinul de pe vremea comuniștilor”, spunea Irod.

Cu cererea aprobată și cu 55 de milioane de lei, banii jos, Irod a intrat în proprietatea casei.
”Clădirea o avem din 2000 şi ceva, nu mai ştiu exact, că tatăl meu normal a cumpărat-o. Am cumpărat-o de la stat, prin legea aia a repartizărilor, de la primărie, când s-au vândut casele alea naţionalizate sau aşa ceva. Barul funcţionează din 1993, dacă nu mă înşel, eram eu mic atunci. Aici a funcţionat pe vremea comunismului o banca, era o croitorie, în spate un atelier de reparaţii TV, deci clădirea a fost modificată, a funcţionat de pe timpul lui Nicu…Am avut-o închiriată de la stat şi pe urmă am cumpărat-o când a fost licitaţie, ne-am prezentat la licitaţie, am cumpărat-o, nu a fost nicio problemă”, explica în urmă 11 ani, Alin Irod.
Revista Transilvania, în ianuarie 1889, despre originea familiei Brukenthal:
”Numele vechiu si genuinu de familia alu lui Bruckenthal a fostu Breckner, familia săsasca din orașielulu neînsemnatu Nocrich, nemțiesce Leschkirch, unde tată-su Michailu Breckner a fostu notariu de districtu, era mam’a lui fiic’a consiliariului gubernialu Heydendorf, carele dorindu ca se dea ginerelui seu védia mai mare, ’i câstigase diplom’a de nobilitate cu predicatulu de Bruckenthal (Valea Podului) și așia din Breckner se facu Bruckenthal.
Între cei 6 prunci ai lui Breckner acestu Samuilu s’a nascutu in 26 iuliu 1721. Vediendu tată-seu că prunculu e dela natura forte desteptu si că pote se se alega unu functionariu bunu din elu, l’a datu la Clusiu in scólele unitarianiloru ca se invetie si limb’a magiara; acolo inse fiindu reu vediutu si batjocoritu de cătra conșcolarii sei, era și silitu se petréca in mare necuratia, si plinu de insecte polipede.
De acolo părinții l-au asiediatu la scolele sasesci din Sibiiu sub îngrijirea cumnatu-seu a rectorului Michailu Soterius, care era unu prea bunii latinistu între compatrioții sei„.

Cine a fost Samuel von Brukenthal
Baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803) a fost singurul exponent al comunităţii săseşti transilvănene căruia i s-au atribuit importante funcţii publice în cadrul statului austriac condus de împărăteasa Maria Theresa. Numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, baronul construieşte la Sibiu un palat în stilul barocului târziu, după modelul palatelor vieneze.
Deoarece nu a avut descendenţi direcţi rămaşi în viaţă, baronul von Brukenthal lăsa moştenire prin testament palatul, colecţiile şi restul averii sale unui descendent în linie masculină dintre persoanele cu care se înrudea. În cazul în care urmaşii săi aveau să moară la rândul lor fără a avea copii, familia stingându-se, averea urma să fie preluată de Biserica Evanghelică, iar palatul să devină un muzeu deschis publicului larg, eveniment petrecut în anul 1817.
În anul 1948, muzeul a fost naţionalizat, devenind proprietatea statului comunist român. Tot în anul 1948, Societatea Transilvăneană pentru Ştiinţele Naturii din Sibiu îşi încetează activitatea, muzeul aflat sub patronajul acesteia fiind inclus în patrimoniul naţional. (sursa: www.brukenthalmuseum.ro)
Sursa foto: Turnul Sfatului
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Politic
Alătură-te comunității
16 răspunsuri
-
-
Ba da,aveam.Se numea dorinta de libertate si unire.Dovada ca,uniti, in 1919 am ajuns cu arma pana la Budapesta.Dar povesteste un pic cum ati disparut voi din istoria Sibiului de azi daca nici casa natala a satrapului sas nu o mai revendicati??V-ati ‘autodiluat’ in marea masa turco-germana din DE?
-
Stau potolit George ca nu imi trebuie darapanaturi in Nocrich mai ales ca chiar cunosc acest sat. Si stai linistit ca daca nu e blat cu vreo autoritate nu se vinde nici cu 50000 de euro. Dar poate prostesc niste sasi sa dea mai mult ca 600000 de euro e o gluma. Chiar o gluma proasta dar vorba aia nu e prost cine cere.
-
Acela a fost un călău al românilor. Să cumperi casa unui călău și să te mai lauzi că apreciezi istoria. Proști sunt destui. Acelei case doar i se face reclamă să se vândă la un preț foarte mare, extrem de mare fără să merite măcar acei bani. Acelea sunt case dărăpănate, vechi, fără gaze, apă, zona este foarte umedă, mlăștinoasă, plină de gipsani și populație românească corcită, slab-educată. Nu se va vinde la jumătate de milion de euro, dar sunt șanse dacă se vor plăti abonamente la ziarele locale să îi facă reclamă cu articole ce să prezinte în lumină bună pe călăul românilor.
Toate comentariile sunt moderate de către redactorii TS, înainte de publicarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv/licențios sau informațiile false. Mulțumim.
V-ați gândit cumva ca e o cerință a ghidului de finanțare? Inainte sa comentați aiurea citiți ghidul.
Mofturi de rupt in figuri. Auzi exprimare ” farfuria era plinā de mare”. Sā îmi dau un genunchi in ***…
Domnul Deleanu dorește să vadă cum buldozerele pun în aplicare sentința „dreaptă” pronunțată de niște magistrați care, de aproximativ 15…
Da, e o destinatie buna , mai ales ca sunt ma putine sanse sa ramai blocat aici din cauza vreunui…
„Zilele trecute” înseamnă 26 februarie??













Lasă un răspuns