Am mâncat cei mai buni creveți într-un restaurant din Sibiu. Și a fost doar începutul

Este riscant cu superlativele, dar în cazul de față merită asumată încumetarea: în cel mai nou restaurant deschis în Sibiu am găsit cei mai gustoși creveți mâncați de mine în vreun local din țară.

Ca într-un film italian bun, din aerul de seară vremelnică de iarnă am intrat în casa cu un singur nivel în care intri prin curtea cu deschidere la bulevard în timp ce din boxe se scurgeau molcom versurile din „Mama leone”-le cântat de Bino. În dreapta tejghelei din spatele căreia m-a întâmpinat ospătarul tânăr și cu un zâmbet șugubăț în colțul gurii, vreo trei italieni aflați la a doua tinerețe vorbeau calm, dar apăsat, între ei. Tipic. După șorțuri erau și cei care găteau în bucătărie.

Din cele două camere în care sunt amenajate mese de două și de patru persoane, acoperite cu fețe de masă în două rânduri și înconjurate de scaune comode, am ales-o pe cea din dreapta. La fel de luminoasă. Relativ minimaliste decorurile, e ceea ce trebuie pentru un loc în care mergi să mănânci bine și să te simți confortabil.

Intriga filmului italian a continuat cu un meniu scurt, așa cum găsești mai ales în restaurantele bune: antipasto di pesce, primi di pesce, secondi di pesce pe prima pagină și antipasti di carne, primi di carne și secondo di carne, pe cea de-a doua. Patru feluri de garnituri, câteva deserturi (dar mai bine mergeți de vă uitați în vitrine pentru a alege deserturile zilei) mai completează meniul, care continuă cu pagini de băuturi. Digestive multe, vinuri – și mai multe. Și toate aduse din Italia.

Am ridicat din sprânceană, când ospătarul plin de bună voie mi-a recomandat un biban de mare, că este pregătit file, fără oase, e ceea ce trebuie. La replica mea, că „o fi prins proaspăt pe Cibin”, tânărul mi-a spus că peștele și fructele de mare sunt aduse de oamenii localului, de trei-patru ori pe lună, direct din Italia. „Din port sunt cumpărate toate. Știți de ce? E mai ieftin decât dacă am cumpăra prin distribuitori. Și e și proaspăt, avem mereu materie primă proaspătă”.

După o grappa care a fost un alt semnal că filmul italian era de calitate, am zis să mergem pe mâna ospătarului și am comandat pentru început ceea ce era anunțat drept un aperitiv cu creveți, un cocktail. O singură porție, deși eram trei, că nu prea găsești creveți proaspeți și bucătari pricepuți pe Cibin pentru așa ceva. Am zis să testăm. Și așa am descoperit cei mai buni creveți mâncați de mine și de celelalte două persoane de la masă în vreun restaurant din România. Aduși într-un pahar mare cu picior și scufundați într-un sos aurora roșu-galben, îmbălsămat cu pătrunjel, peste un pat de salată proaspătă, sub o felie generoasă de portocală suculentă, serviți alături de grisine italienești, creveții au fost ceea ce am descris mai sus: un refren melodios de gusturi.

Cocktel di scampi

La felurile principale, aduse pe măsuța pe roți, masa a devenit un adevărat răsfăț al gusturilor. Lasagna pufoasă, în care pastele erau amestecate în sos de lapte și sos de carbe, sub stratul de parmezan topit a fost delicioasă.

Lasagna

Bibanul de mare, despicat pe o farfurie mare și acoperit cu felii subțiri de cartofi trecute prin cuptor după ce au fost presărate cu pesmet, a fost iar o definiție a locului: simplu și foarte bun la gust.

Branzino in bella vista

Iar „tortellini in brodo”, pastele umplute cu carne, în supă de găină, au fost un fel principal cât se poate de nimerit pentru o persoană căreia nu îi era foarte foame: de altfel, sipa a venit într-un castron, din care puteai umple liniștit vreo trei farfurii. De prisos a fost explicația ulterioară făcută de unul din italieni, pentru că se vedea cu ochiul liber și se simțea la gust: tortellini erau făcute în bucătăria proprie.

Tortellini in brodo

Deși eram plini, pentru că porțiile sunt generoase, am mai decis să împărțim un desert: o înghețată italiană din bezea (semifreddo). Exact cum ne așteptam, surprinzătoare la gust, fără a fi foarte dulce.

Semifreddo

Povestea unei seri de film dintr-un restaurant nou deschis în Sibiu s-a încheiat cu mici deserturi (bezele și felii de turtă cu migdale), aduse din partea casei, după ce am cerut nota. Un gest atât de rar prin restaurantele din țara noastră, dar care înmoaie atât de fain relația cu orice local.

Bezele și turtă cu migdale

Nota de plată a avut un total de 341 de lei: 85 de lei pentru bibanul de mare, 55 de lei pentru lasagna, tot 55 de lei pentru tortellini în supa de găină, 65 de lei, pentru cocktailul de creveți și 18 lei pentru înghețata de bezea. Restul notei a fost pentru băuturi: 30 de lei două sticle de apă la trei sferturi (Dolomia, apă adusă din Italia), 15 lei o sticlă de cola, 18 lei – rachiul de struguri.

Dacă ați urmărit până aici textul, merită să aflați și numele localului, că tare l-aș fi păstrat doar pentru mine. E vorba de Profumo di Mare, deschis înainte de Crăciun pe Calea Dumbrăvii, în casa aflată chiar lângă intersecția cu strada Mărăști. Cred că locul va rezista mulți ani de-acum încolo, deoarece italienii care i-au gândit bucătăria sunt de vreo 30 de ani prin locurile acestea și știu ceea ce trebuie. Meniul lor rămâne în continuare de descoperit.

La vita e bella