Lansarea cărții „N-am nimic de ascuns”, semnată de Aurel Dragomir, comandatul școlii militare „Nicolae Bălcescu” în vremea revoluției din 1989, a reunit pentru prima dată în istoria locală toți actorii acelor zile: de la milițienii care au arborat mesajul „Suntem cu voi” pe sediul încercuit de protestatari, la securiștii care au reclamat relele tratamente din zilele în care au fost ținuți în bazinul școlii militare și până la revoluționarii care, între toate taberele, au avut aceeași obsedantă întrebare a ultimilor peste 35 de ani: „Cine a tras în noi?”.
A fost mult păr alb în sala de festivități a Cercului Militar din Sibiu, înaintea prânzului de joi, 30 ianuarie 2025. Și, oarecum în ciuda mediei de vârstă a participanților, a fost și o tensiune care plutea în aer: mai toți simțeau că au ceva important și relevant de spus ori de întrebat.
Motivul întâlnirii a fost lansarea cărții tipărită anul trecut la editura Argonaut, din Cluj-Napoca. Semnată de colonel Aurel Dragomir, cartea poartă numele „N-am nimic de ascuns. Sibiu, Decembrie 1989”. „Este un subiect deosebit de sensibil, v-aș ruga ca discuțiile să fie purtate într-un ton civilizat, de bun simț, pentru că suntem aici de la vârsta celor care au trăit revoluția, până la tinerii care vor duce societatea mai departe”, a rugat, la început, moderatorul întâlnirii, Marius Popența, președintele filialei sibiene a Asociației Naționale a Veteranilor de Război.
Cartea a fost lansată la Sibiu, după ce, în decembrie anul trecut, a fost lansată la Cluj-Napoca. Sursa foto: Silvana Armat / Turnul Sfatului
Deși lansarea cărții scrisă de Aurel Dragomir a fost motivul întâlnirii, autorul a fost printre cei care a vorbit cel mai puțin. Adeseori pe un ton pentru care și-a cerut scuze la finalul întâlnirii. Până acum, cartea a mai fost lansată doar la Cluj-Napoca, anul trecut, pe 16 decembrie.
În 1989, Școala militară de ofițeri activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu era condusă de locotent-colonel Aurel Dragomir. Considerat un erou al revoluției la început, Aurel Dragomir a fost trimis în judecată de către procurorii militari, fiind mai apoi considerat „principalul vinovat pentru deznodământul sângeros al revoltei sibiene”. După 286 de termene de judecată, în 2010, Aurel Dragomir a fost scos de sub urmărirea penală. Nimeni nu este considerat vinovat pentru cei 99 de morți de la Sibiu.
„Nimeni nu știa ce se întâmplă. Nici acum nu știm”
Finalizat la puțini ani după revoluția din 1989, manuscrisul cărții colonelului Aurel Dragomir a fost refuzat de la publicare de edituri precum cea a Armatei, Tribuna Sibiului ori Constant Sibiu. A devenit tipăritură în contextul cercetărilor făcute pe subiectul evenimentelor din 1989 de către cercetătorul clujean Adrian Boda, căruia Dragomir i-a predat manuscrisul.
Zeci de oameni au asistat la lansarea cărții. Sursa foto: Silvana Armat / Turnul Sfatului
După ce Adrian Boda a prezentat parcursul cărții, la microfon a venit general-maior (r.) Ioan Manci, care a povestit cum în 21 decembrie 1989 a ajuns în centrala telefonică a școlii militare, tocmai când Aurel Dragomir suna unul din șefii de stat major, după ce primul său elev a fost împușcat mortal. „A reușit să ia legătura cu Hortopan: tovarășe general, la Sibiu s-a întâmplat o mare tragedie, vă rog să trimiteți o comisie guvernamentală pentru că cineva își va pierde capul și nu vreau să fiu eu acela. (...) Mai departe, știți dumneavoastră ce s-a întâmplat. Cred că domnul comandant a făcut tot ceea ce se putea face omenește. Mă gândeam atunci, numai comandat să nu fii. A sunat la toate cele 11 unități din Sibiu. Nimeni nu știa ce se întâmplă. Nici acum nu știm”, a concluzionat Ioan Manci.
Ioan Manci. Sursa foto: Silvana Armat / Turnul Sfatului
„Revoluțiile nu se anchetează. Doar se prezintă versiuni!”
„E ușor de vorbit azi. Era greu atunci”, și-a început fostul comandat al UM 01512 discursul de la lansarea cărții sale.
În fața auditoriului, colonelul Aurel Dragomir s-a limitat în special la a-l înfiera pe procurorul militar Dan Voinea, cel care a instrumentat dosarul revoluției de la Sibiu. „Parafrazându-l pe generalul Antonescu, în alt cadru poate nu avem voie să vorbim, știți că el a primit memoriu de la măicuțele de la Vâlcea, să îl înmormânteze cu onoruri militare pe preotul de la ele, care a fost și preot pe front. Și Antonescu a pus rezoluția, pe care am văzut-o și în facsimil, «Popă pe tun, nici dracu` n-a văzut! Aprob, ca să se vadă!». Și eu am spus: de acord. Un general (generalul Dan Voinea – n.r.), șeful secțiilor parchetelor militare, copiind după un majur (jargon militar pentru termenul de major, ex: sergent major), la Biroul contrainformații al garnizoanei, copiind cuvânt cu cuvânt, inclusiv greșeli gramaticale, nici dracu` n-a văzut. A copiat Voinea, ca să se vadă, am spus-o în instanță. Sunt câteva zeci de mii de pagini depuse la instanță, instanța nu mi-a respins nici măcar o virgulă”, a vorbit, pe un ton specific militarilor de carieră, Aurel Dragomir.
Aurel Dragomir. Sursa foto: Silvana Armat / Turnul Sfatului
Alocuțiunea colonelului s-a încheiat cu un îndemn la a nu judeca pe cei în viață. „Mi s-au cerut 112 ani de pușcărie, plus de două ori pe viață. Iar bani trebuia să dau la stat cel puțin 1.000 de ani de acum încolo. N-am dat niciun ban. Resping ceea ce au spus antevorbitorii mei, că m-am apărat singur. Nu m-am apărat: eu am atacat prostia celor din rechizitoriu. Așa am crezut eu și m-am dus cu fruntea sus. De ce, cum, în ce fel, rămâne să mă judece istoria. Știți bine cum se spune: trecutul îl putem cosmetiza, prezentul îl putem ameliora, viitorul, istoria ne va judeca. Nu-i momentul acum. Vă mulțumesc și vă doresc sănătate!”, și-a încheiat Dragomir cuvântul.
„Revoluțiile nu se anchetează! Doar se prezintă versiuni!”, a tunat, mai apoi, Aurel Dragomir în sala Cercului militar, în mijlocul unei rumori iscate pe subiectul documentelor din vremea revoluției, dacă mai sunt sau nu păstrate intacte.
„A fost ceea ce numim acum un război hibrid, care a reușit pe deplin”
Cel mai mult a vorbit avocatul Nicolae Ucă, procuror adjunct al județului în vremea evenimentelor din 1989, iar din ianuarie 1990, procuror general. „Eu l-am sunat pe procurorul general al României (în 21 decembrie 1989, după ce primul revoluționar a fost împușcat în Piața Mare – n.r.): nu știa nimic de ce se întâmplase la Sibiu. Asta a fost o problemă: lipsa de comunicare a instituțiilor. Ne-a spus să nu facem nimic. Sunt un martor direct al evenimentelor”, a insistat Ucă pe haosul informațional al acelor zile.
A avut o abordare mult aprigă referitoare la unele episoade: spre exemplu, spune că în locul milițienilor ale căror mașini au fost răsturnate și incendiate în seara zilei de 21 decembrie nu ar fi stat, ci ar fi ieșit la bătaie. Și că el nu a acceptat astfel de atitudini. „Când am ajuns și eu la Poliție în 21 decembrie, un individ s-a aplecat să arunce cu ceva în mașina mea. Era un derbedeu: mulți erau derbedei, infractori, nu au venit să protesteze din convingeri politice. Am fost martor direct, este important ce vă spun. (...) În seara de 21, conducerea Inspectoratului Județean l-a rugat pe Dragmir să îi lase să mute comanda acolo. Domnilor, nu se lasă comanda unei instituții atât de importante cum este Inspectoratul Județean, care includea Securitatea și Miliția. Cum să lași comanda unității de miliție și a securității? Fiecare era unitate militară, se supunea regulamentelor și legilor militare și trebuia să riposteze cu foc. Dacă în 21 se reacționa cum trebuie, nu se ajungea la dezastrul din 22. Dacă la comitetul județean Nicu Ceaușescu ieșea în față, oamenii se linișteau”, a vorbit Ucă, la ultima remarcă fiind contrat din sală: „Asta să o crezi tu”.
Fostul procuror Nicolae Ucă a vorbit cel mai mult celor prezenți. Sursa foto: Silvana Armat / Turnul Sfatului
Lipsa de comunicare între instituțiile statului este considerată de Ucă principala cauză a pierderilor de vieți omenești de la Sibiu, considerat un al doilea centru de putere în România ca urmare a prezenței aici a lui Nicu Ceaușescu, fiul cuplului dictatorial. „La Sibiu, toată lumea a tras în toată lumea. Domnilor ofițeri: armata a reacționat în decembrie 1989 corect, nu trebuie să învinovățim armata cu nimic. Armata nu era pregătită pentru asemenea evenimente, ci pentru munci agricole. Armata a reacționat la ordin, disciplinat, Greșeala a fost că nu a existat cooperare între organismele de forță ale statului”.
Ucă arată că după evenimentele din 1989, devenind procuror general, n-a avut unde să ducă persoanele arestate pentru diferite alte infracțiuni. „Eram procuror șef într-un oraș devastat, în care infractorii își făceau de cap, tâlhari, bețivi. Și i-am arestat pe toți pe care am pus mâna. Dar unde să-i trimiți? Nu mai era Miliție. Așa că au fost duși la Dragomir, la bazin. Am făcut, nu am făcut bine, nu știu, dar eu trebuia să fac ordine în Sibiu. Celebrul bazin a fost o mare problemă la Sibiu. Nu putem ocoli acest moment. S-a dar comunicatul FSN, că securiștii și milițienii să se predea. S-au predat mulți la UM 01512, dar și la alte unități. Maiorul Voinea e cel care a dat ordin ca oamenii să fie reținuți la bazin. E un adevăr reținut de documente”, a continuat Ucă.
Tot ceea ce a realizat procurorul militar Voinea „au fost niște fâsuri” în opinia celui devenit acum avocat și care nu crede că adevărul despre realii vinovați ai evenimentelor din Sibiu va fi aflat prea curând. „Suntem la momentul în care apele s-au mai așezat, cam știm, dar la Sibiu rămâne o mare dilemă: cine a fost cei care au început diversiunea, deoarece a fost un fenomen real să întărâte miliția și securitatea împotriva armatei și invers. A fost ceea ce numim acum un război hibrid, care a reușit pe deplin. Cei care l-au făcut sunt necunoscuți în documentele juridice, poate că din arhivele altora vom afla câteva ceva. Foarte probabil, dintre cei de aici nu vom afla”, a mai spus Ucă.
Potrivit căruia legendarii luptători care ar fi aterizat la Sibiu cu un Rombac nu au existat.
„Nu am timp să mă cert”
Sesiunea de întrebări și răspunsuri care a urmat după discursurile celor patru a fost, mai degrabă, un prilej pentru cei mai mulți dintre cei care au luat cuvântul pentru a prezenta versiunile lor despre o parte din evenimentele din 1989.
Cu toate acestea, primul care a urcat la microfon, Cristian Troncotă - fost conducător de doctorate la Academie Națională de Informații și cadru didactic al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu – a avut o întrebare punctuală. „Are domnul Aurel Dragomir ceva pe conștiință legat de locotent-colonel Chiran?” (Silviu Chiran a fost printre cei împușcați, operați la spital, de unde au fost preluați de către militari sub acuzația că ar fi teroriști și duși într-o sală de sport, iar mai apoi în bazin; Chiran a murit în aceeași zi în care a fost preluat de la spital, din cauza lipsei de asistență medicală – n.r.).
„A fost împușcat din spate, nu din față. Nu am timp să mă cert cu dumneavoastră, citiți-mă. N-am nevoie de sprijinul nimănui, mă sprijin singur. Nu sunt handicapat”, a răspuns Aurel Dragomir.
Aurel Dragomir și Mircea Bucur. Sursa foto: Silvana Armat / Turnul Sfatului
Mircea Bucur, cel care a înființat Asociația Sibiu – Decembrie 1989, a apreciat că în cartea lui Aurel Dragomir sunt elemente noi pentru el. „Toată lumea știe că la Sibiu s-a împușcat armata cu securitatea. (...) Ne-am băgat în pivniță, aici, la Cercul Militar, că vine un desant aerian, când domnul Crăciun dormea cu capul în poala unei colege. (...) Am citit de două sau trei ori cartea și eu cred că a avut totală dreptate, a făcut ceea ce face orice om al Armatei; până în 22 seara, armata nu a tras în populație. Din carte am aflat că deși era comandatul garnizoanei, nu era comandatul celorlalte unități. Deci ceea ce credeam noi, că Dragomir era vinovat, nu era așa, că celelalte unități erau subordonate altora”, a spus Bucur.
Dumitru Bleahu, revoluționar, a criticat recentul film „Libertatea” semnat de Tudor Giurgiu, despre revoluția de la Sibiu, deoarece „i-a făcut să pară vinovați și pe civili, și miliția, și securitatea și toți”. Și a avut o întrebare pentru Nicolae Ucă, dar la care nu a mai primit răspuns: „Când era mai bine, atunci sau acum?”.
Avea armata simulatoare în dotare?
La microfon a venit și Nicolae Tudosoiu, care s-a prezentat ca fiind unul dintre milițienii care a avut inițiativa amplasării mesajului „Miliţia este în slujba poporului. Suntem cu voi. Fără violenţă. Organizaţi-vă pentru dialog!”, scris pe o pânză de mari dimensiuni, prinsă de sediul inspectoratului. Mesajul a fost completat, mai apoi, cu „Jos Ceaușescu!”. (Notă: În varianta inițială a articolului, în mod eronat, a apărut că era la microfon a venit Gheorghe Pădineanu, adjunctul șefului Miliției sibiene din vremea revoluție. Autorul articolului își cere scuze pentru eroare).
„Am trăit acele grozăvii din sediul Miliției. Ceea ce cred eu că trebuie remarcat e că a apărut această carte, să vadă ce poate spune cel care a fost eroul Sibiului și apoi considerat criminal. Eu am răsfoit-o și am constatat că multe dintre aspectele care se așteaptă să primească un răspuns, încă nu au căpătat o rezolvare. Ceea ce mă doare, sunt câteva aspecte foarte importante și care nu sunt luate în seamă: la Sibiu, ceea ce nu s-a mai întâmplat în țară, a fost că miliția și-a manifestat și publicat poziția față de manifestanți încă din momentul în care la putere era Ceaușescu. Nimeni nu apreciază acest demers. Cei care am generat acel banner arborat în fața sediului, ne-am pus problema, ce facem după ce se termină toate acestea? Pentru Sibiu, acest lucru ar trebui considerat un merit, așa cum am simțit noi atunci, când am pus acel banner și toată lumea a început să bată din palme. Întrebare pentru Dragomir: Armata avea simulatoare în dotare?”, a întrebat mai apoi Nicolae Tudosoiu.
„Terminați cu prostiile astea, nu existau în Sibiu”, a răspuns Dragomir.
Spre diferență de cele susținute de Ucă, celebrul Rombac a aterizat la Sibiu spune Tudosoiu, chestiune în care Dragomir a dat un răspuns pe care doar cei implicați în evenimentele acelor zile l-au putut pricepe.
Nicolae Tudosoiu adresează întrebări lui Dragomir. Sursa foto: Silvana Armat / Turnul Sfatului
„Ultima întrebare: haideți să ne lămurim, că suntem iar față în față. Dumneavoastră, ce credeți, noi, cei de la Interne, am atacat școala militară?”, s-a adresat fostul milițian fostului militar pe subiectul sângeroaselor momente în care din UM 01512 erau împușcați milițienii care încercau să se refugieze în școala militară, sărindu-i gardul. „A dat impresia unui atac convergent”, a răspuns Dragomir.
„Cine a tras în noi?”
Cornel Mihalache, regizor în cadrul TVR, s-a arătat revoltat de reacția lui Dragomir, potrivit cărora „revoluțiile nu se anchetează”. Și a dat exemple, inclusiv al lui Paul Alin Chircă, copilul de trei ani ucis de militarii care au tras în mașina în care se afla cu familia. „Cum să nu fie anchetată moartea copilului lui Chircă, care a înnebunit în bazin?”, a spus Mihalache.
O întrebare rămasă fără răspuns a fost și cea a Iiulianei Vinerean, una din cele șapte persoane care s-a adresat mulțimii de pe copertina fostei case de cultură, chiar la începutul evenimentelor de la Sibiu. „Și eu fac parte din derbedeii care în 21 decembrie am avut curajul să ieșim împotriva unui sistem dobitoc și totalitar numit comunist. Am fost și în 22, și la Miliție, și pe copertina Casei de cultură. Cine ne-a împușcat pe noi, civilii? Eram între unitatea militară și miliție... Avem eroii miliției, împușcați de eroii armatei. Deci, până la urmă, trebuie să aflăm: cine a tras în noi?”.
Iuliana Vinerean a adresat aceeași obsedantă întrebare a ultimilor mai bine de 35 de ani: „Cine a tras în noi?”. Sursa foto: Silvana Armat / Turnul Sfatului
Ultimul cuvânt a fost al unui fost căpitan de securitate, Viorel Sârbu, care a făcut parte din „lotul Chiran”: adică răniții operați la Spital, de unde au fost luați forțat și duși în sala de sport și, mai apoi, în bazinul de înot. „Am ajuns la spitalul județean, în 23, noaptea, am fost înconjurat de gărzi. Am ajuns la sala de sport, cu bătăi, cu patru gloanțe în mine, iar acolo oamenii au fost legați la mâini cu sârmă. Despre relele tratamente aduse celor din bazin, știți ceva?”, s-a adresat Sârbu lui Aurel Dragomir. „Justiția s-a pronunțat”, a răspuns pe un ton ridicat Dragomir, invocând o ordonanță a parchetului, din 2010.
„Justiția nu s-a pronunțat, în 3 martie 2010 a fost închis dosarul fără să mai fie trimis în instanță”, a insistat Sârbu pentru a primi un răspuns.
Dragomir a invocat dimensiunile mari ale unității militare (50 de ha cu tot cu clădiri) și faptul că nu putea fi cel care controlează tot. „Domnule colonel, știați de relele tratamente din bazin?”, a insistat fostul colonel de securitate. „S-a pronunțat instanța”, a rămas răspunsul fostului șef al școlii militare.
Tensiunea a crescut în sală, iar întrebările s-au înmulțit una peste alta. După două ore și jumătate, lansarea de carte s-a încheiat, marcând prima întâlnire în aceeași sală (alta decât una de judecată) a revoluționarilor, cu foști securiști, foști milițieni și foști ofițeri de armată.
Fotografii de Silvana Armat
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: militie sibiu , scoala nicolae balcescu , um 01512 , n-am nimic de ascuns , foto , video , lansare de carte , Cercul Militar , revolutie sibiu , Securitate Sibiu
Vizualizari: 6551
Ultimele comentarii
Acum 5 minute
Asdfasdf
Acum 8 minute
Gazetarul amator
Acum 10 minute
Bamboozero Duttu
Acum 27 minute
Vasile Vasile
Acum 51 minute
Marko