Finalul amar al președinției celui mai de succes sibian

Cine susține că istoria nu-l va reține pe Klaus Iohannis drept cel mai de succes sibian – cel puțin până în momentul actual – consider că o va face fie din invidie, fie din meschine și fanteziste scenarii politice.

Ascensiunea fostului profesor de fizică din Agnita, la funcția de primar al Sibiului și, mai apoi, la reprezentarea României printre ceilalți lideri de națiuni, reuniți în momente de criză globală, este o poveste demnă de o carte, cu siguranță. Una mai bună, evident, decât propagandistica - dar cu succes folosita, la momentul respectiv - carte „Pas cu pas” (pe care dacă o comparăm cu „Un ostaș în slujba țării”...).

Cel mai de succes sibian din istoria orașului până în prezent s-a întors acasă la finalul a două mandate de președinte – al doilea fiind câștigat la un scor covârșitor – într-o atmosferă tensionată, acoperită de un aparent agresiv și generalizat cor dezaprobator. Cel puțin asta indică toate sondajele, chiar așa găunoasă cum le e imaginea.

Murmurul ăsta negativist și acuzator, însă, e ascuns după multă ceață, generată de oceane de nemulțumiți: amplificată de boxele omniprezentelor și distrugătoarelor de minți „rețele de socializare”, crește alarmant teama că de fapt întreaga planetă e tot mai aproape de marginea prăpastiei, ce să mai vorbim de economia României care e pe copcă, deși toate statisticile spun că la nivel macro n-a fost nicicând mai bine? Minciuni!, vor urla cei care n-au citit nicicând o informație de la sursă, dar cred că o țeavă prin care să exportăm apă este un plan bun de țară. Irelevant!, vor demonstra cei care invocă discrepanțele din societatea românească. Divaghez, pentru că ideea e că toți avem o cel puțin o nemulțumire foarte mare, cât se poate de întemeiată, ne stă în fire să căutăm vinovați pentru că „nu se rezolvă, ci dimpotrivă”, iar cel mai la îndemână vinovat e cel în care majoritatea și-a pus speranțele, pentru mulți „vizionarul” din 2014 – Klaus Iohannis.

A primit la înjurături (din infinite motive) Klaus Iohannis cât n-a primit gângavul și incredibil-cum-de-a-ajuns-premier Marcel Ciolacu, un personaj mult mai de criticat pentru lucrurile care de fapt nu s-au întâmplat în administrarea României. 

Că Iohannis l-a pus premier pe cel care a ajuns să genereze discuții despre existența diplomei lui de bacalaureat? Că Iohannis a fost în mijlocul unor mașinațiuni din care n-avea cum să nu iasă foarte înjurat, dezaprobat și criticat? Sunt realități pe care toată lumea le-a văzut și perceput mai mult sau mai puțin filtrat. 

Iohannis a fost președintele României timp zece ani. De pe margine e greu de înțeles pentru noi, oamenii de rând: în aerul extrem de rarefiat din stratosfera puterii, în care lingușeala curge din toate părțile, e foarte greu să nu pierzi din vedere limitele a ceea ce mai poate fi acceptat drept firesc de majoritate. Și să nu pierdem din vedere că acolo, la București, Iohannis a fost tot sibianul acela pe care l-a votat majoritatea orașului de fiecare dată, doar că a fost înconjurat de haite veninoase de hrăpăreți, gata oricând și fără remușcări să îl calce pe cap dacă li se oferă ocazia. Și cel mai bun exemplu e cel mai recent, cu ce le-a trăznit unora prin minte să gândească după demisia lui Iohannis prin mazilirea lui Bolojan de la Senat, să nu mai ajungă fostul președinte de consiliu județean președinte intermediar. 

Într-o țară cu război la graniță și în care unul care spune că nu a existat Covid-19 are șanse reale să ajungă președinte nu ai cum să poți lua decizii ușoare și de înțeles pentru toată lumea. Să „reglezi de unul singur, din ciocan” o țară în care colcăie de putori și sinecuri în administrația centrală e misiune imposibilă. Dintr-un fotoliu precum cel de președinte al României mai cred că e imposibil să nu faci greșeli și prostii din categoria celor care îți grăbesc albirea părului. Doar că Iohannis cred că și-a păstrat promisiunea făcută de când a candidat împotriva lui Ponta: aceea că nu a fost mârlan.

Că a fost mut și nu și-a explicat acțiunile și inacțiunile? Este clar că a ales prost să tacă și asta a dăunat cel mai mult, percep eu, țării ăsteia în cele două mandate în care Klaus Iohannis a fost președinte. Mai ales în ultimii ani. Când toată țara asta este pista de aterizare a tuturor teoriilor conspiraționiste, când guvernele și partidele au cumpărat mare parte din presa mainstream la kilogram, la fel ca și multe dintre „vedetele digitale”, Iohannis a refuzat în mod deliberat să le vorbească în mod direct românilor și să le răspundă regulat la întrebări, transmise prin intermediul jurnaliștilor. Greu de iertat o astfel de atitudine, interpretată în lipsa oricărui dialog prin aroganță în formă pură, una care stârnește și mai multe resentimente.

Și mai greu de trecut cu vederea această atitudine pentru că modelul „muțeniei lui Iohannis” a fost importat de mai toți liderii naționali și locali. Acasă, la Sibiu, de exemplu, numeri pe degetele de la o mână aleșii care mai fac conferințe de presă. Iar efectele astea sunt cu atât mai grave cu cât permit ca în spatele rezistenței ăsteia la dialog și dezbatere - al cărei model a fost Iohannis - să se ascundă mult mai ușor tot felul de impostori și șarlatani. Pe care mulți ajung să-i perceapă taman pe dos, deoarece „nimeni nu mai vorbește” decât pe bani. Teribile situații.

Dar acesta este omul. Atât de prost comunicator a ales Klaus Iohannis să fie încât nici măcar propria familie nu și-a protejat-o de valul dezinformărilor. De la nebunia care a ajuns să fie povestea cu traficul de copii – variante amplificate în lipsa oricăror reacții  -, la povestea „casei din centrul Sibiului”, care e de fapt o cotă parte dintr-un imobil. E adevărat, o cotă-parte sub forma unui spațiu cu un foarte bun potențial comercial, care are o poveste de familie încâlcită în spate, tranșată în instanță, detalii care – în cele din urmă – sunt puțin relevante în peisajul mandatelor de președinte al României, duse la capăt de Klaus Iohannis. Când unii dintre români își vor aminti de găurile de golf de la Cotroceni cu aceeași nostalgie cu care își amintesc acum de șprițurile lui Băsescu, sunt sigur că majoritatea vom cântări cu alte măsuri președinția lui Klaus Iohannis.

Nu cred că vor rămâne consemnați drept o perioadă nefastă cei zece ani în care Klaus Iohannis a fost al patrulea președinte ales al unei Românii care încă se adaptează la democrație. Asta sper că se va putea intui cât de curând, adică la alegerile prezidențiale din luna mai a acestui an, când cel ales va continua și îmbunătăți drumul pe care cel mai de succes sibian de până acum a reușit, cu mintea lui, să își țină țara.

Că a lăsat o țară ciuruită, cum ar fi cu Justiția? Păi, licuricii-șefi din țara-fanion au măturat pe jos cu Justiția în decurs de câteva zile: fostul președinte al SUA și-a grațiat preventiv fiul înainte să termine mandatul, la pachet cu alte nume clebre, iar proaspăt instalat, noul președinte al SUA a grațiat printr-o semnătură 1.200 de urmăriți penal din dosarul Asaltului Capitoliului, din 2021. Prin urmare, depinde la ce ne raportăm și ce ne convine să vedem când judecăm.

Atmosfera gri-încețoșată în care Klaus Iohannis s-a reîntors acasă după mai bine de zece ani de președinție mi se pare nedrept de amară, mai ales după o demisie rezultată dintr-un scenariu iarăși monocolor și încă diluat. Mesajele dezaprobatoare ale momentului sunt firești. Detaliile din categoria balastului se vor estompa, însă, în timp. Inclusiv amarul din ziua în care cel mai de succes sibian și-a încheiat cei zece ani de șef de stat al României, perioadă în care – conform Constituției – ne-a reprezentat pe toți în relațiile internaționale.

Klaus Iohannis a revenit acasă și nu cred că sibienii nu au motive să aprecieze, după o sinceră privire de ansamblu, modul în care fostul profesor de fizică, fost primar, a condus România.

Sursa foto principală: Administrația Prezidențială

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro