Istoria Mărginimii, așa cum era văzută acum 90 de ani: ”Oameni tăcuți, neîncrezători și dârzi”. Povestea lui Vlad din Poiana, fost barman în America, ce prelucra în 1935 peste 3 milioane de litri de lapte și exporta brânză în Elveția

La aproape 20 de ani de la ”întregirea țării noastre în granițele ei firești„ apărea la Brașov, cu o întârziere de câțiva ani ”din cauza unor dificultăți de ordin material” cartea „Mărginenii în viața economică a Transilvaniei și a vechiului regat„, scrisă de Ioan Hașeganu, doctor în litere și licențiat în științe economice. Documentul apare pe site-ul culturalia.ro.

Este unul din primele și rarele studii făcute în detaliu cu privire la istoria și viața oamenilor care locuiesc în satele din jurul Sibiului.

”Ca elemente mai combative pe teren economic (...) românii nu au decât pe mărgineni și pe olteni”

Pentru pregătirea cărții, autorul a trimis mai multe chestionare în aceste localități și a strâns date demografie, culturale și economice pentru fiecare localitate în parte. Așa aflăm, de exemplu, câte localități din sudul țării și din Moldova au fost populate de către ”mărgineni” precum și câți bani reușeau să facă din comerțul cu animale și produse agricole.

Autorul explică din start că îi apreciază pe sași și că le respectă istoria și calitățile, precizând că lucrarea sa nu se dorește a fi o slăvire a „românismului”, ci o prezentare o situației românilor din Mărginime.

”Prin felul for de a fi, în urma nedreptăților trecutului, și ca o consecință a lipsei lor de organizare, cum și prin ocupațiile for de veacuri, păstoritul și agricultura, românii sunt dezarmați economicește, lipsiți de inițiative și, de cele mai multe ori, la discreția industriei și a organizațiilor economice minoritare. Ca elemente mai combative pe teren economic, dar încă nedotate îndeajuns cu experiență, știință și mai ales cu mijloacele necesare, românii nu au decât pe mărgineni și pe olteni”, se precizează în carte.

Citește și:

Ultima invazie a tătarilor în Transilvania: erau însoțiți de moldoveni, iar sașii au dat vina pe românii din Ardeal, acuzând că-i ghidează spre orașele lor. Și după 40 de ani, fiecare al 10-lea bărbat din sat stătea de pază în munți

Zona Mărginimii Sibiului

”Psihologia mărgineanului, nu ar fi completă dacă nu am aminti o trăsătură fundamentală a caracterului său: individualismul”

Autorul spune că ”mărginenii” cuprind populații mult mai largi, în afara localităților de lângă Sibiu și că s-au extins dincolo de zona defrontieră a Austro-Ungariei din sudul Ardealului.

”Mărginenii, deci care au ajuns Ia oarecare renume în viața economică a Transilvaniei și Vechiului Regat, au fost mai ales cei din județele Sibiu și Brașov și cum acestora din urmă li s-a zis mai zis deseori mocani sau bârsani, cuvântul de mărgineni s-a întrebuințat mai mult pentru cei din județul Sibiu, ei înșiși zicându-și astfel. De altfel, termenii cu care erau numiți acești mărgineni depindea de țara și localitatea unde se duceau. Astfel, în Moldova deseori erau numiți țuțureni, în Țara Românească ungureni, iar în Ardeal li se spunea mărgineni”, se precizează în carte.

 Se spune că din cauza așezării lor geografice, psihologia mărginenilor s-a îmbogățit cu trăsături caracteristice deosebite față de acelea ale românilor de la șes.

„Aceștia (n.r. românii de la șes) au trăit în câmp deschis, sub ochii autorităților străine până mai ieri, pe când Mărginenii, la poalele munților, în apropiere de codrul ocrotitor și de frontiera românească, și-au putut păstra mai mult spiritul de independență și de inițiative. Ei și-au putut păstra ca o insulă de românism, cu portul, datinile și obiceiurile lor străvechi, rezistând întotdeauna cu înverșunare oricăror încercări de maghiarizare ale fostelor autorități ungurești”, scrie în document.

Citește și:

Economia Sibiului, acum 300 de ani. ”Multinaționalele” produceau covoare, sticlă, praf de pușcă, bere... Zeci de fetițe de la orfelinat munceau în fabrica de mătase a unui italian

Migrația mărginenilor în anii 30

”O prea mare încredere în puterile proprii, o anumită doză de mândrie și un prea mare spirit de independent...”

Potrivit autorului psihologia mărgineanului e atipică față de ceilalți români.

„Tăcut, neîncrezător și dârz, el își apără drepturile și îndeosebi libertatea cu toată energia de care e capabil. Poartă astfel nenumărate procese, unele secole de-a rândul, mai ales cu sașii, care le încalcă teritoriile, și se revoltă adesea împotriva abuzurilor și încercărilor autorităților săsești și maghiare de a-i reduce la starea de iobag. (...) Dar psihologia mărgineanului, nu ar fi completă dacă nu am aminti o trăsătură fundamentală a caracterului său: individualismul. (...) O prea mare încredere în puterile proprii, o anumită doză de mândrie și un prea mare spirit de independent chiar in ce privește chestiunile de ordin economic au făcut ca virtuțile lor de oameni echilibrați, strângători și plini de inițiativă să nu se manifeste decât pe plan individual și astfel, lipsiți de binefacerile asocierii, să nu ajungă Ia rezultatele pe care le-ar fi meritat munca lor„, susține Hașeganu.

Interesant este că numărul locuitorilor din satele Mărginimii Sibiului era mai mare la sfârșitul anilor 30, decât sunt acum. În total, comunitățile din Mărginime numărau  aproximativ 40 de mii de persoane.

De exemplu, la Rășinari erau atunci 5.600 de persoane, iar acum, conform recensământului populației din 2021 sunt 5.362 de locuitori. Iar exemplele pot continua: Poplaca - 3.140 atunci,  față de 1.782, acum, la Gura Râului, sau Gurarău , așa cum se numea localitate, erau 3.650 de persoane, iar acum sunt 3.522, la Tilișca, unde erau 2.216, față de 1.351, câți sunt acum, sau la unde erau 4.777 de persoane, iar acum sunt 2.346.

 Satele din Mărginime aveau atunci o organizare specială, față de comunitățile săsești. ”Fiecare comună e condusă de un Jude și de ajutoarele acestuia, alese de locuitorii comunei. Judele mai era ajutat de un sfat al bătrânilor si juraților (40 la Rășinari, sau în unele comune, 44 (Săliște) numit ”cinstit scaun de lege". Atribuțiile lui erau administrative și judecătorești. El strângea dările catre fisc și le vărsa organelor acestuia, el menținea ordinea si ridica oștirea în caz de primejdie, el judeca pricinile obișnuite in primă instanță, având la început cu sfatul bătrânior și juraților, chiar dreptul de a condamna la moarte în cazuri mai grave. De la el, mai iarziu s-a putut face apel la principe sau castelan, iar mai în urmă la cetatea Sibiului„, scrie în carte.

Citește și:

Casă construită acum 600 de ani în Sibiu, pe model venețian. Imobilul de pe Vopsitorilor nr. 13 are fundația așezată pe piloni de stejar. ”Din talpa fundației, în jos, se vedeau trunchiuri”

Exporturile de unt și brânzeturi din zonă, la finalul anilor 30

”Războiul” de 100 de ani dintre rășinăreni și sibieni

 Documentul pomenește și de primul acord consemnat între sași și românii din mărginime, cel din 1383, prin care românii se obligă să străjuiască munții și trecătorile de la Tălmaciu și Săliște. ”Se mai obligă apoi să nu mai țină fără concesiune vitele lor pe pământurile sașilor și să nu mai umble înarmați cu arcuri și cu săgeți decât în caz de nevoie”. Ulterior, satele sunt integrate în cele șapte județe ale sașilor și deși își mențineau deplina libertate, ei nu putea înstrăina terenuri, de exemplu, decât cu acordul administrației sibiene.

Au pornit numeroase procese între comunitățile din Mărginime și Sibiu, cel mai cunoscut fiind cazul rășinarilor, care s-au judecat timp de peste 100 de ani pentru proprietăți, taxe și drepturi civile.

”Prima consecință a încorporării Rășinariului la scaunul Sibiului, a fost aceea ca darea se vărsa de aici încolo Ia Magistratul din Sibiu, apoi ca plăieșii, păzitori ai hotarelor, erau puși și plătiți de sașii din partea orașului, ceea ce i-a făcut pe aceștia dependenți de orașul Sibiu.

De altfel și dările vor fi din an în an sporite, astfel că de unde la 1494 Rășinariul plătea 40 florini, peste 4 ani el trebuie să plătească 93 de florini”, spune autorul, citând ”Monografia comunei Rășinari, scrisă în 1915 de V. Păcală”.

Ulterior, Sibiul îi ia Rășinariului dreptul de „birșag„ de a acorda amenzi, apoi ”jus gladii”, dreptul de a pronunța pedepse capitale, dar și Lunca Rășinariului, iar apoi munții între Sădurel și Râul mare, între Șanta și Izvor, Muntele Cânaia, Bulbuc, apoi Dumbrava, căreia ulterior sibienii i-au schimbat numele în Dumbrava Cetății. Dacă inițial rășinărenii aveau dreptul de a lăsa aici să pască porci și vite, drepturile s-au ridicat, iar comunitatea plătea taxe totale de peste 17 mii de florini în anul 1736. Anul următor, fiecare a zecea parte din fructele strânse din păduri trebuiau cedate, apoi câte un caș pe stână, iar mai apoi doi cași și doi berbeci.

”Nu este dar de mirare că, la 1735, rășinărenii, exasperatj că în locul arendei pășunatului, ce se dădea până atunci în naturaă orasul le pretinse 200 florini, se plânsera Guvernului țării. Drept raspuns, Magistratul orașului aruncă în temniță pe 20 din bătrânii satului, ținându-I închiși 17 zile, iar guvernului îi aduce la cunoștință că chestiunea arendei a solutionat-o prin bună înțelegere cu sătenii și că numai o parte mică de recalcitranți se împotrivesc”, scrie Hațeganu. Rășinărenii refuză să plătească, se fac arestări, iar procesele continuă până se ajunge la o sentință a Împăratului Iosif al II-lea.

”Executarea sentinței dă nastere la mai multe reclamații și procese, după ce se decide că Sibiul păstrează încă o parte din teritoriile Rășinarului (vreo 7 munți, apoi Lunca Rășinarului în mare parte), iar despăgubirile ce urmau să fie plătite au fost fixate de guvern la o sumă mult prea mică față, de prestațiile și pagubele românilor”, scrie în document.

Citește și:

Cum se desfășura un festival în Sibiu, acum 445 de ani: Spectacol în Piața Mare, ospăț pentru elite, bani și vin gratis pentru mulțime și romi puși să se bată cu noroi

Povestea familiei de mărgineni Vlad. „În anul 1913, primul transport de unt romanesc își face apariția pe îndepărtata piață a Berlinului. Și este bine primit„

”Industria agricolă Vlad”, cu afaceri până la Cluj, e dată ca exemplu în carte desre felul în care mărginenii știu să se descurce din punct de vedere financiar. Porniți din satul Poiana, ”sus, la o mie de metri, adăpostiți de crestele Carpaților” au făcut înconjurul lumii și au dezoltat o afacere prosperă în zonă, reușind ca într-un an să proceseze peste 3 milioane de lictri de lapte și să exporte produse până în Elveția.

Ion Vlad a început cu o mică tarabă unde vindea în centrul Clujului, în Piața Mihai Viteazu, brânză de burduf.

”Prin anul 1910, când guvernul de la Budapesta, a început opera de încurajare a industriei laptelui, prin înființarea de cooperative, cărora le punea la dispoziție mașini în mod gratuit și capital cu dobânzi minime, Ion Vlad singur fără ajutor, a înființat o lăptărie pentru fabricarea untului. Și iată minune. Untul fabricat de omul fără cunoștințe teoretice, dar înzestrat cu multă putere de observație, este cerut de piața Clujului cu tot mai multe insistențe, iar în anul 1913, primul transport de unt romanesc își face apariția pe îndepărtata piață a Berlinului. Și este bine primit”, scrie Hașeganu. Primul Război Mondial îl prinde la București, iar de acolo pleacă în est, ajunge în Rusia, iar de aici în Siberia și Japonia, ca la urmă să treacă în America.

”Aici a muncit. A servit ca barman, a facut negoț independent, atât cât îi permitea vocabularul lui sărac în cuvinte englezești”.

Se întoarce acasă și face un credit la Banca Albina după ce-și pierde banii câștigați în America pe drumul de întoarcere.

”În toamna anului 1928 Vlad începe fabricarea mezelurilor. Prima sa grije a fost să aibă meșter specialist de prim rang, a doua, să treaca la fabricație numai materii prime de cea mai bună calitate. Odată împlinite aceste condițiuni esențiale, produsele nu puteau fi decât de primă calitate Rezultatele au fost direct surprinzătoare”, scrie autorul. Ajunge ca în 1932 să producă peste 500 de mii de kilograme de mezeluri și să proceseze 3,18 milioane de litri de lapte.

”Ementhalul fabricatde firma Vlad este tot atat de gustos ca cel străin. Numai așa se explică de ce a ajuns această firma să prelucreze cea mai mare cantitate de lapte din țară, Astfel a ajuns Romania să nu mai importe Ementhal din Elveția, Eidamer din Olanda, ci chiar să exporle cașuri fine în aceste țări europene”, precizează Hașeganu.

Sursa foto: „Mărginenii în viața economică a Transilvaniei și a vechiului regat„,

Citește și: 

Cum era Sibiul văzut de bucureșteni, la 1900: ”Toţi bălai, toţi cu ochii albaştri, toţi chipeşi”. ”O regulă și o curățenie cum rar se pot vedea în alte părți”

Viața românilor înainte de Unirea din 1859: ”În aceste vizuini subpământene nu e nicio oală, niciun vas. Se culcă îmbrăcaţi în hainele pe care nu le scot niciodată de pe ei”

 

Nunta în Sibiu, acum 400 de ani. Sașii au făcut o lege a decenței: se mânca doar varză cu carne, o friptură, alte două feluri de mâncare gătită, orez și pâine cu cașcaval

Istoria lagărului de la Sibiu. Detalii despre dezarmarea și trierea românilor ajunși în ”carantina morală și sanitară”, de după Primul Război Mondial

Cine au fost primii imigranți italieni care au ajuns în Sibiu, acum 172 de ani. Veneau din zona Tirolului și erau obligați să lucreze în oraș minim 2 ani. Cântecele lor vorbesc despre Sibiu

Rezultatele analizei scrisorii lui Vlad Țepeș, ținută la Sibiu: Domnitorul suferea de hemolacrie, o boală care îl făcea să aibă lacrimi amestecate cu sânge

Istoria cinematografului sibian: Acum 95 de ani exista în Sibiu centru de închiriere a filmelor pentru acasă. Primele filmări din Sibiu

Școala în Sibiu, în urmă cu fix 140 de ani: La 12,30 se servea supă și carne de vită. Se studia religie, morală, română, maghiară, matematică, legumărit și economia casnică

Fotografii color cu Sibiul de acum 80 de ani, găsite într-un târg din Cluj. ”Este primul caz cunoscut de fotograf român care folosea film Agfacolor în anii 1940”

Pe vremea când transilvănenii emigrau în sud și Moldova: Credința și banii. Unde fugeau sibienii

Nicu Ceaușescu, ultimul prim-secretar al județului: ”Modul de a fi al omului din Sibiu este altfel decât în alte părţi”. Reconstituirea ultimilor lui ani, în Sibiu

Spionul sibian care l-a trădat pe Ceaușescu: de la gândacii de Colorado strânși acasă, căsătoria respinsă de securitate și până la întâlnirea cu Khomeini și viața în SUA. ”Nu aș mai intra în DIE”

Boierii olteni, la cumpărături în Sibiu. Shopping, acum 300 de ani: trimiteai scrisoare și îți venea pachetul acasă. Mai târziu au apărut și reclamele tipărite

De ce e Copșa Mică de fapt mare și cât e Bogatul Român de sărac. Plus numele schimbate ale unor localități din Sibiu

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi