La turul doi al alegerilor prezidențiale din 2000 am votat la gară, în Sibiu, la o secție de votare unde am stat la coadă vreo două ore. Să-l votez pe Iliescu. A fost, cred, primul val de vot speriat la noi în țară. Categoric primul al meu. Și din păcate nu ultimul.
În turul 1, Ion Iliescu obținuse 36,35%, iar Corneliu Vadim Tudor – 28,34%, la nivel național. În Sibiu, însă, Vadim Tudor luase 34,74%, unul din cele mai mari procente din țară, dacă nu cumva cel mai mare. Iar Iliescu, doar 17,54%.
Dacă era doar după sibieni, în finala prezidențială de atunci ar fi intrat Vadim și Stolojan, politician ce strânsese aici 20,5%, cu 3 puncte procentuale peste Iliescu.
În turul 2, sibianul s-a sucit, iar la Sibiu a ieșit câștigător Iliescu, la fel ca-n restul țării. Între două rele, sibianul a mers cu varianta cea mai puțin rea și a fost de acord să-i dea un nou mandat lui Iliescu, numai de frica calomniatorului. Patriotului. Și a mers cu comunistul. Împăciuitorul.
În 2000, România se afla într-un moment de tranziție, o veșnică tranziție, cu o economie în dificultate și cu o societate în căutarea stabilității, căii europene și traiului mai bun în urma nesfârșitelor reforme. Nu se vedea lumina de la capătul tunelului, era mizerie, greve, nu erau bani și ce-i mai rău, părea că nu mai aveam nici viitor. Eram obosiți de atâta orbecăială de la est, la vest.
Ion Iliescu era la conducere, avea deja două mandate, avea un profil de politician cu experiență, dar asociat imaginii de comunist notoriu, era pătat de tranziția de după 1989 și de aducerea minerilor în București.
Ce mineri? Ce tranziție? Tinerii de 25 de ani de azi, se nășteau în 2000...
Corneliu Vadim Tudor, liderul PRM, reprezenta o mișcare populist-comunist-naționalistă, era radical și polarizant. Vorbea despre gloria lui Ceaușescu și a României comuniste, despre măreția dacilor și cerea trezirea cu forța a românilor: ”Un mare om de cultură spunea că poporul român nu e atent în momentele sale de răscruce. Îl vom trezi noi de data asta. Dacă românii nu se trezesc, le vom face noi bine cu forța”, spunea Vadim Tudor câțiva ani mai târziu.
Cât despre minoritățile conlocuitoare: „Drojdie fanariotă / Ţigani, unguri şi evrei / Ne-au împins, pe toţi, în grotă / Am ajuns sclavi la yankei”.
Suntem acum în fața unui vot similar, însă cu niște nuanțe conturate cu niște tușe diferite, însă la fel de consistente.
România se află într-o etapă în plină dezvoltare, numărăm statele europene pe care le depășim la PIB, cu provocări total diferite față de fix acum 25 de ani. Cei care votează acum extremismul, trebuie să recunoaștem, au cu totul dileme față de cei din 2000.
Se întreabă ce vrea UE de la noi, ce vor străinii care investesc aici, dacă nu ar fi mai bine să le naționalizăm companiile. Au dileme legate de gen, ce învață copiii în clasa a V-a, dacă vaccinul HPV e bun și la băieți și cine-a ucis-o pe medicul pneumolog Flavia Groșan. (e fake-news, verificați aici)
Sunt și teme legate de digitalizare, card vs. cash, de ce mâncarea vine acasă adusă de napalezi și gunoiul e strâns de indieni.
Sunt însă schimbări sociale rapide, trebuie să recunoaștem, iar asta a provocat divizarea societății pe teme culturale, politice și economice. Și de identitate: cine suntem, ce suntem și ce vrem să fim pe mai departe. Unele, într-adevăr solide. În plus, în sufrageria publică tropăie ditamai elefantul: aceiași politicieni incapabili să înțeleagă ce vor de fapt oamenii de la ei.
După 25 de ani, Ion Iliescu nu mai candidează, slavă Domnului, iar scena politică este dominată acum de oameni tineri, George Simion și Nicușor Dan, reprezentând, un curent radical versus unul reformisto-ecologist.
În 25 de ani, copiii de atunci au la rândul lor copii. Mulți, enorm de mulți dintre cei care erau speriați atunci de Vadim îl votează acum cu ochii închiși pe Simion, deși problemele României de azi sunt cu totul diferite de cele ale României de atunci.
România părinților lor.
Eram atunci în plin scandal FNI. Se închideau fabrici, sindicatele ieșeau în stradă. Puterea de cumpărare era cu adevărat la pământ, niciun pakistanez, nepalez sau indian nu ar fi vrut în ruptul capului să ajungă aici. Atunci merita să lucrezi în străinătate, salariul de acolo era o comoară în fiecare lună, față de ce era în România. La Sibiu se stătea la coadă la vize pentru Germania, intram în UE de abia peste 7 ani. Atunci s-a format grosul diasporei de azi. De foame, nu pe motive de trezire în conștiință.
Acum, mesajul zilei este despre românii care se întorc acasă, pentru că salariile de aici sunt la nivelul celor de afară.
Istoria mondială ne învață că alegerea liderilor extremiști sau populiști s-a terminat rău. Istoria României ne subliniază același lucru.
Noi nu suntem aici, în acest moment datorită lui Vadim, ca să nu trecem mai departe de ultimii 25 de ani. Sau Funar. Ori Dan Diaconescu. Vă mai amintiți de partidul parlamentar Partidul Poporului - Dan Diaconescu (PP-DD)? De Clujul lui Funar, trist și gri, dar împopoțonat în tricolor, să moară ungurii de ciudă? Toți sunt niște accidente de care acum ne amintim zâmbind. Dar atunci nu era așa... Pentru mulți erau soluția.
Suntem aici în urma unui galop, din când în când împiedicat, câteodată căzând, dar mereu ridicându-ne, alte ori pierzând din ochi poteca spre civilizație. Dar am regăsit-o tot timpul. Nu am folosit întotdeauna drumul cel mai scurt, GPS-ul a mai dat rateuri, dar întotdeauna am urmat busola spre vest. Spre niște valori pe care le-am considerat, nu neapărat doar în ultimii 35 de ani, ca fiind singurele viabile pentru noi și pentru copiii noștri.
Dar avem nevoie și de o clasă politică care să țină pasul cu națiunea, ea trebuie urgent modernizată, sunt de acord.
E inadmisibil, românii nu mai au încredere în instituțiile statului după ani în care nicio administrație politică nu a pus de fapt, în frunte, serviciul public. Iar asta vedem zilnic în aproape orice contact direct cu statul român și instituțiile sale.
Cea mai mare contribuție a faptului că România este aici se datorează mult mai mult comunității europene și fondurile care au venit de acolo, decât priceperii celor care ne-au condus în toată această perioadă. Sau celor care le-au cheltuit. Iar de asta profită acum AUR și Simion.
Faptul că suntem în UE și NATO se datorează mai mult geografiei și intereselor politice mondiale și regionale, decât capacității intelectuale a clasei politice, e corect. Dar a fost visul unei națiuni.
Principalele reforme au fost aduse tot de UE, prin condițiile puse înainte de a livra programe și bani, și nici așa nu a funcționat tot timpul. Uitați-vă ce se întâmplă acum cu PNRR. Miliarde de euro irosite și sute de primării care vor fi, cel mai probabil, nevoite să scoată bani, să-i dea înapoi, după ce birocrația și lehamitea administrației a blocat o pleașcă.
Se poate reface încrederea dintre cetățeni și politicieni doar prin reforme serioase, transparență și oameni cu cap. Doar așa vom putea face pași înainte. Mai șovăitori, mai repezi sau mai indeciși, mai tropăiți ori sacadați, în funcție de vremuri. Dar întotdeauna cu ochii spre busolă.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: de ce să-l votezi pe nicusor d , de ce să-l votezi pe simion , încât să-l votezi pe George Si , Nu poți urî atât de tare Român , alegeri prezidenţiale , simion , vot , alegeri , turul 2
Vizualizari: 7547
Ultimele comentarii
Acum 4 ore
D
Acum 4 ore
Ivan
Acum 5 ore
Oligofrenii
Acum 5 ore
Sibian
Acum 5 ore
Felicitari tuturor celor ce ati reusit sa le scoateti la Lumina!