Universitățile din România, sub lupa ministrului Educației: „Să-și asume demersul prin reîntoarcerea în spațiul public și pe rețelele de socializare, ca platforme de promovare a adevărului”

Învățământul superior românesc se confruntă cu provocări majore, necesitând reforme profunde pentru a-și atinge potențialul, conform Raportului de diagnostic al educației și cercetării din România, elaborat sub coordonarea ministrului Educației și Cercetării, Daniel David. Documentul se numește „Raportul QX” și acoperă perioada decembrie 2024 - mai 2025: oferă o analiză detaliată a sistemului actual și propune soluții pentru a-l alinia bunelor practici europene și internaționale.

„Raportul se numește „QX” pentru că țintește să propună un sistem de educație-cercetare, prin care, prin problematizări adecvate (Questions), țara să poată să confrunte necunoscutele (X) viitorului”, explică ministrul denumirea raportului.

În continuare ne vom referi la secțiunea dedicată învățământului superior.

În raport, cunoașterea este considerată elementul central, care este generată prin Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI), apoi prin învățământul superior, urmat de cel preuniversitar.

Învățământul superior – „fragmentat”, cu universități dezvoltate atipic

Sistemul național de învățământ superior este descris ca fiind „fragmentat”, cu universități dezvoltate atipic.

„Resursa umană formată nu se ridică la nivelul potențialului țării”, atrage atenția ministrul. România are „prea puțini absolvenți de studii superioare” prin raportare la populația generală, ocupând ultimul loc în Uniunea Europeană. Doar 16% din populația adultă a țării deține studii superioare (față de 30% media europeană), iar la tineri (24-34 ani), procentul este de 23%-26% (față de 40%-43% media europeană). Acest aspect contribuie la un abandon școlar universitar mare. Abandonul celor care intră în sistem depășește 40% în primul an de licență și crește la nivel doctoral, arată datele prezentate în raport.

„Cunoașterea științifică generată de universitățile românești nu este suficient de competitivă”. Rankingurile universitare nu situează universitățile românești în poziții de competitivitate crescută, atrage atenția ministrul.

„Fragmentarea universităților” este identificată ca o „o cauză potențială a unei probleme legate de performanța sistemului național de cercetare-dezvoltare-inovare”. Aceasta nu generează o masă critică necesară pentru vizibilitate, impact și competitivitate internațională. De asemenea, creează structuri academice atipice (în raport sunt numite „universități comprehensive incomplete”) și stimulează „competiții egoiste” și „luptele de putere”, în detrimentul „colaborărilor constructive”. Această fragmentare își are rădăcinile în reforma comunistă din 1948 și înființarea post-1989 a unor instituții mai mici, fără o misiune clar definită, explică ministrul.

Extragem mai jos câteva afirmații din raport, relevante în contextul analizei ministrului:

„Misiunile universităților nu sunt clar diferențiate”: Deși declarativ, universitățile își asumă cele trei misiuni cheie (educație, CDI, relația cu societatea), ierarhia acestora este adesea neclară, ducând la tensiuni între actorii academici.

„Organizarea internă a universităților românești este una rigidă, care reduce competitivitatea”: spre exemplu, practici prin care într-o universitate nu se poate organiza masterat într-un domeniu, dacă nu există licență în acel domeniu, nu se poate organiza doctorat într-un domeniu, dacă nu există licență/masterat în domeniul în cauză și, în fine, nu se pot organiza studii postdoctorale într-un domeniu, dacă nu există doctorat în acel domeniu. În acest fel, universitățile noastre rămân dominant școli superioare de predare, cu cei mai mulți studenți la nivel de licență. Asta deși, la polul opus, marile universități ale lumii preferă să organizeze studii avansate într-un domeniu, putând participa studenți de la diverse universități, devenind astfel școli avansate de formare și cercetare unde domină numărul studenților la nivel de master/doctorat.

„Aspectele de etică academică sunt inconsistente”: asistăm adesea, la nivel local și/sau național, fie la exagerări, fie la relaxări incongruente cu bunele practici internaționale.

„Universitățile românești sunt structuri prea închise”. Raportul sugerează o reticență în a atrage cele mai bune resurse academice la nivel național și internațional, preferându-se adesea propriii absolvenți. Angajarea se face frecvent pe perioadă nedeterminată de la grade mici, reducând motivația pentru performanță.

Soluții și propuneri de reformă

Pentru a aborda aceste probleme, raportul propune mai multe reforme menite să transforme sistemul de învățământ superior.

„Regândirea arhitecturii învățământului superior”: sunt evidențiate trei categorii prin care misiunile universităților să fie diferențiate: educație; educație și cercetare; educație și cercetare avansată.

„Flexibilizarea organizării programelor de studii” în cadrul aceleiași universități: ministrul spune că acest demers a fost inițiat prin ordin, urmând ca această viziune să fie implementată.

„Concentrări academice” între universități și între universități și institute. La acest capitol, ministrul atrage atenția că necesită susținere financiară.

„Universități deschise competenței”. Raportul menționează că „pozițiile în universitate trebuie ocupate prin concursuri corecte și larg popularizate”, că „salariul ar trebui să fie unul competitiv de la intrarea în sistem, dar păstrarea lui și a angajării pe perioadă nedeterminată trebuie legate de atingerea unor standarde minimale”.

„Asumarea de către universități a unor roluri noi”. Ministrul se referă la certificarea competențelor dobândite „non-formal/informal”, „prin microcrediențiale” și „pe tot parcursul vieții”. Totodată, se cere implicarea în promovarea științei (și religiei prin facultățile de teologie), ca „antidot la pseudoștiință și pseudoreligie, la manipulare, conspirații și fake news”. Tot la acest capitol, ministrul menționează că universitățile românești trebuie să-și asume demersul „printr-o reîntoarcere în spațiul public și pe rețelele de socializare, ca platforme de promovare a adevărului”.

„Regândirea formării pe tot parcursul vieții” și „controlul abandonului școlar universitar” sunt alte reforme explicate în raport, la fel ca promovarea sănătății psihice și a bunăstării.

La finalul acestui capitol, ministrul Daniel David subliniază că „suportul politic” în realizarea acestor reforme este necesar: „pentru modificări legislative (...), finalizarea și implementarea demersurilor începute și ale celor noi și asumare bugetară”.

Raportul poate fi consultat aici.

Foto: Facebook.com/Ministerul Educației - România

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi