Laura Dumitru s-a despărțit de catedră după aproape 40 de ani. O carieră dedicată elevilor: „Cea mai mare provocare a fost să-i fac să-și dea seama că-mi pasă de ei din toate punctele de vedere”

După apropate 40 de ani dedicați învățământului, Laura Dumitru s-a retras din cariera de profesor cu mândria unei vieți pline de pasiune pentru filozofie și formarea generațiilor tinere. De la începuturile sale într-un sat montan și până la conducerea celui mai mare liceu din Sibiu, povestea ei este un exemplu despre dăruire, provocări și bucuria de a transmite mai departe ceea ce și ea a învățat cândva de la marii ei dascăli.

La finalul acestui an școlar, prof. Laura Dumitru, fost director al Colegiului Național „Octavian Goga” din Sibiu, a ales să se pensioneze după o carieră de 39 de ani în învățământ. Povestea ei începe într-un orășel de lângă Timișoara, însă viața a purtat-o încă de mică la Sibiu, un oraș care avea să-i rămână mereu aproape de suflet. „Mama este din Sibiu și își dorea foarte mult să fie acasă când m-am născut eu, așa că, la vârsta de patru ani, ne-am mutat aici,” își amintește Laura.

Drumul spre filozofie, o alegere influențată de două momente-cheie

La întrebarea ce a determinat-o să aleagă filozofia ca domeniu, Laura Dumitru își amintește două momente cheie.

„Când eram în gimnaziu, l-am întrebat pe tatăl meu, care era profesor de filozofie, dar într-o școală militară, de ce a ales această meserie. Mi-a răspuns simplu: Nu știu. A fost o replică care m-a frământat mult timp. Nu înțelegeam cum a putut să răspundă așa la o întrebare care, în mintea mea, era atât de simplă. Mai târziu, însă, am preluat-o în fața elevilor mei din clasa a XII-a. Le-am spus că, dacă mă vor întreba ce este filozofia, le voi răspunde nu știu și le voi cere să pornească într-o căutare comună.”

Un alt moment important a fost în liceu, când profesorul de română, care îi era și diriginte, a întrebat-o ce facultate vrea să urmeze.

„Eu sunt absolventă de Goga, de aceea îmi este și așa de drag acest liceu. Doamne, parcă îl văd. Când a auzit că vreau să merg la Filozofie, mi-a spus: Dar tu îți imaginezi că termini facultatea și vei ajunge direct în Goga? O să te aștepte ani de navetă, zile grele, noroaie.” Fostul director a zâmbit nostalgic. Remarca dirigintelui a fost, pentru ea, o provocare pe care a acceptat-o cu plăcere.

Primii ani în învățământ – începuturi în mediul rural

După absolvirea Facultății de Filosofie de la Universitatea Babeș Bloyai din Cluj și-a început cariera în anul 1986, cu o repartizare în comuna Gărâna, o zonă montană aproape de Semenic. „Ne-a trebuit harta militară ca să ajungem acolo”, își amintește ea zâmbind. Acolo trebuia să predea filozofia, dar a predat engleză și franceză din cauza limbii de predare. Era o școală cu predare în limba germană, dar asta nu era stipulat nicăieri. „A fost un început greu, dar n-a fost niciodată un motiv să regret alegerea,” spune Laura, cu nostalgie.

Fotografie din ziua absolvirii: Sursa facebook

Ulterior, a urmat detașarea la Mârșa, iar după stagiatură a devenit profesor titular la Cisnădie. A continuat apoi o serie de concursuri de titularizare, până a ajuns, în anul 1993, la Liceul Industrial Nr. 7 din Sibiu, actualul Carol, iar în 1994, cu o nouă titularizare, a venit la Colegiul „Goga”, unde avea să predea mai bine de două decenii.

O carieră la „Goga” – pasiune, provocări și prietenii

„Am predat toate disciplinele socio-umane – logică, sociologie, psihologie, filozofie. Am avut alături un om minunat, profesorul Lazăr Zăhar, care mi-a fost sprijin. Eram colegi de catedră. Avea un talent deosebit și un caracter pe măsură. A publicat nenumărate romane. Din păcate, ne-a părăsit chiar anul acesta. Un om care m-a primit cu o căldură incredibilă și care m-a învățat ce înseamnă să ai răbdare cu elevii, ce înseamnă să socializezi cu ei dincolo de spiritul și litera programei și a manualului, un om de o noblețe interioară desăvârșită. Întotdeauna va fi în inima mea și mă voi gândi cu drag la el. A fost un real mentor”, mărturisește Laura Dumitru, cu emoție.

În anul 2012, a preluat funcția de director al Colegiului Goga, poziție pe care a deținut-o până în 2020. Sub conducerea ei, colegiul a devenit școală europeană de trei ori, iar numărul elevilor a crescut până la aproape 2000, fiind cel mai mare liceu din Sibiu.

Totuși, una dintre marile frustrări a fost imposibilitatea extinderii clădirii școlii pentru a elimina necesitatea celui de-al doilea schimb la gimnaziu.

„Am depus un proiect să obțin o extindere a corpului de clădire în curte, pentru a renunța la schimbul al doilea de la gimnaziu, dar nu știu ce s-a întâmplat de nu a mai fost făcută. Proiectul inițial a fost aprobat de primărie, dar probabil s-au găsit alte soluții, nu știu, pentru că, între timp, mie mi-a expirat mandatul de director. Avea și avantaje, și dezavantaje acel proiect. Marele dezavantaj era că micșora considerabil spațiul curții, care este mică și acum, având în vedere numărul mare de elevi.”

Provocările profesiei – emoție și adaptare

Ca profesor, cel mai greu a fost să mențină legătura emoțională cu elevii și să-i facă să rămână conectați la materia predată.
„E o provocare să simți ce își dorește clasa, să schimbi cursul lecției după reacțiile lor, să păstrezi atmosfera vie, să nu devii un simplu furnizor de informații. M-am concentrat foarte mult pe emoție și empatie și nu-mi era indiferent dacă nu simțeam feedback-ul din partea lor. Am ținut foarte mult la această componentă emoțională în timpul orelor. Asta a fost cea mai mare provocare: să-i fac pe elevi să-și dea seama că realmente îmi pasă de ei din toate punctele de vedere.”

Ca director, suprasolicitarea a fost uriașă, mai ales din cauza volumului imens de documente și a termenelor scurte. Cu toate acestea, colegii i-au fost un sprijin neprețuit.

„Am acumulat o oboseală și o frustrare enorme din cauza volumului mare de documente pe care trebuia să le realizăm, toate cu termene extrem de scurte, ceea ce a însemnat o suprasolicitare constantă. Cu toate că am avut sprijinul a trei secretare, al doamnei contabil, al bibliotecarelor care m-au ajutat și al laborantelor care și-au depășit cu mult atribuțiile, cred că aceasta a fost cea mai mare provocare.

Ca director, am avut senzația că am pierdut orice noțiune legată de managementul timpului, ceea ce a fost o adevărată slăbiciune. Nu reușeam să-mi organizez eficient timpul, și nu mă refer doar la cel petrecut la școală. Adesea ajungeam acasă târziu și continuam să lucrez la sarcinile neterminate, ceea ce a devenit o povară sufletească pe care o resimt și acum. Îmi reproșez că nu mi-am dedicat mai mult timp familiei și că nu mi-am permis să iau pauze pentru mine. Acesta a fost, de altfel, și unul dintre motivele pentru care am decis să renunț la această funcție.

În același timp, am avut șansa să lucrez alături de colegi adjuncți extraordinari — adevărate echipe care m-au susținut enorm. Nu aș fi putut conduce școala fără ei. Și, desigur, fără implicarea tuturor responsabililor de comisii și a șefilor de catedră, care s-au dovedit extrem de responsabili și amabili. Cu siguranță înțelegeau de ce le solicitam, adesea în termen scurt, rezolvarea unor probleme.”

Generația Z și tehnologia în școală

Laura Dumitru observă că generația actuală de elevi este diferită: „Ei sunt nativi digitali. Telefonul mobil este parte din viața lor, uneori fără ca ei să încalce intenționat reguli, ci din obișnuință.”

Laura Dumitru în mijlocul ultimei ei generații

Își amintește că, odată, a dat elevilor o temă specială: să scrie o scrisoare bunicii despre telefonul mobil și era digitală, iar răspunsurile i-au întărit convingerea că relațiile personale rămân fundamentale. „Mulți au scris cât de mult regretă timpul pierdut cu familia. Că-și doresc mai multe discuții cu bunicii”, spune ea.

Educația, crede Laura Dumitru, trebuie să integreze tehnologia fără să renunțe la fundamentul cunoașterii solide, care ajută elevii să discerne între adevăr și minciună: „Inteligența artificială este o unealtă, nu un substitut. Trebuie folosită creativ și cu discernământ.”

Amintiri și emoții: ceea ce rămâne după ani

Unul dintre cele mai puternice lucruri pe care le păstrează din această perioadă sunt mesajele primite de la elevii ei, atât cei actuali, cât și cei care au absolvit acum 20 de ani.

„Aceste mesaje m-au impresionat profund, pentru că, indiferent de diferențele de timp, ele au avut în comun o emoție autentică — aceea pe care am încercat să o transmit mereu în relația cu ei. Din acest motiv, îmi doresc ca foștii mei elevi să-și amintească această emoție, acest sentiment cald și sincer pe care l-am construit împreună în fiecare zi petrecută la școală.”

Fosta profesoară povestește că, în ultimii patru ani, a avut privilegiul de a fi dirigintele unei clase minunate.

Elevii din ultima generație

„Am fost poate mai îngăduitoare, dar această apropiere a făcut ca acea generație să fie extrem de dragă mie, una dintre cele mai speciale pe care le-am avut vreodată. De asemenea, am avut alături colegi extraordinari, unii dintre ei fiind alături de mine timp de 26 de ani — oameni pe care îi prețuiesc enorm și cu care am împărtășit o viață întreagă.

Mi s-a întâmplat să mă gândesc la un mesaj care spunea: Tare aș vrea să știu unde e școala care te învață să simți. Și mă întreb, pe bună dreptate, unde este acea școală care te pregătește pentru pensionare? Emoțiile sunt contradictorii, dar sunt convinsă că una dintre cele mai mari bucurii care mă așteaptă este aceea de a fi o bunică răbdătoare și iubitoare.

Cred cu tărie că, indiferent de profesie sau statut social, ceea ce lăsăm în urmă sunt emoțiile, momentele dragi, frânturi de sentimente, relațiile umane autentice — îmbrățișările, uneori chiar și pedepsele, toate acestea conturează adevărata moștenire pe care o purtăm cu noi”, spune Laura Dumitru, iar vântul lunii de vară în care s-a pensionat a suflat mai tare, parcă să-i ducă aceste cuvinte cât mai departe, cât mai sus.

Mesaj pentru generațiile viitoare

Pentru tinerii profesori care doresc să urmeze filosofia, sfatul ei este clar.
„Este o meserie care cere pasiune, dăruire și nu trebuie aleasă ca opțiune secundară. Filosofia nu e doar o disciplină, e un mod de a gândi.”

Pentru noii directori ai colegiului, le transmite: „A fost o onoare să conduc această școală, să lucrez cu elevi excepționali și să fac parte din această comunitate.”

Ce urmează?

Deși a predat cu drag și a avut o carieră de excepție, acum vrea să se dedice familiei și să se bucure de rolul de bunică, în care a distribuit-o, spre fericirea ei, fiul ei cel mare.
„Nu intenționez să mai predau, dar vreau să fiu o bunică răbdătoare și iubitoare”, spune ea, cu o strălucire în ochi pe care doar bunicile o pot avea.

Călătoriile au rămas o dorință, în special cea către Grecia, un loc pe care îl iubește: „Visul meu este să mai vizitez o dată Atena și muzeele care au rămas nevizitate prima dată când am fost.”

Fotografie din ziua pensionării 

În final, Laura Dumitru rămâne cu sentimentul datoriei împlinite, recunoscătoare pentru fiecare elev și coleg alături de care a lucrat. „Aș vrea să le mulțumesc tuturor colegilor profesori și, în mod special, colegilor mei directori adjuncți: Luminița Ducu, Andra Tischer, Stoian Achim, Cornelia Apostol și Cornelia Blăguțiu. Sunt oameni extraordinari care m-au ajutat enorm.
Momentul pensionării a fost unul extraordinar de emoționant. Cuvântul scris de colegii profesori a fost rostit de o prietenă foarte bună, profesoara de engleză Claudia Bucura. M-a impresionat enorm faptul că o colegă de informatică a vrut să vorbească în calitate de fostă elevă. Ea a terminat Lazărul și eu acolo am suplinit un profesor de informatică timp de un an de zile. Am reușit să-mi stăpânesc emoțiile până a vorbit ea. În momentul în care am auzit-o, am avut nevoie de șervețele.”

Ca să încheie într-o notă veselă, Laura Dumitru a dezvăluit ce ar fi fost dacă nu ar fi iubit catedra: vlogger de călătorii. „Dar pentru asta ar fi trebuit să mă nasc în alte timpuri”, spune ea râzând.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi