Mesajul unui profesor sibian a cărui școală se comasează: „Mi-e greu să-mi imaginez cum ar fi să le spun copiilor că nu ne vom mai vedea zilnic, între aceiași patru pereți. Când închizi o școală, nu tai doar din bugete. Tai din speranță”

Un ordin de ministru al Educației anunță că vor fi comasate școlile care au sub 500 de elevi, iar o astfel de situația va fi în Sibiu, în cazul satului Prislop, comuna Rășinari. Despre acest subiect, Turnul Sfatului a mai scris aici, iar o profesoară de aici, Nicole Sporiș, a trimis un mesaj emoționant în care încearcă să explice că o astfel de decizie, deși pare simplă pe hârtie, poate schimba destine.

”Este o mărturie personală, dar cred că spune o poveste comună multor profesori și comunități din România – despre începuturile mele în această școală, sprijinul primit din partea colegilor și a conducerii, bucuria de a lucra aici și îngrijorarea în fața unei decizii care poate schimba destine”, își explică demersul profesoara Nicole Sporiș.

El spune în mesaj că atunci când tai din bugete, tai și din speranță.

”Eu am venit la Prislop ca un profesor la început de drum. Am rămas pentru că am găsit aici nu doar o școală, ci o familie. Și îmi e greu să îmi imaginez cum ar fi să le spun copiilor că nu ne vom mai vedea zilnic, în aceiași patru pereți.

Când închizi o școală, nu tai doar din bugete. Tai din speranță. Și sper ca, înainte de a lua o decizie, cineva să vadă și această parte a poveștii noastre”, spune profesorul.

Textul integral transmis de Nicole Sporiș:

Dragă oricine citește,

Anul acesta, școala în care predau urmează să fie comasată cu o altă unitate de învățământ. Pe hârtie, pare doar o decizie administrativă: mai puține clădiri, mai puține norme, costuri reduse. În realitate, pentru comunitatea din Prislop și pentru profesorii de aici, înseamnă mult mai mult decât cifre și tabele.

În  fiecare zi aici se întâmplă ceva important: un copil înțelege în sfârșit cum se scrie corect un cuvânt, altul descoperă că știe tabla înmulțirii, iar altul își face curaj să citească tare, în fața clasei. Mai există și curiozitate, bucurie sinceră când înveți ceva nou, și un respect aparte pentru „doamna” care vine zi de zi, indiferent de vreme.

Acum 3 ani când am devenit profesor, am ajuns la Prislop. E o școală mică, unde unele clase sunt combinate. Nu avem laboratoare de informatică, biblioteci pline sau elevi de ordinul sutelor. Dar avem ceva ce nu se poate câștiga cu bani sau fonduri. Avem un colectiv de-a dreptul mișto, manageriat de un director mișto, care ne-a invățat mai întâi de toate cum să devenim o familie, cum să ne ajutăm unii pe ceilalți și cum să gestionăm anumite situații.

În acești trei ani, nu m-am dus niciodată la școală cu groază. Nici măcar în zilele mai grele. M-am dus cu bucurie, pentru că iubesc ceea ce fac. Îmi place să îi văd pe copii cum cresc, cum descoperă lucruri noi. Îmi place să simt că fac parte din viața lor și că, poate, prin tot ce le dau, îi ajut să aibă un viitor mai bun. Asta am făcut toți. De la doamna director, la responsabilul de structură (doamna Anișoara vă iubesc), la noi, ceilalți profesori.

Știu că undeva, într-un birou, această decizie e doar o semnătură. Dar aici, la Prislop, e o rană. O rană pentru o comunitate care și-a ținut copiii aproape de școală. O rană pentru părinții care nu îi vor mai putea trimite zilnic. O rană pentru mine și pentru colegii mei, care știm că fiecare clasă pierdută înseamnă o parte din viitor pierdut.

Eu am venit la Prislop ca un profesor la început de drum. Am rămas pentru că am găsit aici nu doar o școală, ci o familie. Și îmi e greu să îmi imaginez cum ar fi să le spun copiilor că nu ne vom mai vedea zilnic, în aceiași patru pereți.

Când închizi o școală, nu tai doar din bugete. Tai din speranță. Și sper ca, înainte de a lua o decizie, cineva să vadă și această parte a poveștii noastre.

Cu recunoștință pentru oamenii care mi-au fost sprijin,

Un profesor aflat la început de drum, dar cu inima deja legată pentru totdeauna de Prislop.

Context:

Ministerul Educației a trimis, în cursul zilei de joi, spre publicare în Monitorul Oficial ordinele referitoare la reorganizarea școlilor și noua procedură referitoare la normele cadrelor didactice.

Aceste proceduri – pe care guvernanți le indică drept necesare din considerente de austeritate bugetară – prevăd comasarea școlilor care au sub 500 de elevi și creșterea normelor profesorilor la 20 de ore pe săptămână.

Procedurile presupun o sumedenie de demersuri birocratice: de la cum și care școli se comasează, cum se împart clasele, ce se întâmplă cu personalul administrativ, cum își completează profesorii norma didactică etc.

Dincolo de demersurile stufoase care ar trebui finalizate în zilele următoare, cadrele didactice și autoritățile locale arată că procedurile impuse vor duce la degradarea actului educațional.