Am vrut să-mi amintesc de studenție în Crama Național: pita cu fasole sau cu untură și ceapă e-nsoțită acum și de „croque monsieur”

După mai bine de cinci ani de când Don Titi și doamna Elena i-au pus lacăt la ușă, Crama Național – loc de dulce băjenie a atâtor generații de studenți la Sibiu – s-a redeschis. O cană cu vin fiert, o porție de pită cu untură și ceapă și una cu fasole au fost primele lucruri pe care le-am cerut, de cum am intrat.

Dacă faci parte din generațiile a căror studenție și-a înnodat prieteniile la o cană cu vin fiert și o felie de măr și le-a deznodat în același loc, din discuții filosofice ori politice sau sociale, reintrarea în Crama Național n-are cum să nu-ți strângă măcar un pic sufletul. Pivnița aflată la doi pași de Podul Minciunilor s-a închis în decembrie 2019, iar de anul trecut – locul are din nou lumina aprinsă la intrare. 

Era Pasărea Colibri-n boxe, atunci când am deschis ușa Cramei, într-o seară de vineri. În urma reabilitării, locul nu e schimbat mult: tot toaletele le vezi de cum intri, tot cărămida e cea care învelește pereții și bolțile. Doar zona de bar a fost reamenajată: „ferestruica” prin care doamna Elena scotea cănile cu vin ori farfuriile cu de-ale gurii e ascunsă acum în spatele unui zid lăsat tot cu cărămida la vedere. Vechile mese de lemn cu bănci au fost înlocuite cu mese noi (cele pătrate sunt prinse pe picioare de vechi mașini de cusut) și scaune.

Crama Național, 2026. Sursa foto: turnulsfatului.ro

Era gol în seara de vineri, când ospătărița ne-a adus câte un meniu, în timp ce Moțu` Pitiș anima în continuare pivnița din boxe, alternând cu refrene din Phoenix. Față de vremurile „celor 27 de ani cu Don Titi”, mâncarea e acum pe două pagini: ai de ales între două sandvișuri (cu prosciuto crudo sau cu salam de Sibiu) un „croque monsieur” (pâine toast cu șuncă și brânzeturi), un platou cu brânzeturi, o gustare botezată sibiană (carne și brânză) și între mâncărurile de la categoria „De demult”. Acestea din urmă ocupă o pagină separată și includ pâinea cu untură și ceapă roșie, fasolea bătută cu varză murată, jumeri cu ceapă roșie, zacuscă și salată de vinete cu roșii. Bașca, ai și un desert – griș cu lapte și dulceață de căpșuni.

În rest, mai bine de zece pagini cu tot felul de băuturi, de la răcoritoare la smoothie-uri și multe variante de alcool: vin, rom, tequila, spumant, whisky, cocktailuri, shot-uri... mă rog, Crama se dorește în continuare în special loc de băut.

Prețurile... ei bine, prețurile nu mai par atât de studențești. O cană cu vin fiert roșu e 21,80 lei, o socată – 23,80 lei, un sandviș – 25 de lei, în timp ce platoul cu brânzeturi ajunge la 48 de lei. Pâinea cu fasole ori cu untură costă 19 lei.

Untură cu ceapă roșie la Crama Național. Sursa foto: turnulsfatului.ro

O cană cu vin fiert am cerut de cum am intrat, răsfoind în continuare meniul. Muzica din boxe – era un lucru important „pe vremuri” – s-a scurs încet de la Compact C spre Holograf, pentru ca, în cele din urmă, să o dea cotită. Și nu înspre o Metallica sau un Iron Maiden ori o clasică, după cum cei vechi s-ar fi așteptat - ci înspre Irina Loghin în duet cu Fuego, pentru ca, în cele din urmă, să o rupă și cu o manea de pe albumul „Best of” al lui Raoul și Vlăduța Lupău.

Fasole cu varză, la Crama Național. Sursa foto: turnulsfatului.ro

Vinul fiert roșu nu mai avea și obligatoria feliuță de măr, dar ospătărița m-a asigurat că vinul a fost fiert cu felii de măr. Iar pâinea cu unsoare sau cu fasole nu-ți mai vine gata unsă. Fiecare porție vine pe un mic platou, pe care pâinea prăjită e flancată fie de untură și ceapă roșie, fie de fasole bătută și varză murată.

Gusturile sunt „clasice”, nimic de comentat. Ai multă untură și fasole, ai multă ceapă și varză murată, așa încât ai putea oricând să mai ceri pâine pentru a-și potoli foamea. Eu n-am făcut-o, că am comandat din fiecare fel câte o porție. De îți comanzi untură cu ceapă roșie, până să o întinzi pe pâine va trebui să aștepți nițel: micul vas în care untura stă sub un pat generos de sare și boia vine de la frigider și, în primele minute, îți va fi greu să-ntinzi unsoarea cu lingurița de alături.

Croque monsieur, la Crama Național. Sursa foto: turnulsfatului.ro

De cealaltă parte a mesei a fost comandat și un „croque monsiuer”: un sandviș cald, cu trei felii de pâine, între care stau șunca și, respectiv, o felie de brânză, iar deasupra se lăfăie topită o felie de cheddar. Sandvișul e doar cald, deci nu vă așteptați ca pâinea să fie crocantă.

Desertul a venit sub forma unei ditamai mămăligi de griș, înconjurată de gem de căpșuni dulce bine și de o plajă subțire de scortișoară. Bună la gust, porția e clar pentru două persoane.

Griș cu gem de căpșuni, la Crama Național. Sursa foto: turnulsfatului.ro

Nostalgia îmi era deja amărâtă de faptul că, după aproape o oră, eram singurii mușterii din Cramă. Nici urmă de student, nici pleată de actor, nici glas de teolog, nici voce de „apevist”, nici zdrăngănit de chitară... Nici nu știu dacă asta mă supăra mai tare sau muzica „manelo-lăutărească” care se infiltra din când în când printre refrenele lui Moțu Pitiș. N-am mai stat la încă o cană cu vin.

137,40 de lei ne-a fost trecut la final pe nota de plată: 33 de lei pentru porția de „croque monsiuer”, câte 19 lei pentru unsoarea cu ceapă și fasolea bătută, tot 19 lei și pentru desert, 21,80 de lei pentru cana cu vin roșu și 25 de lei pentru două răcoritoare.

Anii au trecut în zbor

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului