Muzeul Astra transmite condoleanțe pentru Veturia Suciu, vechi colaborator, care și-a dedicat viața artei populare. „Privirea iscoditoare, glasul blând, vorba caldă vor fi mereu în curtea casei din Râșculița”

Muzeul Astra transmite condoleanațe pentru Veturia Suciu, din Cojocna, județul Cluj, vechi colaborator al instituției, care a murit în 21 februarie. 

„Cu o bucată de pânză și un ac în mână va povesti în satul fără nume despre Cojocna dragă! Cu măiestrie și cu respect pentru tradiție a țesut, a cusut și, mai ales, a scris despre spiritul locului ei. Vechi colaborator al Muzeului ASTRA și-a dedicat întreaga viața frumosului și artei populare, lăsându-ne o moștenire impresionantă.

Privirea iscoditoare, glasul blând, vorba caldă vor fi mereu în curtea casei din Râșculița – acolo, la locul ei din Muzeu! Ne-a oferit o lecție de Iubire și demnitate, a împletit fire între generații, ducând cu speranță elemente de cultură populară peste timp și spațiu!”, este mesajul transmis de Muzeul Astra, pe pagina de Facebook. 

Omul cu mâinile de aur

Veturia Suciu este descrisă de Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, ca „omul cu mâinile de aur, care vine din lumea satului, unde a trăit o viaţă”.

„A învăţat să lucreze de mică copilă, de la mama ei, care era croitoreasa satului. A prins drag de culori, de modele, începând lucrul cu ţesături, lepedee, feţe de masă, ştergare. Cu timpul, punctul de atracţie a fost costumul popular. A ajuns să creeze modele noi şi, chiar a readus modele vechi “de mică, mama m-a învăţat să prind acul în mână şi dragul de arta populară, tradiţii şi folclor.

Acolo, lângă bunii ei, lângă părinţi, apoi alături de soţ şi de copii a ţinut nestins focul sacru al căminului ţăranului ardelean. Tanti Veturia, cea care meştereşte îngeri din pănuşi de porumb, s-a dovedit a fi venit pe lume ca să apere şi să cuprindă, cu mâinile ei delicate, toată lumea satului deodată.

În 1945 a dat la liceu şi a intrat la Cluj, la „Bălcescu“. A luat 9,50, însă în acea vară i-a murit tatăl, aşa că nu a mai putut merge la şcoală. A rămas acasă să aibă grijă de gospodărie şi de fraţi “am plâns până la bătrâneţe după şcoală”, spune tanti Veturia. Nu s-a lăsat şi în 1999 a absolvit Şcoala de Arte Populare!

Înzestrată cu o inteligenţă specială, Tanti Veturia a adunat, din vremuri străvechi, toate însemnele spiritului ţărănesc în pagini scrise limpede, şcolăreşte, exact. A scris versuri, a compus cântece (populare si bisericești) a fost instructor de dans învățându-i pe copii din tainele dansului popular și chiar a fost cea care a pus bazele unui Ansamblu de dansuri populare “ca să dăinuie”. A scris şi cărţi, care păstrează mărturiile etnografice despre plaiurile someşene şi despre comuna Cojocna, a primit Diploma Academiei Artelor Tradiţionale din România si a participat fără întrerupere la târgurile organizate de Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”, Complexul Național Muzeal ”Astra” din Sibiu cât și la Muzeul Satului din Cluj considerând ca este de datoria domniei sale să promoveze arta tradițională reprezentativă pentru zona etnografică din care provine.

A fost un om demn, vesel și mereu gata sa ofere sfaturi și din înțelepciunea dumneaei, acumulata de-lungul vieții și a avut mereu acea doza de discreție și curățenie sufletească, pe care, cu greu o mai găsim! Tanti Veturia, pânî acum un an, te găseam în târg, la Casa Șanț din muzeu. Acum te vom căuta între stele!”, a transmis și Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”, pe pagina de Facebook