O icoană pictată în 1730 de unul dintre cei mai cunoscuți pictori din Rășinari a fost restaurată la Sibiu. Aceasta se află în biserica din Râmeț

O icoană pictată în 1730 de zugravul Nistor din Rășinari, considerat de specialiști „o figură de proporții monumentale”, a fost recent restaurată la Sibiu de Andrei Buda, un tânăr restaurator originar din Deva. Acesta a studiat la ULBS, la specializarea Conservare-restaurare, susținându-și în această toamnă și doctoratul. Procesul de restaurare a icoanei, despre care spune că a fost cel mai valoros și interesant obiect care a ajuns în mâinile sale, s-a desfășurat pe parcursul unui an și a inclus investigații amănunțite, dar intervențiile au fost minime pentru a reda lucrării o stare cât mai apropiată de cea originală.

După facultate, Andrei Buda a urmat studii de Biologie și un doctorat în Istorie, având ca temă bisericile de lemn din județul Hunedoara. Formarea sa profesională mai include stagii în străinătate, la Pisa și Oslo, precum și experiență practică în diverse instituții culturale, precum Mitropolia Ardealului, Muzeul ASTRA și Muzeul Brukenthal. În prezent, deține o firmă de restaurare și colaborează atât cu primării și muzee, cât și cu persoane private.

Nistor zugravu rășinăreanul

Icoana restaurată de Andrei Buda a fost realizată în secolul al XVIII-lea de zugravul Nistor din Rășinari, un pictor cunoscut pentru stilul său distinct. Personalitatea acestuia a fost obiectul de studiu al cercetătorilor și istoricilor. Spre exemplu, în lucrarea „Nistor Dascălul. Contribuții la biografia unui zugrav din veacul al XVIII-lea” (publicată în 2009), autorii Ana Dumitran, Elena-Daniela Cucui și Saveta-Florica Pop scriu că acesta a fost „o figură cunoscută în peisajul artistic transilvănean din prima jumătate a secolului al XVIII-lea” și că „s-a bucurat de timpuriu de atenția cercetătorilor”.

Cele mai vechi piese ale sale cunoscute de cercetători și atribuite exclusiv lui Nistor zugravul din Rășinari datorită semnăturii lăsată de acesta sunt din 1730 – este vorba despre ușile împărătești ale dispărutei biserici de lemn din Iernut și o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, descoperită în biserica din Pleașa. Deoarece în primul caz opera nu a supraviețuit, ca de altfel întreaga biserică, lăcașul fiind o ruină la 1931, în cazul icoanei se poate menționa că e cea mai veche rămasă de la cunoscutul pictor rășinărean.

Pleașa i se mai spune vârfului în care e așezat actualul sat Râmeț din comuna cu același nume din județul Alba, aflat „deasupra” cunoscutei Mănăstiri Râmeț. Icoana descoperită aici poartă semnătura zugravului Nistor, cu caractere chirilice, din care istoricii au putut concluziona inclusiv de unde se trage acesta și de ce este considerat un nume de referință în domeniul picturii bisericești. Iată cum sunt descriși icoana și autorul ei în lucrarea amintită:

„Monumentală (74 x 49 cm), icoana face parte din zestrea unui locaș mai vechi, înlocuit prin cel actual la 1820, conform pisaniei încastrate în exterior, pe latura de sud a edificiului (...) Bănuim că ea și-a avut inițial locul pe iconostas, până la apariția celor două lucrări ale lui Simion Silaghi, fără ca o asemenea poziție privilegiată să presupună neapărat și existența unei icoane-pereche a Mântuitorului executată tot de Nistor. Distingem, mai întâi, în colțul inferior stâng, inscripția cu datarea și semnătura meșterului: «1730, m[e]s[ița] avgust, zile 23. Nistor zugrav Nicolovici mnogogreșnic ot Rășinari». Aflăm din aceasta, pentru prima dată, că multgreșitul zugrav Nistor din Rășinari era fiul unui anume Nicola, de unde derivația, de inspirație sârbă, Nicolovici”.

Autorii mai afirmă că icoana este „cea mai meticuloasă realizare a sa, preocuparea pentru finețea detaliilor, gracilitatea chipurilor, măiestria execuției indicând nu numai un mare zugrav, ci pe cineva care avea și alte atuuri din moment ce a reușit o asemenea performanță”. Istoricii presupun astfel că acesta era fiul zugravului Nicola din Brâncoveni, atestat între 1679 și 1702, semnatar al frescei bolniței de la Hurez, tatăl zugravului Gheorghe, alt exponent al picturii brâncovenești (...)

Într-o altă lucrare a acelorași autoare, numită „Zugravul Nistor Dascălul din Rășinari” (publicată în 2010), găsim descrierea creației și stilului lui, cu referire la icoanele pictate de acesta sau atribuite zugravului rășinărean. Mai jos este descrierea icoanei din Râmeț:

„Pleașa. Pentru această icoană, Nistor Dascălul obține cromatica fețelor și mâinilor prin treceri atât de delicate încât stratul de bază, ocru deschis, abia poate fi surprins. Carnația este roz-roșu, iar zona de lumină este redată prin tușe puțin dense, care în unele porțiuni de pe fața Maicii se întrepătrund cu straturile subiacente. Conturul chipurilor este prezent în zona de profil, dar mâinile sunt puternic conturate. În comparație cu fața, ochii Maicii sunt mici, cu lăcrimarul marcat punctiform și irisul aproape rotund, peste care e suprapusă pleoapa. Umbrele de sub ochi contribuie la realizarea volumetriei feței. Conturul nasului pleacă de la baza sprâncenei stângi, urmând o linie puțin ondulată. Baza fosei nazale este redată din cromatica de bază, căreia i se juxtapune zona de lumină, creând astfel baza nasului”.

Procesul de restaurare

Icoana a ajuns la Andrei Buda într-o stare precară. Era întunecată, fiind abia vizibile figurile Maicii Domnului și Pruncului. „Când a ajuns icoana la mine, nu am intervenit cu nimic timp de două-trei luni, perioadă în care doar am monitorizat-o să văd dacă are atacuri biologice active; asta era important de stabilit. Din fericire, ulterior, am putut s-o duc la Târgu Mureș, acolo unde au venit niște specialiști din Budapesta, pentru a-i face mai multe investigații foarte complexe de imagistică”, ne-a spus restauratorul.

Icoana înainte de restaurare

El a lucrat la atelierul Restoris din Sibiu, împreună cu expertul atestat de Ministerul Culturii, Ecaterina Constantinescu.

Andrei Buda ne-a descris pe scurt procesul de lucru: „Prima dată am consolidat panoul. Tehnica și modul în care l-am prelucrat și materialele pe care le-am folosit sunt cumva din perioada respectivă. Sunt trei scânduri de brad, pe care le numim planșe; împreună alcătuiesc acest panou când sunt grupate. La îmbinarea lor, el (Nistor - n.n.) a pus o pânză interstițială, ca să completeze toată suprafața de pictură, după care a venit cu toate etapele: incizie, desen, pigmenți, vernis-uri (în limbaj neoficial, e vorba de lacurile folosite pentru ungerea lemnului - n.n.). Intervenția mea a fost minimală. Am consolidat pictura și panourile și am îndepărtat o parte din vernis etc.”.

Consolidarea degradărilor folosind clei de pește și foiță japoneză

Detaliu cu pisania, îndepărtarea parțială a lacului degradat 

Andrei Buda ne mai spune, cu referire la tehnica utilizată de zugrav, că acesta a aplicat unele tehnici specifice picturii murale asupra picturii pe lemn. „Materialele folosite, inclusiv pigmenți scumpi și foiță de aur și argint, indică valoarea și atenția acordată detaliilor”, precizează el.

În final, icoana și-a recăpătat culorile inițiale, iar detaliile picturii sunt acum mai vizibile.

Detalii cu decorațiile veșmintelor Maicii Domnului

Aspectul foiței metalice după subțierea vernisului

Aspectul icoanei după restaurare

Icoanele trebuie să stea la locul lor - în biserici

Întrebat despre valoarea acestei icoane, Andrei Buda ține să sublinieze că e una „foarte mare”, fiind făcută de un pictor celebru la acea vreme. El mai spune că un astfel de obiect trebuie păstrat în locul lui. „Un obiect ca acesta e foarte important să fie păstrat în locul lui, nu să-l duci într-un muzeu sau în altă parte. Poți să organizezi expoziții temporare în muzee cu astfel de obiecte, să înțelegi munca unui pictor - spre exemplu, să aduni toate icoanele lui Nistor și să le expui, de preferabil într-o biserică. Dar gândiți-vă că astfel se pustiesc toate monumentele de patrimoniu imobil: poți să mergi la Pleașa să-l vezi pe Nistor și să nu-l găsești acolo, pentru că a ajuns într-un muzeu și stă într-un depozit, că spațiile expoziționale sunt limitate (...) Icoanele se stabilizează în timp, rezistă acolo de 300 de ani. Cel mai rău e ceea ce se întâmplă în prezent, când se introduc diverse sisteme de încălzire în biserici. Acest lucru le bulversează foarte tare, inclusiv pictura frescă, care e aproape indestructibilă. Oamenii nu încălzeau biserica. Cât stăteau la slujbă, stăteau în frig, îmbrăcați bine”.

Foto: Ion Surdu / Turnul Sfatului

Despre restaurarea obiectelor transilvănene pe care le admiră și le promovează, respectiv despre procesul de cercetare, Andrei Buda concluzionează că, la finalul intervențiilor, munca sa și a colegilor săi este valorificată prin articole de specialitate publicate în reviste prestigioase precum cele ale Muzeului Național Brukenthal și a Museikon.

Fotografii icoana: Andrei Buda

Fotografie principală - Andrei Buda a adus icoana în biserica din Râmeț, vara 2024 - Ion Surdu/Turnul Sfatului

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi