Frați

Salivam. Mă uitam și salivam. Ca june baschetbalist îndrăgostit de aruncările de la distanță, Claudiu Muntean și Beny Pelger erau niște zei. Și sala... Era primul sau al doilea an când se juca în Sala Transilvania și sala rar de tot era plină. Ar fi părut trist dacă spectatorii n-ar fi fost atât de entuziasmați. Se cânta și se aplauda într-una. Atunci am știut că n-o să calc frecvent pe stadionul de fotbal. Spasojevic mi se părea un gigant și oamenii erau tare mândrii de „străinul” lor. Copil devean, putea să mă doară în bască de echipa Sibiului. Dar m-a prins flama. Am început să vin la fiecare meci. Iar victoria finală, parcă era a mea. Și eu de abia ce îi știam pe toți pe nume.

17 ani mai târziu am adus ieri prieteni noi în sală. Unii au mai fost, alții deloc. Păreau mai pasionați de pasiunea mea decât de jocul ce urma să înceapă. I-au mai și certat colegii în galben că nu cântau. Ar fi cântat, dar nu știau, de abia ce învățau. Alții s-ar fi supărat și și-ar fi băgat picioarele. Dar la sfârșit au zis că vor să mai vină, deși pierdusem.

Echipa asta e un drog care dă dependență. Și e absolut evident că nu doar pentru ce se întâmplă pe teren. Ba, uitându-ne la ultimii ani, aș putea spune că e mai puțin despre ce se întâmplă pe teren și mai mult despre ce se întâmplă în tribună. Pentru că tu, cel îmbrăcat în galben, ai umplut ieri sala până la refuz știind că e împotriva firii să câștigi o serie în fața unei echipe de 4 ori mai bogată. Ai venit știind că pierzi. Sau că o să pierzi meciul următor. Dar îți spun eu pentru ce ai venit, în primul rând. Ai venit pentru omul care cânta lângă tine în tribune. El e fratele tău în următoarele 40 de minute. Și ăia în albastru de pe parchet sunt tot frații tăi. Și buni, slabi, urâți, frumoși, sunt frații tăi și când le e greu trebuie să fii alături de ei. Chiar și când le e foarte greu. Îmbrățișează-i, îmbărbătează-i și spune-le că o să vină și rândul lor, cu toată familia în tribună.

 

P.S. Am văzut la aceste două meciuri mulți politicieni. Nu vin prea des. Au venit acum. În mod normal, v-aș fi mâncat cu fulgi pe litere. N-o să fac asta, chiar dacă știm că ați intrat în sală pentru voturi. Dimpotrivă, o să vă rog cât de frumos pot. Ați văzut vreo 50 de nume de firme pe care suporterii le-au ridicat în aer în tribuna vecină, în fața dumneavoastră. Rugați jumătate dintre ele să dea fiecare câte 10.000 de euro pe an. Mai puțin de 1000 de euro pe lună. Dacă v-a plăcut ce ați văzut și aveți un minim de respect pentru visele unor oameni atât de minunați, vă rog mult, reușiți asta. Și, pe lângă recunoștința mea și a multor altora, o să primiți ceva și mai important: votul meu.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi