Video – Sibiul de la 1000 de metri altitudine. 30 de minute de poveste în balon

În aceste zile se desfășoară „Transilvania Balloon Fiesta”, primul festival al baloanelor cu aer cald din Sibiu. Din păcate, vremea capricioasă a sfârșitului de vară ar putea face ca unele evenimente programate în cadrul festivalului să fie anulate. Organizatorii, însă, fac eforturi pentru a surprinde fiecare petec de cer senin pentru a înălța baloanele și pentru a le oferi participanților o experiență unică. O astfel de experiență am ales să avem și noi, alături de o echipă de piloți din Ungaria, care ne-au ridicat la 1.000 de metri deasupra unui tărâm de vis.

Dacă cineva mi-ar fi spus, când m-am trezit în dimineața zilei de joi, 26 august, că-mi voi petrece seara la 1.000 de metri altitudine, într-un balon cu aer cald, i-aș fi spus că este nebun. La începutul săptămânii îl sun pe Alex Cinezan, cel care organizează în acest an prima ediție a Festivalului Baloanelor cu Aer Cald la Sibiu și îi propun să participăm la un zbor pentru a experimenta și a transmite mai departe trăirile. Alex este de acord și rămâne să ne auzim joi, pentru a stabili o oră în ziua de duminică. Zis și făcut. Joi, în jurul orei 15.00, îl apelez și aud în telefon: „Raluca, dacă veniți astăzi până la ora 17.30, cel târziu, zburăm! Dacă nu, nu mai avem când. Vremea e capricioasă, iar duminică sunt puține șanse să ridicăm baloanele”.

Am tăcut. În mintea mea rulează întrebările „Pot? Nu pot? Să mă duc? Bine, Alex, la 17.30 o să fim acolo”, mă aud rostind cu voce tare.

Locul festivalului: Parcul Industrial „Ocna Sibiului” 

Fără să întârzii sunt prezentă la locul de întâlnire indicat, între Șura Mică și Ocna, lângă fabrica de cuțite. Acolo se ține festivalul. S-au adunat deja piloții, staff-ul și cei care își cumpăraseră bilete pentru seara zilei de joi. Sunt și câțiva copii prezenți. Alex vorbește aproape neîntrerupt la telefon, iar oamenii adunați discută cu entuziasm. Mulți dintre ei urmează să-și testeze limitele și să-și învingă temerile. Ne găsim și noi un loc să facem planul de abordare al zborului.

„Să vă adunați cu toții în jurul meu, vă rog”, strigă Alex. Se grupează echipele. Aflăm atunci că într-un balon pot fi maxim patru persoane și locul de unde se vor înălța va fi la câțiva kilometri, de pe unul dintre dealurile de lângă Loamneș. Vom ajunge acolo cu mașinile piloților de zbor.  

Noi vom urca într-un balon condus de doi piloți din Ungaria. În aer se vor înălța opt baloane, fiecare cu echipa lui. După ce toate detaliile sunt stabilite mergem să-i cunoaștem pe cei cu care vom străbate văzduhul. Este vorba despre piloții Gyula Judák și István Sági și membrii echipajului, Ferenc Fekete și János Barkóczi.   

       

Niciunul dintre ei nu vorbește românește, dar stabilim că avem un limbaj universal prin care ne vom înțelege. Se apropie de noi un alt pilot care știe și limba română. Profit de moment pentru a afla mai multe despre Gyula. În anul 1983 se apucă de parașutism, iar din 1995 zboară în calitate de pilot cu balonul cu aer cald. În România vine de 16 ani. A fost la mai toate festivalurile de profil din țară, începând cu cel din Câmpul Cetății din Mureș, unde se desfășoară cel mai vechi festival al baloanelor din țară, la Baia Mare, Iași și până la Chișinău. În Sibiu este prima oară când vine și până la momentul discuției noastre nu apucase să vadă orașul. Îi place în România și anul viitor vrea să-și aducă și familia în călătoriile sale în țara noastră.

„Cât de sus ne vom înălța?”, îl întreb.

„Autorizația o avem pentru 1.300 de metri față de mare și 1.000 de metri față de sol.”

„Și până la ce înălțime se poate ridica un balon?”

„Cu masca de oxigen și până la 10.000 de metri. Eu cel mai sus am fost deasupra vârfului Mont Blanc, din Alpi, la 5.200 de metri”, răspunde Gyula.  

Un zbor de milioane la apus

Ne urcăm în mașini și plecăm spre locul unde vor fi înălțate baloanele. Acolo, toată lumea își ocupă o bucată de pământ și se apucă de treabă. Coșurile baloanelor sunt scoase din mașini, baloanele sunt trase și ele afară din husa specială în care stau și se începe asamblarea. Nu pot ajuta, așa că privesc spectacolul unic ce se derulează în fața mea. Undeva, în dreapta, se ridică un balon de petrecere mic și roz. Se testează intensitatea și direcția vântului. Pe iarba de un verde intens, presărată cu flori de câmp, încep să prindă contur imense baloane colorate. Din când în când tresar de zgomotul făcut de focul care urmează să încălzească aerul ce va ridica baloanele. Se fac verificări. Baloanele se înalță din ce în ce mai mult. Când ajung perfect drepte  piloții ne fac semn că este timpul să urcăm.

Răcoarea unei seri de sfârșit de vară, mă face să tremur ușor, iar un membru al echipei noastre îmi împrumută un hanorac. Coșul balonului este destul de înalt și nu prea știu cum să mă cațăr pe el. Atunci István îmi indică o deschizătură în formă de pătrat unde poți pune piciorul pentru a urca ușor. Zâmbesc în sinea mea. Văzusem acea deschizătură și chiar m-am întrebat dacă ar fi trebuit să fie acolo. Ei bine, acum știu răspunsul. Balonul este dezlegat și începem să urcăm. Închid ochii și trag aer adânc în piept. Este prima oară când mă înalț cu vreun aparat de zbor. Deschid ochii, iar senzația este uimitoare. În câteva secunde ne înălțăm atât de mult încât mașinile par jucării, câinii ciobanilor parcă sunt miniaturi, iar oile, ei bine oile nu știu să le descriu. Peisajul este unul care te lasă fără cuvinte, cu atât mai mult cu cât soarele se îndreaptă spre apus și colorează văzduhul cu încăpățânarea de a face totul mai frumos și mai frumos. Nici urmă de teamă. În dreapta se vede o parte din Sibiu, sub noi satele deasupra cărora trecem, lacurile de la Mândra și nesfârșite lanuri de porumb, floarea soarelui sau lucernă. Pentru creier este un efort incredibil de a stoca imaginile pe care vrei să le păstrezi ca amintire.

Gyula și István au făcut în așa fel încât ne-au dus și sus, la aproximativ 1.000 de metri, dar și suficient de jos încât să atingem cu mâna porumbul din lanuri și să simțim mirosul lacurilor. Sătenii aflați în curțile deasupra cărora zburăm ne fac entuziaști cu mâna și la fel de fericiți le răspundem. Piloții acestor baloane pot controla doar altitudinea la care te poți afla, în ceea ce privește direcția ești pur și simplu la cheremul vântului. Secretul este să știi cum să te joci cu el pentru a ajunge unde vrei.

După un zbor de aproximativ 30 de minute aterizăm undeva între Mândra și Ocna Sibiului. Ce experiență!

Titlul de contesă, ritualul și botezul

Aproape de noi aterizează un alt balon și schimbăm impresii. Tuturor ne pare rău că s-a terminat. Gyula se îndreaptă către mine cu o sticlă în mână și mi-o întinde. Nesigură o apropii de nas și inspir ușor: e tărie.

„Palinca, ritual”, spune el râzând.

István îmi explică în engleză că este un ritual al celor care zboară cu balonul de a bea la final o gură de pălincă. Și ce pălincă! Deși nu sunt consumatoare de alcool, trebuie să recunosc că a mers bine. Atât de bine că în patru rânduri am răspuns chemării „Raluca, ritual”.

Baloanele sunt împachetate și ne urcăm, din nou în mașini, pentru a ne întoarce la locul de unde am plecat. Acolo ne așteaptă altă surpriză. Organizatorii au pus la cale o ceremonie prin care am intrat în rândul zburătorilor cu balonul cu aer cald. Ceremonia a presupus statul în genunchi, investirea cu titlul de conte și contesă de Loamneș, primirea unei bucăți de pământ,  botezul cu foc și șampanie și o diplomă care să ne amintească de zbor. Toate strâns legate de evenimentele petrecute în momentul în care frații Joseph-Michel și Jacques-Étienne Montgolfier, inventatorii balonului cu aer cald, prezintă cu succes un zbor în fața Regelui Ludovic XVI.

Prima ediție a Festivalului Baloanelor cu Aer Cald continuă și în zilele următoare. Din păcate sunt șanse mari ca unele activități să fie anulate din cauza vremii. Alex spune că vor fi zboruri sâmbătă dimineața și sâmbătă seara și cel mai probabil, tot sâmbătă se va ține și „Gravity Zero SKY PARTY”, o petrecere la care invitații se vor distra la zeci de metri înălțime.

Alex mai povestește că și-a dorit ca în această primă ediție să vadă cum merg lucrurile, iar de la an la an să facă acest festival tot mai impresionat. Își propune ca anul viitor să aducă 100 de baloane și să ridice 300 de oameni, simultan, în aer.

În acest an nu s-ar fi descurcat dacă nu i-ar fi fost alături cei de la Gaspeco, myPOS, Lazhada, Kiss FM, Mașina cu reclame și JBL cărora le mulțumește pentru implicare și susținere.

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

1 comentarii

Ioana

Acum 3 săptămâni

Cate zile tine festivalul , ași dori sa imi aduc micuții să vadă și ei am doi băieți de 7 și 8 anișori? Imi puteti spune câte zile tine si daca au voie și ei să zboare?
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus