Am fost copilotul lui Dănuț Budai în C.N. de Slalom Paralel. Două răsturnări spectaculoase și o ieșire în decor

Întotdeauna întorc capul fascinată după mașinile special create pentru competițiile sportive, care ajung în orașul nostru la Raliul Sibiului sau la campionatele de Slalom ținute la noi. Felul în care arată, modul în care sunt conduse, sunetul motorului, toate fac să ardă adrenalina în tine. Așa decid că trebuie să aflu mai multe despre curse, despre viața de pilot, despre mașini în sine - și cum altfel decât pe propria piele?

Pilotul care ia parte la toată nebunia mea este hunedoreanul Dănuț Budai, un tânăr pasionat de mașini și extrem de talentat. Despre Dănuț am scris prima dată, când abia împlinise 13 ani și participa alături de tatăl său la competițiile din Sibiu. Și că tot veni vorba despre tatăl lui, Lucian Budai a fost copilotul regretatului campion național la raliu, Valentin Banciu. Nu e ca și cum Dănuț ar fi avut de ales în pasiunea lui. Practic s-a născut printre mașini și urmează pașii tatălui său. O face foarte bine, fiind multiplu campion național și vicecampion, la doar 25 de ani.

Locul acțiunii: Cea de-a treia etapă a Campionatului Național de Slalom Paralel

Când vorbesc cu Dănuț despre posibilitatea de a urca în dreapta lui la una dintre competițiile cu mașini, am de ales între Raliul Sibiului și Slalom Paralel. Mergem pe cea de-a doua competiție, convenind că vom putea petrece mai mult timp împreună. Zis și făcut.  

Cea de-a treia etapă a Campionatului Național de Slalom Paralel s-a desfășurat în acest an la Șura Mare, pe 21 august. Este primul an în această locație, iar competiția are loc pe un spectaculos circuit Masters Speedway, cu un număr record de piloți. În anii trecuți, evenimentul avea loc în cartierul Ștrand din Sibiu.

Nu mă pregătesc psihic înainte de întâlnirea cu Dănuț, pentru că habar nu am ce va fi sau ce voi face. Știu doar că o să fiu în dreapta unui pilot, într-o cursă demonstrativă. Și mai știu că atunci când îmi voi da casca jos o să flutur părul în dreapta și în stânga în cel mai cool mod posibil. Nu pot rata mișcarea asta. Mi-am îndreptat special părul pentru asta. În dimineața zilei de sâmbătă, alături de colegul meu, Gabi George, care mă sprijină pe partea foto/video, mă urc la volanul mașinii mele. Un Opel Corsa, roșu, pe care am moștenit-o cu numele de Bubu. Pornim spre Șura Mare. Cu o seară înainte, Dănuț îmi trimite un filmuleț care îmi arată cum să ajung.

„După ieșirea din localitatea Șura Mare, urcați aproximativ un kilometru și apoi se face un drum la stânga. Dacă alegeți să virați aici, o faceți pe propria răspundere, pentru că este linie continuă. O sută de metri mai sus se face un alt drum cu linie discontinuă”. Oricât de clar este explicat drumul, din inerție îl ratez, dar reușesc să întorc după vreo patru kilometri și ajungem la destinație odată cu pilotul meu.

În liniștea dimineții, locul pare un altar al întâlnirilor amicale. Pe dealurile de la Șura Mare sunt zeci de mașini de curse, corturi ridicate, oameni care se salută bucuroși de revedere. Dănuț este alături de prietena lui, Patricia, și de părinți. Mașina în care urmează să urc, un Ford KA roșu, este coborâtă de pe platformă. Alături, o masă pliantă este întinsă și o carafă de cafea caldă tronează pe ea.

„O să-mi fie frică?”, am întrebat-o dintr-o dată pe Patricia.

„Da”, a răspuns ea fără să ezite. „Dar să ai încredere în el. Chiar și când vei avea senzația că situația scapă de sub control, te rog să crezi că știe ce face.”

Începe ședința

Dănuț îmi vorbește despre formatul competiției pe care îl știe deja de cel puțin șase ani: o ședință, o recunoaștere, un antrenament și după începe treaba serioasă, cursa în sine. Nici nu termină bine de spus că cineva se aude strigând:

„Începe ședința!”

Ne adunăm cu toții, în zona de centru acolo unde piloții trebuie să primească cele mai prețioase informații înainte de a începe antrenamentele cronometrate: piloți, copiloți, organizatori, comentatori și arbitrii.

„Nimeni nu se aștepta să fie numărul ăsta mare de piloți”, spune Dănuț.

„Sunt 43 de participanți”, așa am înțeles eu, îi răspund.

„Da, dar sunt piloți care merg doi pe aceeași mașină, deci nu sunt chiar 43 de mașini. Ai voie să participi doi pe o mașină, nu ai voie unul pe două mașini”.

Mă întorc către el și-l întreb încet: „Ce nume mari sunt aici?” Zâmbește ușor: „Cel din stânga ta participă la Campionatele Mondiale de Raliuri. Este Raul Badiu”. Spre disperarea mea, Raul își aude numele și se întoarce râzând către noi. Ne dăm mâinile și facem, oficial, cunoștință. Mi-l indică, apoi, pe Marco Tempestini, al cărui fiu, Simone Tempestini, este campion mondial la raluri, la juniori, pe Florin Tincescu, care de data aceasta era în postura de mecanic. „Este un pilot foarte rapid”, îmi explică Dănuț. Îl văd pe Cipanu din postura de copilot și în mulțime îi recunosc pe frații Sebastian și Alex Barbu, sportivi sibieni cunoscuți la nivel înalt pentru performanțele pe care le-au avut de-a lungul timpului în lotul național de schi sau la raliuri. Pe Alex l-am cunoscut cu ani în urmă, când am scris un material despre el.

Este prezentat apoi directorul sportiv al competiției, George Pârcălăboiu, și nu mică mi-a fost mirarea când am realizat că este, de fapt, unul dintre foștii mei colegi de facultate. Ce plăcute sunt revederile după ani! George îmi aminteşte că este prima dată când competiția de Slalom Paralel se desfășoară la Șura Mare și că traseul a fost construit anul trecut, inclusiv podul aflat pe circuit. „Orice circuit de slalom paralel trebuie să se încrucișeze cumva printr-o construcție tip pod, ca să poți schimba benzile”, spune el. După care începe să le vorbească piloților.

„O să facem manșe simple, având în vedere că sunteți mulți și nu avem timp pentru cele duble. O să încercăm să facem manșe duble în semifinale și finale, în funcție de timpul disponibil. Față de alte etape de slalom paralel, nu știu dacă ați observat, există semafoare...” și explicațiile continuă despre benzi, atenție, ieșiri, circuit, penalizări și despre semnificația steagurilor. Piloții pun întrebări, arbitrii răspund. După punerea la punct a tuturor detaliilor, fiecare participant pleacă spre cortul său.

Tura de recunoaștere și inițierea

Ne întoarcem la părinții lui Dănuț. Mama lui, Adriana, ne așteptă cu ciocolată sau sandviciuri delicioase. Aleg ciocolata, să nu am prea multe în stomac înainte de a urca în mașină. Cât timp o savurez, îi privesc părinții. Cât devotament! Dănuț este unicul lor copil și fac totul pentru a-l sprijini. La început, mama lui n-a fost de acord ca băiatul să intre în lumea curselor de mașini. Își amintește că Dănuț avea zece ani când tatăl și bunicul îi construiesc prima mașină cu motor. Acum pe Ford KA stă scris pe capotă „Designed by tata”, iar în spate „Powered by mama”. Tot povestim și aflu că în România, din cursele de mașini nu se fac bani, iar dacă nu ai bani, este foarte greu să faci performanță. Toată baza rămâne în sponsori. Sunt singurii care te pot ajuta să demonstrezi de ce ești cu adevărat în stare. În cazul lui Dănuț, 50% din investiții aparțin sponsorilor, care în mare parte sunt prieteni, iar 50% din venituri proprii, salariile părinților. Dar nu le pare rău. Pasiunea pentru cursele cu mașini moștenită din tată în fiu este un mod de viață pentru ei. Concediile lor sunt călătoriile făcute la competițiile de mașini. Sunt fericiți așa și asta se vede.

Sunt trezită din contemplare de vocea lui Dănuț.

„Dacă ai îmbrăcat combinezonul, hai în mașină să ajustăm centurile”.

Bătăile inimii mele cresc. Ne apropiem de primul tur, cel de recunoaștere. Mă uit cu ochi umezi, de căprioară, spre mama lui Dănuț. Îmi zâmbește.

„Va fi bine, spune ea. Și mie mi-a fost teamă prima dată.”

Ajungem la mașină și intru prin barele de metal proiectate special pentru siguranță. Privesc în jur și-mi vine să râd. Pentru mine, interiorul drăgălașului Ford KA arăta ca laboratorul unui fizician nebun: butoane și butonaşe, manete, iar jos, aproape de picioarele mele, atârnă multe fire colorate încâlcite, într-un haos care cu siguranță avea logica lui. Și dacă inima nu bătea destul de tare, Dănuț începe instrucțiunile:

„Ideea este în felul următor: dacă eşti copilot invitat, nu ai voie să tragi de nimic, nu ai voie să te ții de nimic. Indicat este să-ți ții mâinile strânse în poală. Este cel mai bine”. Îmi explică cum se prind centurile de siguranță, care este frâna de mână, care este repartitorul de frână care distribuie puterea de frânare și apoi ajunge la elementele de siguranță, iar ochii mei se fac cât cepele.

„Acum fii atentă: dacă se întâmplă ceva și unul dintre noi este inconștient, dacă eu sunt inconștient, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să învârți de maneta asta. Când ai rotit-o, mașina nu mai are curent și nu mai poate lua foc. Al doilea lucru pe care îl faci, în cazul în care nu putem ieși din mașină și mașina a luat foc: tragi de maneta asta. Maneta are o butelie în spate, conducte de extinctor și o soluție care va fi pulverizată și la motor și la noi, dar asta în cele mai grave cazuri”, spune Dănuț. Se uită în ochii mei, cel mai probabil amuzat de uimirea care se citea în ei. Are grijă să mă liniștească și să-mi spună că nu va fi cazul, cel puțin nu la această competiție. Îmi zâmbește și orice teamă se spulberă. Are darul ăsta.

Ce-aș mai fi umblat puțin la butonașele de pe bord, dar Dănuț este categoric.

„Nu te poți atinge de ele. Astea sunt jucăriile mele”. Îmi explică faptul că unul este pentru ventilator, altul pentru rampa de lumini, altul pentru a face trecerea de la modul de curse la cel de stradă, unele care schimbă programele de la calculatorul mașinii și tot așa. Pe fundal aud motoarele mașinilor care deja au plecat în recunoaștere.

Completez un formular pentru a putea fi copilot cu acte în regulă și plecăm în tura de recunoaștere. Emoțiile fac ca palmele mele să transpire. O transpirație rece. De parcă nu eu am vrut experiența. Ne urcăm în mașină. Ford-ul KA, „Bătrânica”, cum îi spun ei, este mașina de suflet a familiei Budai. Mi-e dragă și mie. Am toată baza în ea că nu-i va trece prin cap să facă piruete. „Ești bine?”, mă întreabă partenerul meu de cursă. Îi zâmbesc nesigură, dar îl asigur că sunt bine. Dăm mâna în semn de salut și plecăm spre linia de start. Ne vine rândul: 15 secunde, 10 secunde, 5 secunde și Dănuț pornește. Sunt într-un fel de transă. Deși mașina nu merge cu mai mult de 70 de kilometri la oră, circuitul este intens: curbă după curbă, denivelări, viraje strânse, viraje largi. Mâinile lui Dănuț învârt volanul incredibil de repede. Le văd cu coada ochiului, pentru că nu pot întoarce capul din cauza unei protecții pe care casca o are în zona gâtului. Hans se numește și vine de la head and neck support. Te ajută să nu-ți rupi gâtul în caz de coliziune frontală. Sincer, doar că n-am leșinat mi-a indicat faptul că totuși eu am respirat cât a durat traseul, pentru că de conștientizat nu am conștientizat nimic. Toate emoțiile, adrenalina, m-au copleșit în momentul în care am coborât din mașină. Cât de tare! Ce mult mi-a plăcut!

Dănuț se uită râzând la mine: „Dacă ți-a plăcut, e bine. Vei fi alături în toate manșele. Vei concura alături de mine.”

Stai, ce? Nu-mi venea să cred. Mă gândeam că aia a fost tot, dar, de fapt, nu era decât începutul.

Locul 10 în Clasamentul General și locul 4 la clasă

În trei din patru manșe sunt alături de Dănuț și de la manșă la manșă realizez mai bine ce se întâmplă. Încep să fiu conștientă de viraje, de momentele în care câștigăm sau pierdem secunde și aud că avem probleme cu suspensiile, aud loviturile. O experiență pe care aș putea să o repet cu mare drag, oricând. Deja pot participa la discuțiile din jurul meu. Dincolo de manșe, timpul petrecut alături de Dănuț, de Patricia, prietena care îi este de șapte ani alături și de părinții lui este prețios. Am învățat despre viața de pilot, aventuri, situații limită, discuri de frână, piese, cauciucuri, diferențele dintre competițiile de mașini, dintre asfalt și macadam, despre cum a luat Dănuț carnetul de conducere cu 18 puncte, despre cursa Cioca Boca, de lângă Iași, despre sacrificii și dedicare. Lângă noi este pilotul sibian Paul Popa, unul dintre cei mai tineri piloți licențiați. Un băiat ambițios, vulcanic, care promite evoluții marcante în competițiile de raliu, o deosebită plăcere să-l cunosc.

Alături de Paul Popa

Paul și Dănuț îmi explică faptul că există nenumărate competiții de mașini, care de multe ori sunt confundate de necunoscători. Este Campionatul Național de Viteză în Coastă, Campionatul Național de Super Rally, la care participă mașinile tari și cei care au foarte mulți bani, slalom paralel, rallycross, time attack, karting, autoslalom care se desfășoară prin parcări, off road, drift, liniuțe și multe altele. Dacă un pilot poate face față tuturor acestor competiții, mașinile nu. În funcție de caracterul competiției îți trebuie un anumit fel de mașină. Dănuț are în garaj două mașini: Ford-ul Ka și un Citroen DS3.  

Finalul

Faptul că la Slalom participă zeci de piloți duce spre o competiție grandioasă. Două răsturnări spectaculoase și o ieșire în decor, nori de praf ridicat de roțile care virează pe macadam, exclamații entuziaste ale spectatorilor, piloți care se aliniază la start, fete frumoase, nelipsite de la competițiile de mașini, toate completează un tablou dinamic la care eu sunt martoră.

După manșele din cea de-a treia etapă a Campionatului Național de Slalom Paralel ne clasăm pe poziția a 10 - a în Clasamentul General și pe 4 la clasă. Din cauza problemelor tehnice avute pe parcurs, ca să nu forțeze mașina, Dănuț a decis să nu mai concurăm în semifinale, deși ne-am calificat. Îi respect decizia, cu toate că m-aș duce în alte șapte manșe. Oricât ții de acele unui ceas, timpul trece și ziua se termină. Mă despart cu regret de minunata familie Budai, dar cu speranța că-i voi revedea. Mă întorc acasă conducând-o pe Bubu altfel ca de obicei. Nu cu viteză, dar cu un mare stil. 

Rămân cu un sentiment plăcut. La competiție au participat 43 de sportivi din care 13 sunt juniori. Au fost și patru fete în competiție, Ancuța Cristian, Anamaria Gustoi, Alexandra Teslovan și Angela Mondoca, fete care dau totul pentru a fi la înălțime. Le-am văzut frumoase și emoționate, dar determinate. Cel mai tânăr participant are 12 ani. Este vorba de Matteo Bernini. Slalomul paralel a fost câștigat de sibianul Raul Badiu, unul dintre cei mai talentați piloți ai României, urmat de Marcu David, Andrei Duna și Paul Popa. Paul a fost câștigător la clasa la care a participat. Printre comentatorii evenimentului s-a numărat și pilotul Ștef Raita a cărui voce veselă, antrenantă și plină de entuziasm îmi răsună încă în urechi. A participat și el la slalom, dar, din păcate, a fost unul din cei trei piloți care nu au mai putut continua.  

Pentru Dănuț urmează Raliul Iașului, care va avea loc săptămâna viitoare. Știu că va fi la înălțime. Acum i-am văzut determinarea și abilitățile, dar dincolo de toate i-am apreciat caracterul frumos și minunatul optimism care-l însoțește. Sper ca oameni cu putere financiară și pasionați de mașini să-l  descopere și ei și să ajute un campion să arate de ce este în stare. În fond, toți sportivii buni ai României merită asta.

Toate detaliile despre competiție le găsiți AICI și AICI.

Pe Dănuț Budai îl puteți urmări AICI

Palmares Dănuț Budai

Debut în 2010 la Slalom Paralel

Debut în Campionatul Național de Raliuri în 2013

În 2013 a obținut ca junior  două titluri. Unul la general și unul la juniori la Campionatul Național de Slalom Paralel.

În 2015 câștigător la clasa 2 la Slalom Paralel și vicecampion la general

În 2018 campion național la slalom Paralel la clasa 2 și unul la general

În 2019 campion național la slalom Paralel la clasa 2 și la general

În 2020 vice campion la slalom Paralel la clasa 2 și la general

În 2019 la raliuri vicecampion la Cupa Suzuki

În 2020 campion în Campionatul Național de Raliuri la Suzuki și la Juniori

 

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

2 comentarii

Ombl

Acum 3 săptămâni

pai fa lobby la stapanii de la BS sa-l sponsorizeze pe baiat.
Raspunde

Munteanu

Acum 3 săptămâni

Ai avut curaj, nu gluma!
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus