Ce definește comunitatea sibiană? Discuție cu Ana Bugneriu: „Mai mult decât ce-mi place la Sibiu mă motivează ceea ce mă enervează teribil”

De câteva luni, Fundația Comunitară Sibiu are un nou director executiv. Cu o experiență de șapte ani în organizație, Ana Bugneriu i-a luat locul lui Ciprian Ciocan. Ocazia perfectă pentru un interviu despre ce definește mai bine comunitatea sibiană, cum se schimbă mentalitatea în orașul nostru, dar și cum ne-am adaptat la noua realitate marcată de pandemie, război și inflație... O discuție despre sibieni.

Cum ai descrie comunitatea sibiană? Pot presupune că o cunoști foarte bine...

O cunosc din perspectiva mea și prin lentila aceasta unică, formată în urma muncii la Fundația Comunitară. Aș zice că este o comunitate diversă și cred că acesta este cel mai normal lucru despre o comunitate, să fie eterogenă. Cred că unul dintre motivele pentru care am ales să rămân în Sibiu este că întotdeauna am simțit de la sibieni și comunitatea noastră faptul că poți să faci lucruri. Într-adevăr, poate avem unele dintre caracteristicile clișeelor despre sibieni, că suntem un pic mai conservatori, că avem un stil al nostru, că suntem confortabili cu felul în care arată lucrurile... Trăim într-un oraș frumos, suntem mândri de el, dar nu știm să facem lucruri prea șocante. Ca să revin. De-a lungul activității noastre am simțit că există cumva reticența aceasta față de nou, în unele sectoare ale comunității. Dar în același timp am găsit foarte multă deschidere și susținere din partea sibienilor. Mi se pare că tot ce am încercat noi să facem vreodată la Fundația Comunitară și înainte de asta, proiectele mele personale, tot timpul am găsit într-un grup de oameni, mai mare sau mai mic, susținere și sprijin. Nu am simțit niciodată că trebuie să mă mult la Londra, sau în Copenhaga, ca să trăiesc stilul de viață pe care mi-l doresc sau să am activitatea profesională pe care o vreau.

Ce-mi descrii acum ține mai mult de mentalitate. Asta să fie definitorie pentru comunitatea sibiană, gândirea orientată spre nou?

Cu siguranță că mentalitatea este unul dintre ingrediente. Noi, la fundație, suntem foarte pasionați de ce înseamnă cultura în sens larg. Cred că asta este una dintre explorările cele mai importante pe care noi le rulăm în activitatea noastră și încercăm să simțim cum se modifică cultura din orașul nostru – cultura în sens larg, nu doar spectacolele de la Teatrul „Radu Stanca” – ci care este ethos-ul nostru, ce ne face pe noi să fim noi înșine? De-a lungul timpului am tot urmărit cum se schimbă cultura, cum încercăm noi s-o schimbăm pe ea...

Dă-mi, te rog frumos, un exemplu clar în acest sens, ce s-a schimbat fundamental în Sibiu în ultimii zece ani?

Cred că maratonul este un exemplu bun, cu care suficient de mulți sibieni pot rezona. Eu nu am făcut parte din echipa de organizare a primelor ediții ale maratonului, însă chiar și în cei șapte ani și opt ediții la care am lucrat eu pot să spun că am constatat transformarea aceasta. Oamenii cred că au devenit mai confortabili cu ideea de a dona, de a susține. În România, cu moștenirea noastră după anii 1990, multă lumea era extrem de reticentă apropo de organizațiile non-guvernamentale. Și în ziua de astăzi se mai păstrează un nivel de reticență, mai ales pentru cei care acum apar, sunt mai noi și nu sunt poate organizații atât de bine stabilite încă. La început a fost o provocare să-i facem pe oameni să înțeleagă că ei donează niște bani și cu banii lor se întâmplă ceva pozitiv ulterior și se întâmplă chiar ceea ce a fost promis inițial.

Nu este aceasta o problemă de încredere?

Ba da! Când oamenii au văzut rezultatele au căpătat încredere. Acest aspect a fost ceea ce ne-a diferențiat pe noi de alte inițiative, faptul că reușeam să închidem buclele: făceam niște promisiuni, se strângeau banii pentru proiectele respective, iar ulterior reușeam să livrăm ceea ce am promis.

Pe de altă parte, nu există la finalul fiecărei ediții și un număr de oameni care promit că susțin un proiect, fie prin donații, fie altfel, iar pe urmă nu-și mai onorează cuvântul?

Da, avem diferite feluri de participanți. Avem, pe de-o parte, alergătorii, care aleargă să susțină o anumită cauză, și avem susținătorii lor, cei care donează pentru proiectele respective. În anii anteriori, conform dinamicii de la evenimentele sportive tradiționale strângerilor de fonduri, tu promiteai că alergi și eu promiteam că te susțin. Eu îmi achitam donația abia după ce tu ai alergat. Practic noi nu-i condiționam pe donatori să-și achite susținerea înainte de eveniment. Mulți donau ulterior, când vedeau că alergătorul lor și-a îndeplinit promisiunea față de cauză. În perioada respectivă, aveam într-adevăr o rată de achitare a susținerilor promise între 93 și 95 la sută. Deci destul de mare, putem să spunem. Acum, de când am implementat sistem de plată cu cardul pe donații, nu mai există deloc această problemă. Când ai făcut donația ai achitat-o și este practic o poveste închisă.

Așadar, putem spune că sută la sută din sibieni își respectă promisiunile.

Exact! (râde n. r.)

Din ce mi-ai descris văd o imagine a Sibiului pe care nu o regăsesc atunci când ies pe stradă. Eu încă văd în Sibiu oameni care se înjură în trafic, se ceartă pe un loc de parcare, mulți scuipă pe jos, nu strâng mizeriile lăsate de câinii lor...

Absolut.

Cum ajungeți la ei? Comunitatea e felurită.

Deși de multe ori din exterior părem o organizație mare, noi de fapt suntem o organizație destul de mică. Fundația Comunitară are în momentul de față șase persoane angajate, care lucrează full time și-și dedică întreaga activitate muncii pe care o facem aici. Noi zicem că rezultatele se văd, mult peste efortul a șase persoane și de multe ori este și adevărată afirmația. De exemplu, echipa de organizare a maratonului, core-team-ul este compus din vreo 15 oameni, peste care se adaugă vreo 30 de coordonatori de voluntari, peste care vin cei aproximativ 500 de voluntari.

Deci de la șase ajungeți la 600.

Lejer, în perioada aceea a anului. Dar, într-adevăr, noi suntem adepții unei abordări care în lumea noastră de dezvoltare comunitară urmărește aspectele pozitive din comunitatea noastră, talentele și oportunitățile. Alegem să ne ducem după ele, adică în loc să ne focusăm pe problemele care există în comunitate și ceea ce nu ne place și ne dezamăgește, încercăm să întărim acele lucruri sănătoase pe care le vedem. Sunt exemple pe care vrem să le vedem multiplicate, să le încurajăm. Asta nu înseamnă că dăm la o parte aspectele negative, departe de noi. Eu de multe ori fac această glumă: Mai mult decât ce-mi place la Sibiu mă motivează ceea ce mă enervează teribil la orașul acesta (râde n. r.). Până la urma urmei, despre asta e vorba: cum arată orașul din care n-ai mai pleca niciodată? Orașul din care n-ai mai pleca bineînțeles că este într-un efort continuu de transformare. Ceea ce înțelegeam drept un oraș ideal acum zece ani, înțeleg cu totul și cu totul diferit astăzi. Fiecare dintre noi evoluează, omul îmbătrânește, se transformă, viața vine cu tot felul de schimbări, devii părinte, ți se îmbolnăvesc părinții... Sunt diferite aspecte ale vieții orașului care îți schimbă perspectiva și te fac să le vezi dintr-un unghi pe care nu le-ai observat până atunci. Poate când ești în primii tăi ani de profesionist îți plac localurile și cafenele din oraș, când îmbătrânești începe să te intereseze starea Spitalului Județean, sau dacă ai copii ești atent la școli și grădinițe. Cred că este un proces continuu pentru fiecare dintre noi.

În căutarea aceasta continuă a voastră de a găsi și promova lucrurile pozitive, nu crezi că atragerea marilor companii din Sibiu care să vă susțină și să ia parte la maraton totul devine un mare eveniment de PR? Poate vor doar să se asocieze cu voi, să li se vadă sigla în Piața Mare?

Cu siguranță că există și acest aspect. Hai să îți spun cum vedem latura aceasta din perspectiva noastră. La Fundația Comunitară noi avem o serie amplă e activități, maratonul poate fiind cel mai comercial produs dintre cele pe care le avem în tolba noastră. Perspectiva noastră întotdeauna a fost un pic diferită de ce se așteaptă oamenii de la un ONG. O organizație non-guvernamentală multă lume se așteaptă să fie bazată pe voluntariat, se așteaptă să nu fie atât de interesată de aspectele materiale, perspectivă cu care noi tot timpul ne-am luptat. Noi suntem un staff full plătit, tot timpul lucrăm cu profesioniști pe care îi plătim, încercăm să fim cinstiți și să respectăm munca. Vrem să fim transparenți și credem că regulile după care ar trebui să joace un ONG în piață sunt foarte similare cu regulile după care ar trebui să joace un business în piață. Maratonul este un proiect, un eveniment extrem de complex, care livrează pe multe paliere. O dată avem contribuția tinerilor care vin să voluntarieze, participă, intră activ în viața orașului, practic simt că fac parte dintr-o mișcare mai mare și găsesc un rol în comunitate. Avem pe de altă parte alergătorii care contribuie la proiectele pentru care aleargă, în care ei cred. Avem și organizațiile care vin spre noi pentru a accesa platforma aceasta din care pot să-și atragă resurse astfel încât mulți dintre ei așa reușesc să supraviețuiască ca activitate pe parcursul unui an. Da, avem și companiile care aleg să susțină evenimentul acesta, implicit și activitatea noastră, inclusiv urmărind niște beneficii de imagine, care până la urma urmei este ceva natural. Noi nu suntem de acord cu ideea că filantropia ar trebui făcută cu lumina stinsă, să nu știe nimeni. Bineînțeles, există și opțiunea aceasta de filantropie, care este foarte legitimă și trebuie încurajată. Dar în societatea românească unde, așa cum discutam la început, există atât de multe probleme de încredere, faptul că putem transforma niște companii, niște manageri, în susținători ai unor cauze sociale este o reușită. De cele mai multe ori vin oameni care poate n-au nicio treabă cu managementul companiei, ei natural nu se gândesc cum să facă să iasă în fața companiile la care lucrează, să pară mai cool decât alții. Ci pur și simplu atrași atât de mult de evenimentul acesta încât vor ca și partea aceasta din identitatea lor să se simtă reprezentată. Cred că despre asta e vorba, de fapt. Indubitabil există și interesul mercantil, dar în același timp este mult mai mult de atât. Eu m-am ocupat atâția ani de relația cu companiile și pot să spun că în primul și primul rând colaborarea se stabilește prin oamenii din spate. Toți oamenii cu care am lucrat de-a lungul timpului, și subliniez asta, chiar toți, au niște motive nobile pentru care ni se alătură.

Atunci te pot întreba și invers: Există companie mare în Sibiu care să nu vrea să participe la maraton?

Au mai fost de-a lungul timpului, unele s-au mai răzgândit (râde n. r.). În continuare sunt câteva, nu foarte multe. Chiar lucrăm cu majoritatea companiilor din oraș. Mai sunt câteva care nu vor, este decizia lor internă, e absolut corect, piața e liberă.

Ați anunțat de curând că începeți pregătirile pentru ediția din acest an a maratonului. E o ediție după COVID, după o perioadă cu inflație mare și probleme economice, cu un război în fundal... Cum vedeți ediția din acest an și care ar fi prioritățile comunități sibiene în acest context?

Cred că perspectiva noastră este un pic diferită, nouă ni se pare că suntem în plin război, cu un vârf de inflație, într-adevăr puțin după COVID, dar după cum arată cifrele el este în continuare în viața noastră. Cu siguranță urmările cu care fiecare dintre noi am rămas după acești ani încă se resimt în personalitatea noastră. Cred că niciunul dintre noi nu mai este la fel ca în iarna lui 2019.

Eu încă mă uit ciudat când cineva strănută în autobuz sau pe stradă.

Exact, lucrurile acestea nu se vor șterge niciodată. Simțim în continuare efectele inflației și ale războiului în activitatea noastră. De exemplu, multe dintre bugetele noastre s-au redus, în unele cazuri chiar semnificativ. În unele cazuri încercăm să compensăm și să găsim variante, alternative. Simțim cumva dinspre zona economică, din industrie, că se întâmplă niște lucruri. Așa cum mai spun specialiștii din zona economică, există șanse să fim aproape de o recesiune. Vom vedea ce se va întâmpla, 2023 va fi un an interesant, în niciun caz nu va fi un an ușor. Noi nu ne uităm la el ca la o gură de aer proaspăt pe care o luăm după câțiva ani grei, ci ca la un nou an cu provocări. Revenind la întrebarea ta și la nevoile actuale ale societății sibiene, cred că am evaluat puțin și noi subiectul acesta. Noi în fiecare an avem câte o temă la maraton și tema de anul acesta este, de fapt, o serie de întrebări. Ni se pare că în momentul de față ne tot întrebăm lucruri: Cine mai suntem? Ce vrem să facem mai departe? Cum ne raportăm la muncă? Cum ne raportăm la marile puteri? Sunt tot felul de subiecte. S-a legat în capul nostru faptul că observăm în anii aceștia o polarizare în societate, în general. Avem oameni care sunt pro ceva și anti ceva. Toată lumea e pro ceva și anti ceva. Sunt foarte multe conflicte care se nasc din polarizarea aceasta. Una dintre întrebările centrale ale maratonului de anul acesta o să fie: Ce ne mai aduce pe noi împreună în momentul acesta? Ok, înțelegem că sunt tot felul de diferențe, facem parte din generații diferite, avem credințe diferite, avem tot felul de lucruri care ne despart, dar care mai e lipiciul dintre noi? Cât de importante sunt diferențele în contrast cu lucrurile similare?

Ați găsit un răspuns?

Ce este interesant este că de data acesta nu vrem să dăm noi răspunsul, vrem să lăsăm comunitatea să vină spre noi cu perspectiva sa. Suntem în mod autentic interesați să știm cum mai privesc oamenii subiectul acesta. Fiecare dintre noi cred că avem în viețile noastre oameni cu care am descoperit că avem poziții foarte puternic opuse. Poate am găsit diverse căi prin care să ne gestionăm relațiile, fie că nu mai discutăm despre subiectul acela, fie că ne-am despărțit de oamenii respectivi, fie ne acceptăm așa cum suntem. Ok, la nivel individual facem asta, dar la nivel colectiv ce facem? Mai ales după niște ani, cum au fost cei marcați de COVID, care ne-au făcut să fim mai individualiști și mai puțin pro-activi la interesele comunității. Noi am și simțit în celelalte programe de finanțare pe care le avem la Fundația Comunitară unele modificări. Ca o paranteză, multă lume are impresia că noi organizăm un maraton, dar de fapt, fundația este un finanțator privat local. Treaba noastră este să dezvoltăm fonduri de finanțare care să deservească nevoile comunității. Ca noi să dezvoltăm niște fonduri de finanțare care să răspundă corect nevoilor comunității trebuie să fim foarte înrădăcinați și să înțelegem foarte bine mecanismele prin care funcționează comunitate. Și, pe lângă maraton, pe care noi îl vedem tot ca pe un fond, în celelalte fonduri pe care le avem am simțit în momentul în care lansam call-urile, că oamenii care înainte veneau foarte dispuși să facă proiecte și să se implice, unii dintre ei sunt mai reticenți. Unii pun mai multe condiții. Alții sunt dispuși să ofere mai puțin, poate își doresc compensații financiare. Sunt multe subiecte și aspecte care ne fac și pe noi să schimbăm felul în care abordăm practica. Multe dintre programele noastre și în mod tradițional în lumea fundațiilor comunitare, care sunt vreo 18 în total în România, se făceau exclusiv pe bază de voluntariat. În ultima vreme oamenii au început să ne zică: Nu îmi mai permit să fac asta voluntar. Practica noastră s-a schimbat și ea, a trebuit să ne adaptăm.

Apropo de adaptat și schimbat mentalități, credeți că ați reușit să aveți un impact și asupra administrației publice locale? Primăria Sibiu a avut o perioadă un buget participativ dedicat unor proiecte similare cu ce faceți voi.

Întotdeauna este de bun augur când administrația, de oricare ar fi ea, vine să completeze eforturile pe care le face comunitatea. Noi tot timpul am privit-o ca pe un lucru pozitiv, respectiv ei observă că oamenii au un interes, o nevoie, că își pun intențiile în spatele unei inițiative și vin să completeze. Ce s-a întâmplat cu bugetarea participativă a fost o inițiativă lăudabilă care m-aș bucura să continue. Cred că au fost două ediții și noi chiar am adunat oameni la noi în birou, de fiecare dată, ca să facem brainstorming împreună, să găsim sugestii. Nu știu de ce unele lucruri nu s-au întâmplat sau care sunt planurile de viitor din acest punct de vedere. Cum am observat și la noi, anii aceștia au fost un disturbator foarte mare al activității, și noi am fost nevoiți să renunțăm la multe proiecte pe care le aveam planificate, să întârziem unele dintre ele. Tot sectorul de business este cumva și el în aceeași situație, ONG-urile la fel, sunt multe lucruri care au luat-o razna în anii aceștia. Acum sperăm ca încet, încet, cu noile mecanisme de coping pe care ni le-am dezvoltat cu toții ca să trecem prin incertitudine, lucrurile se vor normaliza.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

18 comentarii

Muresan

Acum 2 săptămâni

ONG -urile astea sunt o modalitate de a albi niste bani... Sunt companii care doneaza bani ONG-urilor care se ocupa de copii, construiesc locuri de joaca pt. copii si alte fandoseli... Iar aceste companii exploateaza munca copiilor in tarile sarace si subdezvoltate... Cam asta fac ONG-urile. Nimeni nu-i altruist de dragul unor nefericiti. pana la urma, nefericiti intalnim peste tot... Iar cei care lucreaza in ONG-uri castiga o paine alba...
Raspunde

Canaris

Acum 2 săptămâni

Nu este albă.... Sunt doar niște coji....
Raspunde

Reporter

Acum 2 săptămâni

Care este domeniul mai exact al activitatii Fundatiei Comunitare ? Am citit rapoartele dumneavoastre de activitate si am cateva nelamuriri in conditiile lipsei unui raport de activitate finaciar detaliat. Cat la suta din bugetul Fundatiei reprezinta cheltuielile interne cu salariile? Daca si ce comision retine fundatia din donatiile primite in urma Maratonului? Statutul Fundatiei permite membrilor participarea publica la viata politica? Daca da, in ce conditii? Fundatia urmareste fondurile repartizate ? Fundatia Comunitara primeste sume considerabile ca donatii si sponsorizari , in aceste conditii nu cumva Fundatia ar putea deveni un cvasimonopol al caritatii in Municipiul Sibiu.
Raspunde

Kukuruku

Acum 2 săptămâni

Pai nenea ala din Napoca caruia i-ati dat atentie in alt articol zicea ca Sibiul e misogin si patriarhal, pentru ca 2% din strazi sunt cu nume de femei.
Raspunde

Xxx

Acum 2 săptămâni

Bla ...bla...bla...proiecte...proiecte...proiecte! Si tot asa! E o moda in ultimul timp cu fel si fel de ong uri care de fapt au in spate finantatori ..interese ..de care habar n avem! Trist este ca moda asta a prins in rindul tinerilor care in loc sa aspire la niste cariere normale si utile societatii si lor ca oameni viseaza...vorbesc...vor numai proiecte...ong uri... adica vor sa ajunga niste papagali taietori de frunze la ciini de care se folosesc altii cu interese...de miliarde si ei...pun botu' crezindu se f importanti! In realitate sint niste slugi spalate pe creier! Cititi...vorbiti ...cu orice ong ist si daca intelegeti ceva concret sa mi ziceti cutu'! Sau incercati intr o discutie cu un specimen de asta urmatoarea faza...lasati l sa vb...sa va prrzinte proiecte...etc si cind e mai cald...intrebati l cum il cheama? In 99/ din cazuri ori se blocheaza ori nu mai stiu pur si simplu! Deci...bla bla bla...si proiecte! Culmea ca sint o gramada de oameni naivi( ca sa nu zic altfel) care i cred pe papagalii astia
Raspunde

Chirica

Acum 2 săptămâni

Măi cuțu'măi, pe toate le stii. Poate ai uitat ca la inceputul pandemiei Fundatia Comunitara a strans fonduri si a facut achizitii de echipamante necesare de numeroase feluri atunci cand consiliul judetean si primaria Sibiu (cu litere mici neaparat) erau paralizate si nu mai stiau de ce parte a fundului sa se mai apuce... Habar nu ai de Fundatia Comunitara...
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Xxx

Acum 2 săptămâni

Corect mesajul de la cineva care a crezut in pandrmie! Prob erati unul din aia cu...#staiincasa...#poartamasca...etc. rezultatul il vedem. Da acum de ce nu purtati masca de ex ca sint...200000 de viroze pe sapt? Ca anii trecuti astoa totu erau la covid. Asa ca #staiincasa!!!
Raspunde

Emil

Acum 2 săptămâni

Unde nu-i, nici Dumnezeu n-are pretentii.
Raspunde

Alexandru

Acum 2 săptămâni

Eu nu o cunosc pe fata asta, mi s-a rostogolit la un moment dat în feed o postare de-a ei - ceva legat de BLM. Am rămas șocat de cât de prost scria românește, rușina și un copil de clasa a V-a. In schimb, ca mesaj, o aroganță fără margini! Regăsesc, din păcate, aceleași sincope logice și aceeași autosuficiență și în acest text. Mare păcat că a plecat Ciprian Ciocan - era un tip cultivat, inteligent și avea cu adevărat o viziune asupra lucrurilor în legătură cu care se exprima.
Raspunde

Hans Dieter Carcalete

Acum 2 săptămâni

Dacă vorbim de o fundație, cum se face că membrii ei care se ocupă cu organizarea unor proiecte câștigă zeci și sute de mii de lei?
Raspunde

Standard

Acum 2 săptămâni

@Alexandru, eu o cunosc, n-ai pierdut nimic. E o duduie deosebit de antipatică. Într-adevăr, cu Ciprian Ciocan aveai ce să povestești. Păcat!
Raspunde

Alexandru

Acum 2 săptămâni

Încă ceva: vouă chiar vi se pare coerent anacolutul “Mai mult decât ce-mi place la Sibiu mă motivează ceea ce mă enervează teribil”? . Nu i se fracturează nimănui logica pe patinoarul acestui “ statement”? După ce s-a tot râs public de Viorica, și de Daea, pe subiectul exprimărilor publice, poate ar trebui aplicat standardul la toată lumea, nu? La toate Vioricile!
Raspunde

Sibian SB

Acum 2 săptămâni

Ceea ce spune in acea... lozinca n-are nicio logica si nici haios nu e! Dovedeste doar ca se crede mai desteapta ca altii si isi poate permite niste agramatisme pe care nu le pricepe nici Alexandru Graur!
Raspunde

Ion

Acum 2 săptămâni

Doar maratonul e vizibilă activitate a acestui ong. 6 angajați ?? Cu ce se ocupa persoanele acestea ? Ce procent au din donațiile noastre ? Ce salarii au ? E secret ?!
Raspunde

Canaris

Acum 2 săptămâni

Salariile mici.... Procentu i mare... Că donațiile sunt singura sursa de venit....
Raspunde

De reflectat

Acum 2 săptămâni

Cred că mai este o chestiune aici - și m-as bucura dacă domnii Deleanu sau Bratu ar putea prelua subiectul într-un editorial. Și anume, chestiunea hegemoniei: in ce măsura fondatorul unui fenomen ( asociat cu o Fundație), are dreptul etic și moral să desemneze un succesor? Am realmente tot respectul pentru Ciprian Ciocan, însă aici consider că a greșit. O numire la conducerea unei organizații FĂRĂ un concurs de proiecte, într-o structura care chiar asta promovează, concursurile de proiecte, pare neconformă cu propriile principii valorice. Desigur, înțeleg ca Ana Bugneriu are experienta in FCS - foarte bine, asta ii oferă puncte in plus. Dar vom rămâne mereu cu întrebarea: oare nu era nimeni mai potrivit in comunitate sa preia rolul acesta? Numirea asta , poate explicata procedural, dat in niciun caz etic, nu face decât sa amintească de mecanismele nepotismului și numirilor politice - exact mindsetul împotriva căruia a luptat fondatorul FCS. Un concurs transparent, meritocratic, cu un juriu format din oameni din comunitate, donatori, alegători, companii, ar fi dat greutate noului director sl Fundației și ar fi dat sens ideii de “ comunitar-comunitate”. Mai mult, venirea unei noi persoane la varf ar fi generat si o schimbare de viziune, poate binevenita in perioada asta. Aceeași intrebare cred ca poate fi pusă și pentru alte fundații care au creat evenimente mari: FiTS sau AFF. Se vor putea funcțiile de director “ mosteni” prin voința actualilor fondatori, in chestiunea unor manifestări care aparțin orașului?
Raspunde

Coco chanell

Acum 2 săptămâni

Atentie la gogosele... ( colaceii sunt prohibiti )
Raspunde

Locuitorul

Acum 2 săptămâni

Sunt fundații care fac bine oamenilor intr-adevar ,dar am văzut și un caz de alta natura .La Mall de sarbatori au venit trei vagabonzi ,doi băieți și o fata .Aveau la vânzare niște felicitări ca fiind din partea unei fundații și legitimații în regula .normal ca lumea credea ca face o fapta buna cumpărând, dar pe seara aproape de terminarea programului au întrat și au făcut cumpărături pt ei .Un coleg curios i-a întrebat ce e cu ei și i-au spus ca au șmen cu o tipa cu fundație care le face acte în regula și ii dau și ei ceva cât de cât. Totuși nu ii controlează nimeni pe cei care fac smecherii ?
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus