VIDEO - Cimitir în pădure. Zeci de morminte de sute de ani ale sașilor din Richiș stau părăsite printre copaci

Turiștii care ajung în centrul satului Richiș, din comuna Biertan, se pot pomeni în fața unor morminte de câteva sute de ani, ascunse în pădure. În ciuda priveliștii dezolante, este un muzeu în aer liber, dar de care nimeni nu are grijă.

În centrul satului Richiș, în pădurea de pe dealul din spatele Bisericii fortificate, se află un cimitir abandonat. Turiștii care ajung în zonă la pas sau cu bicicleta, pe Via Transilvanica spre exemplu, și decid în zilele toride să intre în pădure pentru a se răcori, se pot pomeni în fața unui peisaj pe cât de misterios, pe atât de dezolant. Sute de morminte ale sașilor ies la iveală, înghițite însă astăzi de vegetație - abia de se mai văd dintre copaci și iarbă.

Este vorba despre o parte a cimitirului sașilor din Richiș - așa-numitul cimitir vechi. Acesta se poate observa fie dacă ajungi acolo întâmplător, fie doar dacă ești foarte atent atunci când intri sau ieși din ceea ce pare astăzi a fi partea mai nouă și ceva mai îngrijită a cimitirului.

După ce am trecut printre mormintele din partea vizibilă a cimitirului, la plecare am observat printre copaci un mormânt. M-am apropiat să îl văd și doar atunci am mai observat alte câteva, apoi am descoperit că e un adevărat cimitir în pădure - care pare mai mare decât ceea ce se vede acum ca fiind partea îngrijită. Iar în unele cazuri - pietrele funerare prezintă adevărate opere de artă.

De pe siteul asociației Kulturerbe Kirchenburgen e.V. - o comunitate formată din persoane de vârste diferite, având dorința comună de a conserva bisericile fortificate săsești din Transilvania - aflăm că a fost abandonat în anii 1930–1940.

Se știe că în Richiș, ultimul sas a fost Johann Schaas, cunoscut de sibieni și nu numai pentru poveștile sale. Johann Schaas era cunoscut în tot satul, reporteri și publicații din toată țara căutându-l în ultimii ani pentru a-i relata povestea. Era considerat un om-tezaur, fiind deopotrivă căutat atât de turiști, cât și de vecini. În anii '80 Johann a avut ocazia să plece în Germania, la fel ca numeroși alți sași din România, însă spre deosebire de majoritatea el a refuzat. Și a rămas să-și trăiască viața în România. Iată ce spunea într-un interviu despre Germania, țară în care trăiesc copiii lui: „Îi faină, nu zic nu. Numa' că nu-i pentru mine. Nu, nu-i deloc. Aş muri fără pământul şi biserica mea”.

Johann Schaas a murit în data de 13 iunie 2023 la vârsta de 90 de ani. Așa că nu am avut cu cine să discutăm mai multe despre cimitirul „vechi” din Richiș. Reprezentanții Bisericii Evanghelice n-au putut să ne spună nici ei multe lucruri. Purtătorul de cuvânt ne-a îndemnat să discutăm cu reprezentanții Fundației Green Man, care administrează Biserica Evanghelică Fortificată din Richiș. Președintele fundației bănuiește că e cimitirul vechi al sașilor, dar nu știa despre acesta și ne-a spus că se va interesa despre ce este vorba. Nu a exclus însă posibilitatea de a interveni cumva în acest sens.

„Pietrele de mormânt istorice din vechiul cimitir din Richiș sunt confecționate din gresie moale. Dacă nu vor fi protejate în curând, este foarte probabil ca în scurt timp să nu mai rămână mare lucru din ele. Pentru a le feri de influențele exterioare, acestea ar putea fi depozitate și expuse provizoriu în capela „Sfinta Maria”. Într-o etapă următoare, ar trebui tratate și restaurate de specialiști restauratori, pentru a fi conservate durabil și a se evita degradarea lor ulterioară”, scrie pe site-ul asociației Kulturerbe Kirchenburgen e.V., unde se precizează că restaurarea ar fi un „proiect ambițios inclus pe agenda sa”.

Urmăriți mai jos un scurt video pe care l-am realizat în această vară:

În cimitir pot fi găsite morminte ale sașilor născuți la începutul secolului al XX-lea, iar cele acoperite de pădure sunt și mai vechi - de la sfârșitul secolului al XIX-lea și chiar al XVIII-lea.

Informații despre cimitirul din Richiș am găsit însă în statutul acestuia, aprobat în 1935, publicat pe o pagină dedicată localității, cu informații în limba germană. În text se menționează că cimitirul evanghelic din Richiș (Reichesdorf) este proprietatea Parohiei Evanghelice A.B., însă dreptul de folosință aparține membrilor comunității.

Cimitirul este împărțit în patru secțiuni principale (A – vechiul cimitir, B, C și D), fiecare organizată în câmpuri cu două rânduri de morminte. Secțiunile C și D urmau să fie amenajate ulterior, cu arbori ornamentali și utilitari.

Există patru tipuri de morminte: morminte de onoare ale binefăcătorilor și foștilor angajați ai comunității; morminte obișnuite în rând, atribuite gratuit membrilor comunității; morminte de familie pe locuri speciale, care pot fi cumpărate contra unei taxe de 200 lei pentru fiecare loc (drept transmisibil doar moștenitorilor direcți); morminte pentru persoane străine sau de altă confesiune, situate separat.

Din acest statut aflăm că toți gospodarii erau obligați să plătească o taxă anuală de 10 lei (văduvii și văduvele – 5 lei), până la vârsta de 70 de ani. Toate taxele intrau în fondul cimitirului, folosit pentru întreținere și plata personalului.

Îngrijirea mormintelor era obligatorie în Săptămâna Mare (de Paște), înainte de Ziua Eroilor și în prima săptămână din septembrie. 

Statutul a fost adoptat de Parohia Evanghelică din Richiș la 5 august 1934, aprobat de adunarea parohială la 13 ianuarie 1935, și confirmat de Consistoriul districtual Mediaș la 20 februarie 1935, prin semnăturile Dr. Viktor Wemer (decan) și Johann Schuster (avocat bisericesc).

Tot de pe același site aflăm că cimitirul din Richiș este numerotat și datat, iar mai multe morminte - chiar documentate cu fotografii și cu informațiile descifrate de pe pietrele funerare. Rămân însă necunoscute multe dintre cele care astăzi sunt înghițite de pădure.

Fotografii: Ion Surdu / Turnul Sfatului

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Ion Surdu

Redactor